Uncategorized

Despre amintiri, despre cursuri, despre…

Our Score
Our Reader Score
[Total: 1 Average: 5]
Our Score

Sa nu uitam ca in Univers ora de pe Terra n-are valoare. Pentru ca anii lumina sunt unitati pentru distanta si totul se comprima cand energiile sunt mai mari decat puterea noastra de intelegere.

Traim povesti, experiente, avem amintiri. Ceea ce avea sens acum 3 luni, 6 luni, 3 ani, azi e la fel de irelevant ca amintirea ultimului incas scrisa pe o piatra ratacita undeva in desertul Atacama.

ATAT a fost sa fie. Poate ca asa este. Si totul in jurul nostru e mai mult decat o miscare browniana. Pana la punctul T0 eram eu. Dupa punctul T0 tot eu sunt dar colorat in non-culori pana devin o pasta gri. Pana la acel To nu credeam ca pot fi in stare sa scriu 13-15 articole intr-o singura zi, texte de mii de cuvinte. Nu credeam ca noaptea poate fi alba si colorata de creativitate. Nu stiam cum e sa fii colorat. Nu sunt perfect – am cele mai multe defecte de pe fata Pamantului dar am avut momente cand am privit dincolo de tot si toate si TOTUL a privit in mine. Bun, rau, comun, am devenit Bun, rau dar special intr-un sens si NIMENI nu mai intelege asta. Si doare.

Iar  azi daca incerci sa recomunici prin non-cuvinte, daca vrei sa vezi fotografiile capturate de trecut spre prezent te trezesti cu identitati straine de parca amintirile tale au fost legate de o clona si azi a ramas doar o poza sisifica si mult gol

Continue reading “Despre amintiri, despre cursuri, despre…”

Uncategorized

3 semne clare care spun ca traiesti perpetuu in trecut…

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]
Our Score

Te uiti mereu in urma, peste umar,

Si daca ploua, nu te ascunzi dupa umbrele, dupa colturi de casa,

te arunci in mijlocul cerului si te lasi stropit,

ca sa plangi linistit si lumea sa nu te vada.

Albrecht_DÜRer_-_Melencolia_I_-_Google_Art_Project

Te visezi inconjurat de jucarii,

Dar sufletul e motorizat si tu stai sters,

precum o pata pe un perete vopsit cu gri lavabil.

Continue reading “3 semne clare care spun ca traiesti perpetuu in trecut…”

Uncategorized

Când amintirile ne poartă și ne amestecă precum firele dintr-un război de țesut!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Art&Craft

Primăvara mă duce mereu cu gândul la bunicii din partea mamei, în special la bunica care, născută pe 10 martie, are grijă să-mi facă an de an, chiar și acum, primăverile mai frumoase. Gândul la ea mă poartă spre “pertetuum începuturi“, amintiri și mă determină să-mi pun tot felul de întrebări retorice care rămân suspendate în neant. Unde ești copilărie cu poveștile tale cu parfum de câlți, cu aromă de sacâz, cu iz de ceaun, cu dor de vară, cu cartofi copți la cuptior cu lemne și nopți pierdute în crâng cu privirea rătăcind când spre Carul Mare când spre Carul Mic?

Copilaria mea a fost într-o casă, casa bunicilor mei, undeva pe strada Luncă, comuna Rucăr. Locul unde de când am început să-mi conștientizez copilăria, de la 8 ani până pe la vârsta de 18 ani, an de an, de la 15 iunie până la început de septembrie acolo EXISTAM, TRĂIAM, RESPIRAM, IUBEAM, PLÂNGEAM, RÂDEAM. Nu-mi aduc aminte când am început să-mi aduc aminte, dar știu că primele amintiri conturate, cu parfum de carne proaspătă de pui tăiată în farfurie, cu jocuri prin nisip și noroi pe malurile Dâmboviței, cu seri împreună cu surorile mele și bunici când ne citeau povești în patul nostru, sau momentele când o vizitam pe furiș pe tușa Chivuța, soția fratelui bunicului și o surprindeam cum, cu o dexteritate pe care atunci nu o puteam înțelege, crea adevărate mostre de artă populară la războiul ei de țesut. Azi, cam așa arată bunici mei…

bunici

Continue reading “Când amintirile ne poartă și ne amestecă precum firele dintr-un război de țesut!”

Uncategorized

Aventura de vis in taramul de vis al Romaniei!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Prieteni! Calatorului ii sta bine cu drumul!

Maramures. Traditii. Manastirea Barsana. Istorie. Memorialul Durerii. Cimitirul Vesel. Mese copioase. Biserica din Sapanta-Peri. Peisaje ce iti taie respiratia. Festivalul Medieval Sighisoara. Prieteni. Veselie. Legende. Costume populare. Sate maramuresene. Jocuri. Muzica. Fotografii. Amintiri.

Durata: Ca in povesti, 3 zile si 3 nopti!

Cazare: Pensiune in localitatea Poienile Izei.

Obiective de vizitat:

– Manastirea Barsana
– Memorialul Durerii – Inchisoarea din Sighetul Marmatiei
– Cimitirul Vesel – Sapanta
– Cea mai inalta constructie din lemn din lume – Sapanta-Peri
– Festivalul Medieval Sighisoara
– Vizita sate maramuresene
– O SURPRIZA CA INTOTDEAUNA!

Plecarea: joi 24.07.2014, la ora 22.30 din fata Garii de Nord, vis-a-vis de coloane, intrarea in parc.

Intoarcerea: duminica 27.07.2014 ora 22.00 (in functie de trafic poate varia)

Pretul excursie 339 lei/persoana (transport aproximativ 1.500 km + cazare 2 nopti).

Optional la pensiune:
– 10 lei micul dejun
– 20 lei cina
UPDATE! In urma unei noi negocieri am obtinut pretul total de 50 lei pentru 3 mic dejun si 2 cine! 😀

Din pacate nu ii putem lua pe toti cei ce doresc sa mearga, locurile fiind limitate datorita cazarii. Se vor rezerva locurile in momentul platii, cu avans minim 50%.

In functie de numarul de calatori inchiriem: microbuz/miniautocar/autocar.

Plata se poate face prin transfer bancar in contul:
RO81 RNCB 0318 0076 6251 0002
Eugen Lungoci

Pentru cei ce doresc sa plateasca cash, luati legatura telefonic.

Contact:
Razvan Iuhasz 0732 338273
terra.incognita@genialii.ro

Uncategorized

Din frame 2, povestea se complica prin simplificare…CAPITOL 2

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Din frame 2, povestea se complica prin simplificare…

FRAME 2…

Unde eşti copilărie, tu şi inocenţa ta necoaptă,

Unde te ascunzi de mine, de par şi acum un tont,

Îmi strig uneori în vis, când tu dormi în alt ungher,

Îţi strig numele şi trist,

Mă afund în aşternut şi…eter…

Am revenit aşa cum am promis. După incursiunea în prima zi de grădiniţă, detalii aici, revin în lumea prezentă prin puterea subconştientului…Dar înainte de asta trebuie să aduc în lumină câteva personaje ,,cheie,, de care ne vom mai lovi pe parcursul acestor randuri si a caror prezenta nu era programata acum, dar jocul ,,bilelor,, de biliard nu poate fi calculat asa cum pot calcula mutarile intr-un meci de şah. Nu o să sparg acum bariera de pe acele personaje şi nu voi divulga momentan mai mult decât este cazul dar incidentele din ultima perioada mă determină să fac o incursiune în anosta lume a prezentului…M, că despre acest personaj este vorba va apărea în viaţa mea undeva în liceu şi va reapărea în viaţa mea undeva mai târziu cu o lovitură mult mai puternică…A înseamnat ceva şi undeva poate mai înseamnă…Nu despre reminiscenţe vreau să vorbesc acum ci despre faptul că, dacă aşa cum bilele pe masa de biliard sunt pline de culoare sau riguros trasate de linii, tot aşa sunt şi personalităţile creionate şi stigmatizate pe sufletul nostru, pe mintea noastra…Nu inteleg de ce ,,M,, nu intelege ca activitatea de a scrie e un hobby ca si pescuitul sau mersul pe role…Diferenta este ca a scrie nu e doar o activitate ,,extra-curiculara,, e o partea din fiinta ta, asa cum membrele fac parte din corpul tau…Nu pot renunta la scris cum nu pot renunta de buna voie la un braţ…O bila colorata nu se va transforma intr-o bila sparta…De ce unii oameni nu pot intelege ca OAMENII NU SE SCHIMBA…Oamenii se transforma pentru iubiti,iubite, logodnice, sot-sotii sau raman cum sunt dar NU SE  SCHIMBA. Cand spun ca se transforma spun asta ca pe o metamorfozare. Nu e neaparat un proces rau sau bun dar e un PROCES…Cand te transformi devii din ceva in altceva…Poate ca te cheama la fel, poate ca ai aceeasi culoare a ochilor, asta daca nu porti lentile de contact, poate ca iti pastrezi si aceeasi culoare a parului dar tu din rocker de exemplu daca ajungi manelist e o TRANSFORMARE nu e o schimbare. Daca din barbat rebel care iubeste muntele ajungi manager si conduci un AUDI e TRANSFORMARE nu e schimbare. Schimbare inseamna sa schimbi un tricou verde cu unul negru, sau o pereche de blugi cu o alta pereche de blugi…De ce trebuie sa fim unii dintre noi atat de rigurosi cu regulile si sa respingem ceea ce nu intelegem? Mai grav este faptul ca de multe ori, asa zise bilele riguros trasate cu linii vorbesc despre celelalte bile ca fiind ,,PENIBILE,, …Ce e penibil in arta? În literatură? În poezie? În teatru? Putem asocia un termen ce tine de cultul civic de un domeniu fara limite? Cand un pusti de 17 ani se filmeaza in sala de curs cand ramane gol-pusca si pune filmuletzul pe youtube este intr-adevar un gest penibil…Dar daca vorbim despre un film in care tratam degradarea tinerei generatii si aratam astfel de cadre putem vorbi de acel film ca fiind PENIBIL?…Ce e penibil? Putem vorbi de o poezie cu adjective gen: ne place, nu ne place, ne emotioneaza, ne enerveaza, ne da o EMOTIE…A FI PENIBIL nu e o emotie e un act cocgnitiv raportat la societate…Un roman, o poezie, o piesa de teatru NU POATE FI PENIBILA pentru ca nu face parte din registru…Avem opere literare anticalofile, poezii dadaiste, imprecaţii, piese de teatru absurde…DAR NU PENIBILE…Acestea fiind spuse…ma voi deplasa prin OGLINDA mintii undeva prin anii dinainte de Revolutia de la 1989….

[……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….]

– Ce faci? Aşa a sunat întrebarea mea timidă când am văzut-o pe ea…O chema Corina…Avea părul negru şi ochii verzi…cred…Amintirea ei e palidă în lumina acestei oglinzi îmbătrânite de vreme şi timp…M-am uitat la ea, m-am aşezat în faţa ei şi am vrut să îmi împart pacheţul cu parizer din timpul lui Ceaşcă…A refuzat politicos, aşa cum poate refuza o fetiţă de 4 ani cu un radical NU dar mi-a zâmbit aşa, ca un copil iar eu am roşit…aşa…ca un trandafir…

M-am făcut mai mărişor, am înregistrat pentru părinţii mei pe magnetofon câteva piese precum …Unde este Carolina,, şi ,,Sus in deal e o casa,, plus poezia ,,Zdreanta,, între timp a apărut pe lume adusă de Barză şi surioara mea mai mică, Alexandra, alias Aliţa, alias Sandi Belle, alias răsfăţata familiei cu ochii ei verzi de smarald…Şi dacă tot ne apropiem de pasul spre şcoală nu pot trece mai departe fără să descriu un tablou muscelean din timpul serbării de final de grădiniţă…În acel an, că dacă tot e ziua mea pe 23 decembrie, Moş Gerilă de atunci, (Pe timpul lui Ceaşcă nu era Moş Crăciun) mi-a adus un Piticot şi m-am jucat cu surioara mea Georgiana…Surioara mea a trecut prin multe pe lânga mine…Când era mai mică încercam să-i fur biberonul cu lapte pentru că oricum unei fete nu-i trebuie foarte mult la acea vârstă…credeam eu…Ceea ce e şi mai spectaculos e modul în care părinţii mei, şi le mulţumesc din tot sufletul şi le sunt recunoscători descopereau la timp şi nu o lăsau nemâncată…În plus, Georgiana, ca să se facă mare, când era mică mânca numai în braţe la tati şi doar cu ochii pe jucării, pe magneţi de frigider, pe desene…Poate de asta şi-a dezvoltat astăzi spiritul artistic şi din mâinile ei apar tot felul de creaţii de la cercei din pastă modelatoare la quiling şi goblenuri…Tot ea făcea când era mică hăinuţe pentru păpuşi…Dar să facem poza…

[……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….]

[……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….]

-Haideţi, uitaţi-vă aici! Ne spunea fotograful…Eu eram mândru că aveam cravată de pionier roşie şi în spatele meu era o dulceaţă de şoimiţă a patriei, o elevă de clasa I sau mai mare…Lângă mine era Georgiana într-o uniformă portocalie cu aceeaşi cravată roşie şi rochiţă albastră şi…un ghemotoc, cu fes cu ciucuri…Era surioara mea mai mică pe care tati, cu grija lui, o ţinea de o mânuţă iar noi o încurajam să zâmbească la aparat…Până la urmă poza a ieşit iar eu , cu ochii pe cer mă uitam cu emoţie la nori şi mă visam astronaut, blocat probabil pe retină pe o imagine dintr-un almanah din 1989…Dar din acel august lucrurile nu au mai fost la fel…Părinţii m-au ţinut un an acasă aşa că am ajuns în clasa întâi la şapte ani şi jumătate…Diferenţa nu a fost anul peste, ci cum a trecut acel an peste…Decembrie 1989…Dar asta în rândurile care vin…Deocamdată să mai rămânem puţin în copilăria din perioada lui Ceaşcă cu o piesă celebră…