Uncategorized

The Legend of Tarzan – Pentru ca aveai nevoie de un motiv in plus sa iubesti AFRICA! Concurs – bilete la film BONUS!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]
Our Score

UPDATE: – Cei doi castigatori ai celor doua invitatii duble la TARZAN sunt: Gheorghe Iulian si Georgiana Mitran – Teler. Astept pe adresa bogdan.daradan@yahoo.com numarul vostru de telefon ca sa va pot oferi detalii despre cum puteti intra in posesia invitatiilor. Felicitari!

download

PROLOG recenzie…

Immuna, sat de pescari pe coasta statului African

Akwaaba… maa chi, obrouni… (Bine ati venit. Buna dimineata, straine / piele alba… in traducere din Twi)

Akwaaba… am rostit emoționat, de parcă vocea nu era a mea ci era o umbră spălată de valurile Oceanului Atlantic. Deasupra mea gemeau pescărușii iar trei gândaci de jungla rătăceau la câțiva metri de ultimele urme de apă sărată. De mic doream să vizitez acest continent care m-a fascinat de când citeam despre aventurile lui Kunta Kinte. De mic, de la 10 ani iar azi, la 33 de ani TOTUL e REAL și sunt AICI!

12003191_886583494728633_4189406268681773938_n

Nu-mi venea să cred. Eram în Africa. Continentul invelit in legenda, in bogatii, in povesti cu “toubabi”, in vise… Simti vantul savanei, un vânt blând, ca și când milioanele de suflete chinuite ale zecilor de generații de sclavi ar fi șoptit, mi-ar fi șoptit – Acest toubab (denumire cu caracter injurios adresată oamenilor de rasă caucaziană în regiuni precum Congo, Gambia, Senegal, Mali si Ghana) a venit să ne cunoască și să-și ceară iertare…

Continue reading “The Legend of Tarzan – Pentru ca aveai nevoie de un motiv in plus sa iubesti AFRICA! Concurs – bilete la film BONUS!”

Uncategorized

eXclusiv! Atypical Games, singurul brand romanesc de gaming, tradus în 13 limbi pe 5 continente

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

 

Our Score

Pe scurt, Andrei e un guru în zona de gaming. De la începuturile anilor 90 când pășea pentru prima oară pe coridoarele companiei Ubisoft până în prezent, prezența lui și spiritul său de team-leader s-a regăsit în spatele unor proiecte de anvergură acoperite de poziții precum Şef Studio Gameloft, Director Tehnic Ubisoft România, Director Vivendi Games Mobile, Dir. Namco Bandai Games și CEO Atypical Games.

10458304_10152779422868560_1860666178365207956_n

Ce e atipic la el ? Totul! Biroul plin de jucării LEGO și o machetă la scara de 1: 1.000.000 la unei nave spațiale din Star Wars construită integral din piese LEGO. Lângă, păpușa ucigașă Chucky sperie toți vizitatorii nepoftiți pentru că zâmbetul lui Andrei nu sperie pe nimeni. Dacă ar avea timp și dacă tu ai avea timp e o întreagă enciclopedie în materie de jocuri.

Continue reading “eXclusiv! Atypical Games, singurul brand romanesc de gaming, tradus în 13 limbi pe 5 continente”

Uncategorized

A GOOD LIE – Saga KUNTA KINTE! Ce am vazut NU e film, e mai mult decat ATAT!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 1 Average: 3]

E prea putin sa-i spun film…E emotionant, e o poveste, e o SAGA, e o carte VIDEO a AFRICII, e un album de amintiri dureroase, un memorial al durerii fierbinti, un documentar, un TOT… InterCOM FILM  a mizat pe cartea castigatoare cand a ales filmul A GOOD LIE…  

Stau si ascult OST-urile lui Hans Zimmer de la Tears of the SUN si plang, scriu si plang…Poate ca pentru unii dintre voi o sa par patetic, emotiv, efeminat, dar ma intereseaza undeva PUTIN spre DELOC…

Nu stiu cati dintre voi au citit romanul SAGA ROOTS al lui Alex Halley…E povestea unui african Kunta Kinte rapid de TOUBOBI (albi in dialect sudanez) si vandut ca sclav in Carolina de Sud pe o plantatie de bumbac la inceputul secolului 19.

In mod ironic, istoria are umor negru…La 100 de ani de la abolirea sclaviei de pe teritoriul Americii, africanii cad din nou victime lacomiei, doar ca, de data asta, cel putin in mod direct vinovati de carnagiu sunt semenii lor…

Asa cum americanii au bagat ura intre triburile de indieni, apasi, incasi, astezi, olmeci, kiowasi ca ei sa se macelareasca, in AFRICA, goana dupa petrol, diamante, fildes i-a determinat pe unii lipsiti de scrupule sa-i intoarca pe africani unii impotriva altora…

 Astazi America, dupa ce sute de ani a prosperat la propriu pe spinarea AFRICANILOR s-a gandit sa-i ajute, dar nu pe toti si nu oricum ci mai mult birocratic…Dar ii ajuta si ii primeste pe o parte dintre refugiati…

America, dupa ce i-a batjocorit, i-a maltratat, i-a schingiuit, i-a siluit, acum se vede datoare sa-i ajute, sa fie un fel de mama ranitilor…

In cartea RADACINI, Kunta KINTE si stra_stra_stranepotii lui ajung sa se intalneasca cu TIMPUL si ISTORIA…Africanii isi dau mana peste generatii iar scriitorul insusi este mandru ca sangele lui este de AFRICAN din SUDAN…Scriitorul isi gaseste drumul de sute de ani prin praf pana acasa si afla povestea stra_stra_strabunicului sau…

E o carte emotionanta si la fel de marcant a fost si filmul pe care-l conturez aici in prezent…

 Daca KUNTA KINTE isi gaseste drumul spre locul de obarsie unde a invatat sa devina barbat, sa vaneze, sa mearga sute de km pe jos intre sate, sa dea vesti, sa pastoreasca capre, oi, vaci, eroii nostri din A good lie lupta pentru regasire…

In perioada anilor 80, toata campania care s-a facut in state prin diferite ONG-uri si organizatia OIM pentru relocare a purtat numele de BARBATII pierduti ai SUDANULUI…

NU voi intra in povestea filmului, nici macar intriga n-o voi dezvalui si cu atat mai putin finalul…

In schimb voi incerca sa conturez scenele care mi-au smuls lacrimi…

Asa cum am spus anterior, cand scriu aceste randuri ascult piesele filmului Tears of the SUN…Si aici avem scene violente dar nu te cutremura prin violenta ci prin simplitatea ei barbara…Nu exacerbeaza prin balti de sange, dar mirosi moartea, frica, in apa, in sol, in cartuse goale, vezi cadavre care plutesc pe ape nu intr-un mod grotesc, nu vezi chipuri hade si mancate de viermi, dar intelegi ca acei negri au fost fiinte vii si cel mai intens este pusa scena in discrepanta si antiteza cand vezi niste copii de nici 12-13 ani cum inoata printre morti fara teama de crocodili…TE TULBURA pana in maduva oaselor…

Vezi cartuse goale dar nu ca-n filmele de actiune hollywoodiene…E suficient sa fie gasit un cartus si simti ce urmeaza, intuiesti crimele care vor urma, atrocitatile, genocidul, n-ai nevoie de cantitate, vizionarea de astazi te face sa intelegi ca realitatea chiar n-are nevoie de prea mult ca sa intelegi SUFICIENT…

Nici o scena nu e goala, nici macar una…Eroii nostri ca sa supravietuiasca isi beau propria urina si nu fac din asta un show, un moment hollywoodian, o beau ca sa supravietuiasca, o fac cu demnitate, o fac cu un sens, DAU valoare VIETII la un mod in care noi NU vom reusi sa o facem in viata asta…Nu avem cum…

Scenele cand mor unii dintre ei, cand sunt ingropati sunt frunze sau nisip dau profunzime momentelor si palpitatii…Au fost momente cand nu mai simteam ca sunt la cinema…Nu mai vizualizam nimic ci doar traiam…

 Intotdeauna personajele vb cu demnitate de ei insisi, de originile lor si nu-si ascund emotiile, durerile, bucuriile…Modul in care ei se bucura, modul in care isi exprima fericirea cand afla ca sunt pe lista spre tara fagaduintei sau cand gasesc apa te fac sa te simti mic si neinsemnat cand stii ce probleme cretine ai tu…Ca iubitul ti-a luat patura maro si tu doreai TELEFON smecher, ca ea are parul scurt si tu vrei sa-l aiba lung, ca sefu te cearta cand iti bei cafeaua si alte ineptii…

Desi pentru noi sunt probleme de viata si moarte sunt d0ar cretinisme…IN AFRICA chiar se MOARE si nu JOB, singuratate, relatie esuata, job description prost…

Ei raman reci la confortul urban si tot ce isi doresc este sa fie cu totii impreuna…Tot ceea ce fac are sens, are insemnatate, are VALOARE…

Repet, acesta NU-i un FILM, E MAI MULT decat atat… Nu e o pelicul cliseu inspirata dintr-o poza din realitate si vanduta ca reteta de marketing film inspirat din fapte reale…Nu e un film coca-cola doar cu ingrediente naturale din 1886…CHIAR E AFRICA…  E odios de cutremurator dar e AFRICA…

Si astazi la momentul vorbirii AFRICA din pelicula e AFRICA…Nu e o fictiune despre viitor sau un colaj hollywoodian despre trecut…E CEVA despre ACUM, un ACUM inca perpetuu si actual…

Reese Witherspoon abia se vede in film si nu pentru ca a jucat pros sau fals ci pentru ca ea e doar endorseer pentru film, e ambasador de brand, e pion, e numele care vinde filmul pentru marketing pentru ca adevaratii protagonisti sunt ei, AFRICANII…

Ei nu sunt actori…SUNT SUDANEZI…Ei n-au trebuit sa joace scenele, copiii care apar in film n-au trebuit sa taie duble, ei doar si-au reamintit si poate ca nici macar atat n-au facut pentru ca ranile acelor experiente sunt mai trainice si mai dureroase decat orice arsura pe care o avem noi pe corp de la soare sau de la gratar excesiv…

Ranile lor de foc, gloante, batai, cutite, foamete, deshidratare, mii de km pe jos, epuizare, lei sunt adanc increstate in minte, trup si piele…

Kand scriu aceste randuri ma gandesc la cele 5 tipuri de zacusca din frigider, la cutiile de diverse si ma gandesc cu cata non-salanta arunc cel putin 30% din mancare saptamanal…Ma uit in jur si vad vagoane de corcoate pe care le spal la cateva zile, tricouri si diverse iar ei aveau ca si bagaj cand au trecut OCEANUL o plasa de 1 leu…

Ei, in AFRICA, n-au nici macar certitudinea deseori ca se vor mai trezi in viata… Noi, aici, ne ingramadim ca VITELE cand se lanseeaza Iphone 6, 7, 99 si ei stau in tarcuri precum animalele pentru ca libertatea de a se plimba liberi prin savana ii costa doua trei gloante in piept, cap, picioare…

Mi-ar placea sa stiu daca cel putin 1% din incasarile viitoare ale acestui film care va rula in CINEMA din 14 NOIEMBRIE SE duc catre SUDAN…Ma opresc aici si tot ce imi doresc este sa NU mergeti la film doar ca sa o vedeti pe REESE sau ca sa radeti tamp cand AFRICANII vor folosi paiul de la sucurile de la MC pe post de ochean…

Va rog, NU mergeti la film ca sa vedeti AFRICA din fanteziile voastre pornografice sau ca sa vedeti daca sunt reale cliseele cu bancuri despre somalezi…  Pe curand si atat de aici de la ROLA in BLUGI…Eu, am scris cu lacrimi si am plecat cu lacrimi din sala cand s-a terminat… Nu stiu cum au vazut filmul Emil, Iulia si altii dar n-am avut putere sa-i intreb… 

Si ca sa intelegi mai bine ce urmeaza sa vedeti, am accesat site-ul care apare pe generic la finalul FILMULUI…

Uncategorized

Calator cu gandul…o leapsa ROZ!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Am crezut ca scap, dar n-a fost sa fie…Blogul ROZ m-a bantuit si ma tot bantuie…si m-a lovit si cu o leapsa de duca…asa ca…sa vedem ce a iesit…

1. Ce locuri noi vreți să vizitați în 2014?

As vrea sa vizitez Africa…De ceva timp port discutii sau incerc sa port discutii cu One World Volunteer sau cu subsidiarele lor din lumea intreaga pentru un proiect ce vizeaza implicarea mea in proiecte pe continentul African. Vreau sa vizitez batranul continent, leaganul civilizatiilor europene, sa inteleg si sa simt cum e sa traiesti ca un congolez, etiopian, sudanez…Vreau sa cunosc oameni noi si sa descopar popoare noi…
Sunt fericit ca am cunoscut un roman care deja se afla in Danemarca si asteapta sa plece in Africa, sunt fericit ca mai sunt oameni care gandesc ca mine…Unde si ce o sa fac in Africa daca ajung? Va las cateva fotografii…si va las imaginatia sa zburde!
2.Ce locuri în care ați mai fost aveți pe lista de vacanță? –
Cu certitudine as vrea sa revad Piatra Craiului sa incerc si alte trasee nemarcate, sa ma intalnesc din nou cu capre negre, sa simt cum pulseaza adrenalina in mine…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

3. Dacă ar fi să recomandați cuiva o stațiune de vacanță externă și una internă, care ar fi acelea? 

Recomand si eu Straja pentru peisaje spectaculoase, pentru oameni, pentru partiile de ski iarna si pentru drumetiile de munte de vara…Recomand Straja pentru ca acolo te simti atat de aproape de natura si tot atat de aproape de oameni…

Despre statiuni externe n-as putea sa fac recomandari pentru ca, chiar daca am iesit in Ucraina, Serbia, Republica Moldova, Bulgaria si Franta, n-am ajusns la nicio statiune…

Concluzie! Dupa lupte seculare care au durat aproape o luna am terminat si eu o leapsa roz:) Sper ca nu te-ai suparat pe mine Pinky:)

Uncategorized

Ana Glavce – Povestea din spatele unui om energic, ambasador de brand pentru TNT!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Pe Ana Glavce am cunoscut-o dintr-o intamplare in timp ce frunzaream portalhr.ro. Mi-au placut articolele ei, abordarile si temele pe care le transforma in topic-uri pentru un site dedicat oamenilor care cauta excelenta in orice domeniu de activitate…Nu o sa va mai retin…Va las sa fiti vrajiti de povestea ei…

Nascuta in Bucuresti, cu o buna parte a copilariei petrecuta in Africa, provenind dintr-o familie in care de trei generatii aproape toata lumea era biolog, la varsta de 18 ani am decis ca doresc sa ma fac… medic.

Dupa ani de meditatii costisitoare si doua admiteri nereusite, m-am angajat: lacatus mecanic intretinere, la institutul Victor Babes. In anul petrecut acolo, mi-a venit mintea la cap, motiv pentru care in 1989 intram (fara meditatii), printre primii… la facultatea de Biologie! Erau anii concurentei acerbe: 16 candidati pe loc.

Foarte importanti pentru mine au fost anii petrecuti in Liga Studentilor din Universitatea Bucuresti, ca reprezentant al facultatii si apoi vicepresedinte al Ligii. Am trait cu intensitate maxima activismul acelor ani, si ramane pentru mine una dintre cele mai importante experiente formatoare.

Dupa facultate, am urmat un masterat in Etologie Umana, timp in care am lucrat ca cercetator la institutul de Antropologie al Academiei Romane. Apoi, pentru aproape un an, am fost preparator la catedra de Fiziologie animala a facultatii de Biologie din Bucuresti.

Distanta dintre felul in care cariera academica arata in visele mele si ceea ce in realitate parea sa fie… m-au facut sa parasesc facultatea, pentru a lucra vreme de cinci ani in organizatii neguvernamentale. Cinci ani in care am invatat enorm si care mi-au prilejuit intalnirea cu domeniul resurselor umane: mai intai ca trainer (formator), apoi ca generalist.

In 2000 am raspuns unui anunt de recrutare (publicat in Romania Libera de luni – binecunoscuta pe atunci ca fiind cea mai importanta “bursa” de locuri de munca), parasesc sectorul neguvernamental pentru a ma angaja Manager de Resurse Umane la TNT. Loc in care lucrez si astazi.

Nu voi insira aici diplome si certificari – desi desigur exista – deoarece cred ca experientele si etapele despre care am pomenit pe scurt (unele reusite, altele mai putin), au contat la formarea mea mai mult decat toate cursurile, diplomele si acreditarile.

Fire curioasa si destul de nerabdatoare, nu pot spune ca am vreun hobby stabil. Imi place sa citesc. Imi place teatrul si vad cat de multe filme pot. Mai presus de orice, cred ca-mi plac oamenii. Ma intereseaza sa-i vad, sa-i inteleg,  sa-i ascult. Ma intereseaza mecanismele interactiunii dintre ei si (aproape) orice implica sau este legat de procesul comunicarii.

 BOGDAN: Ce inseamna pentru tine jobul exploziv de la TNT?

Ana: Job-ul de la TNT, pana sa fie “exploziv”, este unul in care am petrecut foarte mult timp. Sunt adeseori intrebata (uneori cu o unda de repros) de ce am stat aici atata amar de vreme. Raspunsul este simplu: pentru ca jobul de la TNT a fost de fapt mai multe job-uri: in fiecare dintre etapele de dezvoltare ale firmei, jobul de manager de resurse umane a insemnat ceva mai mult sau mai putin diferit. Pe de alta parte, TNT este un loc in care HR-ul chiar are un loc real la masa deciziei. Mai mult, atata vreme cat am demonstrat ca merit libertate absoluta in meseria mea, aceasta mi-a fost acordata. Nu e putin lucru.

 BOGDAN: Care sunt atu-urile companiei TNT raportate la concurenta!? Puncteaza trei idei care transforma si a transformat TNT intr-o companie de top

Ana: Nu stiu daca ai observat mesajul care apare pe avioanele si camioanele noastre, mesaj care reflecta o abordare aparte a oricarei provocari, de catre oamenii de la TNT: Sure we can. Grafic, ultima parte a mesajului pare scrisa de mana, ca o semnatura. Cu alte cuvinte, facem lucrurile sa se intample, muncind in echipa si punem suflet. Acest gen de abordare este cel care face diferenta si care ne aduce constant rezultate masurabile, de business.

BOGDAN: Care sunt secretele succesului tau?

Ana: Ar trebui sa definim mai intai ce inseamna succes, pentru ca sa stiu daca am asa ceva! 🙂 In parte glumesc, desigur: daca succes inseamna a lasa in urma lucruri care functioneaza si de care te mandresti, daca succes inseamna sa fii impacat atunci cand te uiti in oglinda… atunci chiar am succes! Pana la secrete, cred cu sinceritate ca m-a ajutat enorm faptul ca ma autopercep ca fiind un om norocos si funciarmente fericit. Sunt convinsa ca, daca aveam despre mine convingerea ca sunt mai nefericita decat merit si/ sau impiedicata la tot pasul de vitregia sortii, nu s-ar fi obosit nimeni sa ma intrebe azi ceva… Da, cred ca succesul tine in mare parte de felul in care noi ne raportam la noi insine.  Desigur, a fost important sa muncesc pe branci si sa invat diverse, dar indraznesc sa spun ca cea mai importanta munca a fost cea depusa cu propriile-mi limite si blocaje, iar cea mai importanta invatare – cea despre mine insami. Eu cred ca fara acest tip de efort, nu reusim mare lucru. Indiferent la cate cursuri mergem, cate diplome avem sau cate carti de specialitate citim. Cel mai mult am invatat gresind: gresind, lovindu-ma de praguri, admitand ca am dat-o in bara si avand disponibilitatea de a intelege cu onestitate unde si de ce am gresit.

BOGDAN: Cum iti colorezi putinul tau timp liber?

Ana: In primul rand, sa facem o precizare: nu as sta intr-un job in care timpul liber ar fi putin. Stiu ca in corporatii se poarta manageri cu putin (spre deloc) timp liber. Eu nu as rezista intr-un astfel de job! Nu cred in oameni-masini care muncesc non-stop. Nu cred in vieti in care timpul personal este redus la aproape nimic.

In timpul meu liber, fac cele mai diverse lucruri: conversez cu fiul meu de 15 ani, inot, imi plimb cainele, ma intalnesc cu prietenii, citesc, merg la teatru si film, particip la proteste de strada atunci cand simt ca vocea mea trebuie sa se faca auzita, incerc sa pun umarul la cauze in care cred.

Sunt un cautator: bucuria cea mai mare pentru mine este deci, sa gasesc: un vers care plezneste emotiile, un om frumos, o carte de care nu ma pot desprinde, o emotie cu care nu m-am mai intalnit, o imagine care-mi taie respiratia, o poveste care ma face sa gandesc si ma mai invata ceva . Pe scurt, caut acele momente de gratie care pot fi numite fericire. Nu le caut intr-un loc anume, caci ele se gasesc in cele mai nebanuite locuri. Nu le caut nici sub o forma anume, caci ele se gasesc sub cele mai nebanuite forme…

BOGDAN: Ce ti-ai propus pentru 2014?

Ana: Desigur, exista o serie de lucruri clare: reacreditarea TNT ca organizatie Investors in People, ar fi un exemplu. Investors in People este un standard frumos, acreditarea implica multi ani de munca, iar pastrarea acreditarii nu este nici ea un lucru chiar usor.

Planurile profesionale pentru 2014 mai includ schimbari in procesul de evaluare al performantei (in sensul implementarii unei aplicatii care va reduce birocratia si cantitatea de hartie consumata) si revizuirea proceselor prin care un nou angajat este integrat in organizatie.

In plan personal, mi-as propune sa inchei 2014 undeva la mare, in plin soare. Dar nu este foarte realist. Mi-as mai dori sa-mi pot propune sa inchei anul intr-o Romanie mai normala din punct de vedere politic si social, dar din nefericire cred ca este inca si mai nerealist… Un mic plan realist ar fi sa urmez un curs de fotografie.

 BOGDAN: Cum trebuie sa fie sau ce trebuie sa faca un tanar sau o tanara ca sa poata lucra la TNT?

Ana: Desigur, trebuie sa indeplineasca acele cerinte ale postului fara de care nu ar putea face fata rolului sau in organizatie, dar asta este de la sine inteles. Esential este sa se potriveasca culturii organizatiei; asta presupune sa fie o fire deschisa si onesta. Sa aiba simtul umorului, creativitate, curajul de a experimenta si de a-si asuma responsabilitatea propriilor opinii si actiuni.

BOGDAN: Un mesaj pentru cititori

Ana: Lasa-ti problemele personale la usa biroului, ne indeamna adeseori angajatorii. Nu stiu indemn mai imposibil de urmat. Si, chiar de indemnul devine posibil de urmat – printr-un soi de interventie aproape chirurgicala asupra mintii si sufletului nostru – la ce bun? Pentru a lasa problemele la usa biroului, acolo trebuie sa-ti lasi si visele. Si emotiile.

Si astfel, intri in birou sub forma unei jumatati-de-om… Oare cat de bine, mult si performant pot munci niste jumatati-de-oameni? Si, mai ales, pentru cat timp? Cautati deci, acele companii in care puteti functiona ca oameni intregi. Acele companii de care nu trebuie sa fugi pentru a avea o viata si dupa serviciu…

 In loc de Epilog…

Pentru ca a vorbit putin si de Africa, o melodie tulburatoare dintr-un film si mai tulburator…

Uncategorized

eXclusiv interviu-reportaj din Africa! Andreea Ioana Ferent: Burkina Faso NU e Romania!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Andreea Ioana s-a nascut in orasul Piatra-Neamt in anul 1988 in zodia Berbec. De 3 ani locuieste in Torino pentru a termina studiile. In prezent este la Facultatea de Economie sectia Banci Burse Asigurari. Iubeste muntele si fotografia, dar cel mai mult iubeste sa ajute oameni de toate varstele si natiile pentru ca Andreea are un suflet nobil…Vom intelege asta din povestea ei despre Africa si Burkina Faso…

Reporter: Am observat recent pe profilul tau poze din Burkina Faso. Pentru cei care nu cunosc si nu au fost niciodata pe continentul African povesteste-ne putin despre locurile de acolo

Andreea: Dupa aprox 26 ore de calatorie am ajuns in Burkina Faso. Un aer enorm de cald si umed la ora 5.30. Prima impresie a fost o maree de scutere si biciclete iar masinile erau o raritate. Fiind cazati intr-un oras la 180 km de capitala a trebuit sa luam un autocar care facea legatura dintre cele doua orase. Aer conditionat si surpriza strazi foarte bune. Si eu m-am mirat dar e adevarat au putine strazi asfaltate dar sunt bune. Casele inca se construiesc din chirpici; pot spune ca nivelul de trai e minimul necesar dar in Africa este liniste…

Reporter: Ce ti-a placut cel mai mult in Africa si ce ti-a displacut cel mai mult?

Andreea: Lumea cand vede un alb spune ca el are bani si de aceea te privesc ca pe o persoana superioara. Copiii te incojurau si te luau de mana sa te atinga pentru ca erau curiosi. Cei mai mici pana in 2 ani cand vedeau un alb incepeau sa planga. Mergand pe bicicleta auzeam copii care strigau: uite un alb. Va spun ca are efec asupra persoanelor. Afica e poveste si dans, liniste si ospitalitate. M-am indragostit de Africa!!!!

Reporter: De multe ori aici in Romania se fac tot felul de comparatii hazardate potrivit carora Romania s-ar afla la acelasi nivel cu o serie de state din Africa. Tu, care ai fost in Burkina Faso, poti sa confirmi sau sa infirmi?

Andreea: Burkina Faso este considerat ca fiind unul dintre cele mai sarace locuri din Africa de aceea nu o pot compara cu Romania. Burkina mi-a demonstrat ca sunt la mine acasa pe pamantul lor, nu am dus lipsa de nimic iar cand am avut nevoie de ceva mi-au sarit in ajutor toti. Si nu pentru ca eram alb si trebuiau sa “aiba grija de mine” nu, asa asa sunt ei. Semaforul este respectat,  semnele de circulatie sunt respectate. Obisnuita ca la noi nu m-am oprit la STOP si va spun ca mi s-a atras atentia pentru ca e obligatoriu sa te opresti (eram in bicicleta).

Reporter: Si acum sa revenim in Romania, mai exact la Dunare. Stiu ca ai participat si tu la Scoala de Vara de la Sulina. Care e cea mai amuzanta amintire pe care o ai de acolo?

Andreea: Scoala de vara de la Sulina a fost o experienta unica pentru ca acolo am descoperit un altfel de patriotism fata de Romania. Tinerii din Moldova mi-au demonstrat o iubire fata de tara diversa de a mea. Am invatat de la ei ca trebuie sa imi iubesc tara dar in acelasi timp sa am si un pic de simt critic fata de ea.

Reporter: Un mesaj pentru tinerii din Romania

Andreea: Eu imi doresc sa ma intorc in Romania si sa ma simt acasa la mine inconjurata de persoane vesele care sa promoveze frumusetea si bogatia tarii peste tot in lume. Tineri iubiti ceea ce aveti in maini si spuneti tuturor cine sunteti. Implicati-va in societate prin proiecte de tot felul pentru a imbunatati situatia tarii. Iubiti-va tara si fiti mai patrioti 😉

Bogdan Daradan