Atelier de Idei, Idei cu emotii, Tineri

Teatrul în Culise: Privește Înapoi cu Mânie, un spectacol de teatru care sapă întrebări în carne vie

Am văzut la Teatrul in Culise spectacolul #Privesteînapoicumânie și e un spectacol greu de digerat emoțional. Un spectacol cu teatru în teatru cu momente de teatru, cu plot-twist-uri precum un thriller psihologic, un spectacol cu elemente de tip „Butterfly Effect”, un spectacol crud, complicat și complex precum e viața, care lovește peste față mascarada și superficialitatea din diferite producții de cinema și nu numai unde totul se petrece liniar, sec și fără surprize.

Citește în continuare „Teatrul în Culise: Privește Înapoi cu Mânie, un spectacol de teatru care sapă întrebări în carne vie”

Atelier de Idei, Idei cu emotii, Tineri

Tina Țifescu: A fi actor e ca și cum ai trăi de mai multe ori

Pe Tina Țifescu am descoperit-o din spatele scenei, din Culise cum s-ar spune, în cadrul spectacolului – Clinica Sinucigașilor (cu Dorin Enache, Grațiela Popa, Ionuț Iftimiciuc, Alex Vlad, Patricia Ionescu, Adrian Pantelimon, Tina Țifescu, Adrian Luican) de la Teatrul In Culise, o piesă care m-a dus cu gândul la melodia „Don’t Let the Sun Go Down on Me”.

Spectacolul Clinica sinucigașilor a împlinit recent aproape 8 ani. Și nu e deloc întâmplător faptul ca am așteptat atat ca să vad acest spectacol. Asa cum un single malț de excepție are nevoie de minim 5 ani ca să fie maturat în butoaie de stejar de pinot noir, bourbon sau madeira, tot așa și pentru acest spectacol am așteptat să se matureze, iar azi , toți actorii care dau contur acestui spectacol au ajuns la paroxismul perfecțiunii.

De ce m-a impresionat acest spectacol? Pentru că sinuciderea e mai complexă decât credem noi, iar actul sinuciderii uneori, în unii oameni e mai mult decât un gest dramatic în sine. Da, din păcate suntem martori ai unor oameni care nu mai găsesc sens în existenta lor și aleg acest final în atâtea forme.

Dar mai exista o categorie de oameni care își fac sepukku în gând, care se sinucid intrinsec conștient sau inconștient.
Care mor la 26, 36, 46 de ani și sunt îngropați abia la 80, 90 de ani. Care aleg sa trăiască pe pilot automat fără sa mai simtă nimic din nimic, precum niște cyborgi ca-n Terminator.

Clinica sinucigașilor, dincolo de Comedie și de jocul excepțional al actorilor enumerați mai sus, este o lecție despre sensul existentei umane. Asa cum spunea și Albert Camus, cea mai mare provocare a omului modern este sa își găsească sensul pentru că lipsa de sens duce uneori la gesturi ireversibile.

Spectacolul are și elemente din absurdul kaftian din cartea Procesul, mai ales când viata și moartea personajelor se tranzacționează precum NFT-urile sau opere de artă obscure. CLINICA scoate in față 4 oameni, pentru ca viața are 4 coordonate. Ne naștem, trăim și murim și peste toate exista Timpul.

Pentru ca realitatea are 4 dimensiuni: LUNGIME, LĂȚIME, ÎNĂLȚIME și Timpul.
Pentru că la final plecăm din această lume între 4 scânduri iar în arta manipulării avem tehnica celor 4 pereți.
Piesa este ciclică pentru că personajele pleacă de pe scenă în ordinea în care au intrat.

Recomand acest spectacol pentru că o să lase multe semne de întrebare și multe semne de reflecție. Iar în acest spectacol apare Tina cu vocea ei și vibe-ul ei atipic, un suflet, un om cu o…poveste.

Citește în continuare „Tina Țifescu: A fi actor e ca și cum ai trăi de mai multe ori”

Atelier de Idei, Idei cu emotii, Social, Tineri

Ioana Nichita: Exista bucati din mine in toate personajele pe care le interpretez

Pe actrița Ioana Nichita de la Teatrul in Culise am descoperit-o recent în spectacolele – AEROPORT si BLUE ROOM și ulterior am văzut-o și în scurtmetrajul SUPERSTAR, despre care vom vorbi în rândurile următoare. Dar înainte de a descoperi omul IOANA Nichita dincolo de alter ego-urile pe care le construiește ca să dea viață personajelor, câteva cuvinte despre Ioana.

Din punctul meu de vedere este o actriță extrem de versatilă și dezinvoltă, care știe și poate cu ușurință să își schimbe mindset-ul vocea, modulația glasului ca să dea viață personajelor. În piesa Blue Room de exemplu reușește să creioneze atât de subtil mai multe tipologii feminine atât de diferite.

Poate să treacă ușor de la dramă la comedie, de la replici deep la momente de tăcere. Dar povestea ei urmează…

 

Citește în continuare „Ioana Nichita: Exista bucati din mine in toate personajele pe care le interpretez”

Atelier de Idei, Creatii, Idei cu emotii, Social

Stefan Caraman – Teatrul este arta nu productie de maieuri

Pe Stefan Caraman nu l-am cunoscut personal, nici nu l-am citit sub pseudonimul de Kaos MOON, dar urmeaza, in schimb l-am descoperit in urmat cu 7 ani in piesa Scrisori catre Rita, piesa care m-a tulburat profund iar azi, dupa ani in care i-am savurat si celelalte piese am descoperit Aeroport tot la Teatru in Culise tot in regia lui Cristian Bajora si am zis ca e timpul sa fac un interviu cu el.

Las textul sa curga asa cum l-am primit. Daca Eminescu a fost contemporan cu un Caragiale, eu, un poet amator din Fabrica de Poezie sunt contemporan cu Stefan Caraman.

Citește în continuare „Stefan Caraman – Teatrul este arta nu productie de maieuri”