Fără categorie

Copii cu o copilarie franta, precum umbrele ratacite-n intuneric…!O drama pe care multi o IGNORAM! Pana ACUM!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Eram acolo…Si…L-am vazut…Cu ochii mari, ca de caine hamesit…Doi ochi verzi spre caprui, curati precum smaraldul sangeriu, straluceau inconjurati de un chip murdar si plin de pete…Doi obraji rumeni erau acoperiti de jeg si praf intarit…Asteptam in statie la gara…Era dimineata…Cred ca 6 dimineata…Tocmai veneam de la Brasov…M-am uitat la el…Nu mi-a cerut nimic…Doar se uita lung la mine…Cand l-am privit…Avea parul facut sarma de nespalat…Nu stiu daca era blond, roscat, brunet…avea urme neclaite de jeg, zahar, urme de tigari stinse-n par…urme de tigari stinse pe gat…pe podul palmei…Ii vine sa sufle nasul…Mucii i se preling din nari…Nu da atentie dar cand vede ca ma uit la el ciudat se sterge cu maneca jerpelita…Poarta o geaca rupta peste tot, o geaca din care ieseau atele…Arata zgariat…Mai mult ca sigur ca a fost atacat de caini din jur…Inca ma privea trist, cu ochii goi…M-am uitat la el mai bine…M-am cutremurat…Era DESCULT…Si…era iarna…era 18 decembrie 2011….

Privind la el mi-am adus aminte de copilaria mea…De cizmulitele intotdeauna calduroase, de sarmalele facute de bunica, de budinca facute de surori, de DRAGOSTEA LOR,de FAMILIA MEA…si m-am uitat la el si mi-a venit sa plang…Si am inceput sa plang a ciuda, a nervi ca nu puteam sa fac nimic pentru copilul asta…Vazusem cu o seara inainte filmul FILANTROPICA si stiam ca undeva era „PESTELE” lui…Ma uitam la taximetristii care-l priveau ca pe un obiect…Ca pe o piatra pe care o vezi in mijlocul drumului si o arunci…

Si atunci mi-am adus aminte de ei

Si…in acel moment am pus mana pe telefon si am sunat la 112, la politie…Discutia a fost birocratica si enervant de lunga, dar…mai bine va las pe voi sa trageti concluziile…

– ALO, 112, Bogdan ma numesc…

– Ce s-a intamplat, ce urgenta aveti?

– Vreau sa vina un echipaj de politie la gara

– Dar ce s-a intamplat?

– E un copil aici, cred ca nu are mai mult de 5-6 ani

– Si care este urgenta a fost lovit de o masina

– Doamna, vreau sa-mi faceti legatura la politie, de acolo ma descurc eu

– Nu pot sa va fac legatura daca nu-mi spuneti care e problema. Altfel voi considera acest apel abuziv

– Doamna, eu n-am nicio problema, copilul e sanatos, cel putin momentan dar e iarna, sunt – 8 grade afara, copilul e descult si vreau sa vina un echipaj de politie sa-l preia si

sa-l duca la un centru de adapost

– O clipa…Cum va numiti? Numele complet si CNP Buletin…

– De ce trebuie sa va dau CNP? Nu aveti numarul meu inregistrat? Va mai spun numele complet

Ideea e ca dupa 10 minute a venit un echipaj, m-am legitimat si…a preluat copilul…Nu stiu nici astazi ce s-a intamplat cu acel copil dar sper ca e bine…Ideea ca mi-am adus aminte de intamplarea asta pentru ca pe 26 martie la Ateneul Roman are loc un eveniment caritabil TWIN ART.

Vreau sa veniti si voi acolo nu pentru a asculta neaparat un concert de exceptie semnat Alexandru Tomescu ci mai mult pentru a va implica in problema copiilor fara copilarie…Si voi ati fost copii, si eu am fost copil…Eu am alergat pe la bunici toata copilaria mea si am mancat toate fructele si legumele din gradina lor dar seara aveam un culcus, un pat, aveam iubire si multa grija din partea lor…Am cantat colinde si faceam serbari pentru parintii mei si primeam cadouri in fiecare an de Craciun si Sf. Nicolae…Eu mi-am trait copilaria…Sa ajutam si alti copii sa si-o descopere pe a lor…Nu-i vina lor ca nu au copilarie…E vina unor oameni care anatomic inca le sunt parinti…Dar daca sunt abandonati de ei, de sistem, sa nu-i abandonam si noi doar pentru ca AVEM puterea sa-i IGNORAM…Sa incercam sa NU mai ne prefacem ca NU vedem…Repet, Nu-i vina lor…

In final, un clip cutremurator…Statistici, cifre, doar ca in spatele unor numere reci se ascunde o realitate crunta si trupuri de copii deja reci sau demult putrezite sub pamant…

Fără categorie

O jumatate de veac suflata-n vant, asa s-a nascut muzica…MUZICA lui Zamfir! VIDEO

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Am lacrimi in ochi…Poate n-ar trebui sa spun asta…Dar nu-mi pasa…Am trecut prin multe, trec prin multe, inca odata viata mi-a demonstrat ca adevaratii prietenii sunt rari, foarte rari – Familia si surorile mele si el, pe care-l stiu de la gradinita, un OM extrem de sufletist caruia nu-i pot spune prieten pentru ca nu spun tot…sau cuvantul e prea mic pentru el si inaltimea lui…Se stie el…

Am lacrimi in ochi pentru ca ascult asta…

O ascult in heavy rotation ca sa-mi curete sufletul si inima…Ca sa ma curete pe mine de mine…E o piesa arhicunoscuta…E o capodopera ce poarta amprenta inegalabilului GHEORGHE ZAMFIR

Maestrul naiului sau Zeul Pan al Romaniei a dat viata muzicii sufland vant in gand prin acele tuburi de lemn…Nu intamplator am facut comparatia cu Zeul Pan…Zeul era cunoscut protector al pastorilor si turmelor de oi iar piesa pe care o ascultati si voi se numeste EINSAMER HIRTE THE LONELY SHEPHERD … Intamplator sau nu, pe 31 mai, maestrul Gheorghe Zamfir sarbatoreste 50 de ani de viata dedicata muzicii si naiului…O JUMATATE DE VEAC, O JUMATATE DE SECOL…Unii dintre noi nu traiesc atat doar ca sa faca umbra pamantului iar el, Gheorghe Zamfir are 50 de ani de muzica, de suflet suflat in vant in milioane de ore petrecute pe scena si nu numai…

Palmares…La un asemenea zeu, palmaresul pare mai mult decat o insiruire de cifre, pare o atitudine in gama DO raspandita pe tot mapamondul…

120 de milioane de albume vandute in toata lumea, peste 160 de albume inregistrate, 90 de discuri de aur si platina si cifrele inca nu se opresc… In plus, muzica lui, hrana pentru sufletele a multi dintre noi a lasat in urma valuri de suspine si rauri de lacrimi de emotie oriunde piesele sale s-au auzit cu rasunet…

Cavaler al Belgiei, Cavaler al Luxembourg-ului, Ordinul Ofiterului al Meritului Cultural al Frantei, Medalia Vaticanului, Ordinul Sagetatorului de Aur al Italiei, Disc de Aur in Statele Unite ale Americii sunt doar cateva dintre titulaturile onorifice primite de maestru care mai arata un lucru trist…Ca artistul a fost ascultat si respectat mai mult in strainatate decat in propria lui tara…

Dar, pe 31 mai 2014, toti romanii au sansa sa-i aduca un omagiu bine meritat celui care a vorbit despre Romania mai mult decat au facut-o in ultimii 50 de ani toti ambasadorii si consulii romani imprastiati in cele patru colturi ale Terrei…Pentru ca maestrul Gheorghe Zamfir n-a folosit cuvinte sau texte de lemn…S-a folosit in schimb de lemn ca sa vorbeasca si sa le vorbeasca in limba universala – MUZICA…

Vreau sa merg la concertul de pe 31 mai de la Ateneul Roman nu numai pentru a-i aduce un omagiu prin prezenta mea ca blogger ci si pentru a asculta pana la lacrimi piesele sale…In plus, dragi cititori, odata cu evenimentul jubiliar, veti avea sansa sa va intalniti si sa-i ascultati si pe : Dan Puric, Dumitru Fărcaş, Grigore Leşe, Ştefan Popa Popa’s, Ion Dichiseanu, Bogdan Bradu, Vlad Mirita sau Nicolae Licaret…

 

Vreau sa fiu acolo pentru ca vreau sa respir prin mine, cu sufletul dezbracat, piesa pe care v-am lasat-o mai sus…Sa o aud LIVE si sa-l aud pe maestru cum transforma vantul si lemnul in ambrozie pentru suflet doar din sunete…

Gheorghe Zamfir a fost pecetluit de mic cu acest drum…La 13 ani visa numai muzica si tot ce-si dorea, spun analele vremii, era sa cante la acordeon cu rromii… Tatal sau, fabricant de vinuri l-a dat la Liceul de Muzica la 14 ani…Primul sau profesor de nai, Fanica LUCA, a simtit sclipirea de geniu si, imediat dupa ce a terminat Conservatorul, Gheorghe Zamfir a inceput sa lase urme adanci in inima oricarei persoane care-l asculta…

Franta ii cade la picioare in 1971, cand tine 45 de spectacole la Teatrul Gaite-Montparnasse, iar in acelasi timp are colaborari cu mari regizori internationali si compune soundtrack-urile unor filme precum Once Upon a Time in America sau Karate Kid.
Gheorghe Zamfir a primit invitatii chiar si de la imparateasa Japoniei ca sa vina sa-i cante si daca as incerca acum, umil, sa disec viata maestrului mi-ar trebui inca vre0 10 ani si tot atatea bloguri ca sa cuprind ce ar fi de cuprins si tot nu m-as opri…Asa ca las doar sufletul meu timid sa vorbeasca si voi lasa o umbra de versuri ca si invitatie pentru marele eveniment din mai…
50 de clipe, ani si ganduri…
Si te-ai nascut cand noi nu mai aveam nicio speranta,
ca neam, ca suflet, ca popor,
eram pierduti in negura si comunista ceata,
si singura placere era…muzica lor…
Dar ai aparut TU, intamplator,
la fel ca o adiere calda de vara,
Si naiul si-a gasit, in sfarsit stapanul
iar muzica a simtit timid virtuosul
Azi, la 50 de ani de la chemarea ta
scena inca freamata cand iti simte pasii
iar noi, maruntii spectatori din fata ta
inca mai plangem cand iti auzim naiul…