Stiti ca ma implic cu sufletul in a sprijini multe campanii sociale, dar le apreciez mai ales pe cele care pe de o parte chiar au un mecanism bine gandit, care sa aduca rezultate cu adevarat, iar pe de alta parte fac totul intr-o maniera cat mai creativa. Sunt sigur ca cele doua criterii sunt bine atinse de campania Mana cu Mana, un demers realizat in beneficiul copiilor din centre de plasament.
Acei copii „ai nimanui” care de fapt sunt „ai tuturor”, din punct de vedere social – vor deveni adulti si vor face parte din societatea noastra, deci avem o responsabilitate in a pune umarul la formarea lor, sa fie „produs finit de calitate”. Sigur, autoritatile au responsabilitatea lor directa, dar sunt copii fara nicio vina ca se afla in acea situatie si, dincolo de compasiune, avem nevoie sa ii intelegem corect si sa ii tratam cu demnitate, sa ii ajutam, sa ii integram. Sistemul le asigura nevoile esentiale si chiar mai mult decat atat, dar au nevoie de comunitate pentru a se simti parte adevarata din aceasta, fara nimic mai prejos.