Atelier de Idei

INTERVIU – Sorin Georgian Ionescu, despre integrarea persoanelor cu dizabilități

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

În cadrul proiectului Euroscola, ediţia a VIII-a, membrii echipei “Young Spirits for Humanity” de la Colegiul Tehnic Motru au realizat un interviu cu domnul Sorin Georgian Ionescu, Preşedinte al Asociaţiei Distonia, având ca temă integrarea şi sprijinirea persoanelor cu dizabilităţi.

11793165_970494492992951_1952413025_n

Care sunt, la ora actuală, principalele grupuri ţintă asupra cărora vă desfăşuraţi activităţile? Totodată, care sunt principalele activităţi pe care le realizaţi?  (Prof. Mihaela Crăciunescu)

Continue reading “INTERVIU – Sorin Georgian Ionescu, despre integrarea persoanelor cu dizabilități”

Uncategorized

INTERVIU: AMI – Pauza de vise in blugi!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

ami 1500x500+2 1Singură m-am închis,
Ca o prizionieră-ntr-un vis,
Visul din care singura cale de evadare eşti tu,
Toate momentele încă mă bântuie,
El nu-i ca tine, parte din mine,
Simt că lipseşte ceva.
Unde sunt nopţiile-n care mă aveai,
Atât de aproape şi dulce mă simţeai,
Unde sunt nopţile noastre perfecte,
Unde eşti tu.
Somnu’ nu mă ia, hai, ia-mă tu
Am nevoie de tine
Noaptea mă stinge, aprinde-mă tu,
Aprinde-mi sufletu’

➡ Bună AMI, îţi mulţumesc pentru bunăvoinţa de a-mi oferi acest interviu. Pentru început, te rog să-mi vorbeşti despre tine? Cine este AMI? Dacă ar fi să alegi un cântec, un cuvânt sau o carte care să te caracterizeze, ce ai alege?

AMI: Hey! Am să încep prin a-mi explica numele de scenă AMI! Sunt iniţialele mele: Andreea Moldovan Ioana. Multă lume mă întreabă de ce am ales acest nume. Tocmai ce trebuia să lansez primul meu single ‘ Trumpet Lights’, habar nu aveam dacă va fi hit sau nu.. şi trebuia să îmi găsesc urgent un nume de scenă.

Continue reading “INTERVIU: AMI – Pauza de vise in blugi!”

Atelier de Idei

Excelenta Sa, Calin Fabian, ambasadorul Romaniei in Republica Coreea de Sud in dialog!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

5. Poza dl. Ambasador – Pentru început, vă rog să-mi spuneţi care sunt paşii pe care trebuie să-i urmeze tinerii pasionaţi de o carieră diplomatică în Republica Coreea pentru a-şi valorifica potenţialul de care dispun?

După cum probabil că știți, diplomația este un instrument utilizat de puterea politică pentru atingerea obiectivelor sale în plan internațional pe cale pașnică. Aceasta se manifestă în diverse forme în zilele noastre. Cu alte cuvinte, cu toții suntem ambasadori ai statului nostru din momentul în care pășim în afara granițelor, iar tinerii trebuie să fie conștienți de puterea lor de a modela percepția cetățenilor altor state despre România prin ceea ce se numește diplomație culturală.

Pentru cei care își doresc să îmbrățișeze o carieră în diplomația de tip tradițional primii pași trebuie să fie îndreptați către Ministerul Afacerilor Externe, instituția care are responsabilitatea de a realiza politica externă a statului român. După obținerea statului de membru în corpul diplomatic și consular al României, oricine poate opta pentru îndeplinirea unui stagiu de reprezentare a țării noastre în Republica Coreea.

Continue reading “Excelenta Sa, Calin Fabian, ambasadorul Romaniei in Republica Coreea de Sud in dialog!”

Uncategorized

CĂLIN GOIA, un interviu pe care-l poți citi mereu DE LA CAPĂT…

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Viaţa n-are buton de rewind să

Poţi să întorci ce-ai pierdut

Nu poţi nici să o pui pe pauză

Când nu şti ce-i de făcut.

Dacă mâine noaptea

N-ar mai avea vreo stea

Dacă într-una vântul

Spre mine ar sufla

Tu ai fi motivul, tu ai fi motivul

Să pot, să pot s-o iau de la capăt.

 

– Bună ziua! În primul rând, mă bucură receptivitatea cu care aţi răspuns la invitaţia mea. În faţa unor asemenea artişti de succes, precum este trupa Voltaj, îmi permit să-mi ridic pălăria. Dincolo de nebunia pe care o produceţi în acest an prin participarea la Eurovision, avem întotdeauna motive să dăm vina pe dumneavoastră, să plângem şi să zâmbim cu VOLTAJ-ul la MAXIM. În acest an, însă, sensibilizaţi publicul prin acentul pe care îl puneţi asupra realităţilor dureroase cu care se confruntă românii: împrejurările care determină plecarea în străinatate a celor dragi, fie părinte, frate, copil sau prieten. Spuneţi-ne, vă rog, cum s-a născut această dorinţă de a o lua DE LA CAPĂT?

CĂLIN GOIA: Când am compus şi am lansat piesa şi campania “De la capăt” nu ne-am gândit că vom participa la Eurovision. Dar ne-am dat seama că acest concurs poate să ne ajute să facem cunoscută şi internaţional cauza copiilor rămaşi în ţară fără părinţi şi a părinţilor plecaţi la muncă în străinătate pentru a le putea asigura un trai decent.

Campania a venit după melodie, nu invers. Melodia am compus-o cu băieţii de la Deepside Deejays, iar versurile le-am scris pentru copiii noştri şi din dragoste pentru copiii noştri. Prin intermediul celor de la Deepside Deejays l-am cunoscut pe Sabin Dorohoi. El este regizorul filmului din a cărui peliculă s-au extras imagini pentru videoclip. Când am văzut imaginile filmului am înţeles că se potrivesc perfect cu melodia noastră şi ne-am dat seama că dragostea faţă de copii se poate extinde şi poate deveni un mobil în sine, iar piesa se poate referi la dragostea pentru copii în general.

– Avem puterea de a o lua DE LA CAPĂT? Ce trebuie să facem pentru ca bătăile inimii celor dragi să nu mai bată pe fusuri orare diferite?

CĂLIN GOIA: Cu cât campania este mai vizibilă, cu atât suntem convinşi: se vor găsi soluţii şi oameni care să-i sprijine pe aceşti copii. Credem că e o sensibilizare şi a celor deja plecaţi, să încerce să găsească soluţii de reîntregire a familiei, chiar dacă aceste soluţii se găsesc foarte greu. Am prezentat în această perioadă, pe pagina noastră de Facebook, un serial de 10 episoade cu cazuri fericite, familii reunite care au luat-o împreună De la capăt! Sperăm să fie motivaţionale.

În viitor, proiectul nostru va continua alături de cele două asociaţii cu care facem lucruri frumoase de mai bine de 5 ani. Iar noi sperăm să ni se alăture şi altele în încercarea de a sprijini copiii şi tinerii aflaţi în dificultate, din România.

– Ce mesaj le transmiteţi tinerilor care oscilează între România şi străinătate?

CĂLIN GOIA: Fiecare tânăr îşi caută drumul spre succes şi spre fericire. Noi ne dorim ca drumul să ducă spre România.

– Ce apreciaţi şi ce aţi schimba la România?

CĂLIN GOIA:  Apreciem istoria ţării noastre şi meleagurile frumoase pe care le avem. În atâţia ani de când cutreierăm ţara în lung şi-n lat la concerte, nu ne-am săturat să admirăm frumuseţea peisajelor pe care le avem în România. Am schimba multe lucruri, dar credem că schimbarea cea mai importantă vine de la noi, oamenii. Se zice să fii schimbarea pe care vrei s-o vezi în lume, aşa că noi am făcut primul pas când am iniţiat Campania “De la capăt”.

– Dacă ar fi să alegeţi un cântec, un cuvânt sau o carte care să vă caracterizeze, ce aţi alege? Dar pentru România?

CĂLIN GOIA: Dacă ar fi să alegem un cuvânt care ne reprezintă acesta ar fi “energie”, o carte – “Viaţa pe un peron” (Octavian Paler) şi o melodie – “Bohemian Rhapsody” (Queen). În cazul României cuvântul ar fi “ospitalitate”, cartea – “Istoria credinţelor şi a ideilor religioase” (Mircea Eliade), iar melodia – “Aseară ţi-am luat basma” (Maria Tănase).

– Ce înseamnă muzica pentru trupa Voltaj?

CĂLIN GOIA: Ne place să credem că muzica este hrana sufletului.

– Care a fost momentul ce v-a reunit în formaţia Voltaj? Cum aţi evoluat de-a lungul timpului?

CĂLIN GOIA: Formaţia a luat naştere în anul 1982. Totul a venit de la sine! Eram o gaşcă de prieteni, ne plăcea foarte mult să cântăm şi într-o bună zi ne-am zis: hai să facem o formaţie! Din formula iniţială au mai rămas doar doi în prezent. Este vorba de Gabi, chitaristul nostru şi Vali, basistul. În anul 1998 a venit Călin, iar peste 4 ani Oliver. Ultima schimbare în formaţie a avut loc în 2012 odată cu sosirea lui Adrian, la clape.

– Ce concert şi ce melodie v-au rămas întipărite în suflet?

CĂLIN GOIA: N-am putea s-alegem o melodie sau un concert. Toate sunt ale noastre şi le iubim ca pe nişte copii, în mod egal. Dar, dacă ar fi să alegem o piesă cu care ne identifică lumea, aceasta ar fi “20”.

– Cum vă pregătiţi pentru finala Eurovision? Ce program aveţi în următoarea perioadă?

CĂLIN GOIA: Pregătirile noastre s-ar putea rezuma în câteva cuvinte: repetiţii, emisiuni radio sau TV şi dezbateri.

– Vă mulţumesc. Sunt convins că cititorii vor urmări cu interes toate apariţiile voastre şi vor avea încredere în prima formaţie din România care e întotdeauna Mai SUS de Locul Doi. Cu toţii ne dorim să veniţi cu Locul 1 din Viena şi să aduceti competiţia Eurovision, la Bucureşti, în 2016.

 Realizat de Adrian-Vladimir Costea

 

Uncategorized

ȘTEFANIA IACOB – Cel Mai Tânăr Artist la Premiile ForeverFolk 2014

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

“Sunt doar un om mic ce-nvaţă să zboare, nu-mi frângeţi zborul şi nu-mi fiţi străini. Din sufletul meu ies în stradă lumini. Nu mă călcaţi oameni mari în picioare”… Ce aş putea să mai spun? Îmi amintesc cu emoţie faptul că la sfârşitul lunii ianuarie a acestui an am avut şansa mult dorită de a te asculta live, de a primi un autograf din partea ta. În plus, pentru a-mi condamna întreaga fiinţă să tremure de bucurie, îți mulțumesc că mi-ai oferit acest interviu. Chiar dacă am dat dovadă de o stângăcie totală, chiar dacă inima, sufletul, camera video tremurau în neştire, va rămâne primul interviu special pe care l-am realizat în această viaţă. Îmi doresc nespus să beneficiez din nou de această onoare la viitoarele spectacole, bineînţeles, dacă voi mai avea măcar un strop de energie la finalul serilor de folk… Pentru că vocea ta mă epuizează complet în cel mai frumos mod cu putinţă, fiind nevoit să-i dau dreptate lui Kant care spunea acum câteva sute de ani că “în faţa absolutului orice joc al minţii se suspendă”. Dă-mi voie să-l completez totuşi: În faţa Ştefaniei, orice bătaie a inimii, orice gând, orice clipă, orice durere… se suspendă!

Cu rugămintea de a nu te supăra pe mine pentru aceste rânduri pe care îndrăznesc să le “dezvelesc” în întreaga lor puritate în faţa unor cititori necunoscuţi (mai mult sau mai puţini iniţiaţi în tainele folkului), dă-mi voie să te felicit pentru Premiul “Cel Mai Bun Tânăr Artist” – ForeverFolk 2014 (Gală organizată de către Marius Matache). Din acest moment, dragă Ştefania, te rog să-ţi alegi un alt citat care să te caracterizeze. Nu eşti un om mic, ci un OM MARE, un Artist ce a reuşit să zboare elegant, alături de ceilalţi Artişti. Prin cântecele tale am înţeles că “să mai amânăm nu-i înţelept”, fiind nevoiţi “să recunoaştem în sfârşit”, că muzica folk nu “îmbătrâneşte” vreodată!

Pentru toate acestea, îţi mulţumesc că exişti! Îţi mulţumesc pentru sensibilitatea, sinceritatea şi puritatea cântecelor tale! Îţi mulţumesc pentru lansarea albumului “De dorul ochilor căprui”, apărut la Botoşani în luna mai a anului trecut, moment în care ai “explodat” în sensul cel mai frumos cu putinţă. Eşti de apreciat pentru faptul că, la 17 ani, prin intermediul tău, cântecele Tatianei Stepa sunt din nou pline de viaţă, aducând bucurie în suflet acelora ce au avut ocazia de a te asculta, atât în ţară (Mediaş, Gura Humorului, Botoşani, Iaşi, Baia Mare, PiatraNeamţ, Timişoara, Bucureşti, Galaţi), cât şi peste graniţele ţării (Dublin).

Totodată, ar fi greşit să fi considerată un “trofeu”, pentru că un ARTIST, indiferent de numărul de concerte sau cd-uri vândute, trebuie să fie în primul rând OM. Pe această cale, îţi mărturisesc faptul că admir frumuseţea sufletului tău, pe care persoanele din jurul tău l-au “şlefuit” cu educaţie, muzică şi literatură, oferindu-ţi puterea necesară de a-ţi realiza visurile. Şi totuşi, “am obosit să mai aştept”… “Te-aştept de-o viaţă şi un pic”, pentru a evada din înregistrările de pe youtube şi de a avea ocazia de a te vedea din nou live, în carne şi oase. Mi-e dor de 26 ianuarie, de întâlnirea de la Teatrul Mignon din Bucureşti, când, împreună cu Vasile Mardare şi Andrei Păunescu, ai “ars” şi mi-ai incendiat orice rană pe care o aveam în suflet.

Relativitatea asta, pe care Einstein a descoperit-o cândva: Au trecut doi ani de când ţi-am descoperit pentru prima dată vocea (prin intermediul internetului: înregistrarea festivalului “Chira Chiralina”, interpretare pe versurile lui Spiridon Popescu, “Doamne, dacă-mi eşti prieten”). Am descoperit ulterior, “într-o ordine firească”: “Soartă de femeie”, “Femeie de lut”, “Poetul”. “Dă-mi un semn”. De-ai şti câte furtuni interioare ai risipit prin intermediul acestor cântece… Au trecut aproape două luni de când visul meu a devenit realitate. Cu toate acestea, în propria-mi inimă urlă dorinţa de a te reîntâlni, de a te reauzi, de a îngheţa din nou trecerea timpului prin intermediul cântecelor tale!

Înainte de a încheia, cu rugămintea de a nu te supăra, mai am un ultim gând de mărturisit: Sunt supărat pe tine, dragă Ştefania, pentru că eşti asemenea unui “drog”. Te ascult la nesfârşit. Un “drog” frumos… şi ce “imposibil” ar fi fără el! Rămâi cu bine şi nu-ţi pierde vreodată puritatea şi sinceritatea din cântec şi, mai ales, din suflet!

Cu sinceritate, admiraţie şi emoţie,
Adrian-Vladimir COSTEA

Uncategorized

Văru Săndel a lăsat ițarii pentru un interviu în blugi

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

– Bună ziua, vă mulţumesc pentru bunăvoinţa de a-mi oferi acest interviu. Vă cer scuze dacă voi da dovadă de stângăcie în formularea întrebărilor. Având în vedere faptul că primăvara a sosit, vă rog să-mi spuneţi, pentru început, ce reprezintă pentru dumneavoastră Femeia?

Femeia pentru mine, înseamnă început, mijloc şi poate fi şi sfârşitul:). E cea care poate, aduce, multe şi, duce, şi mai multe.

– Ce admiraţi la o femeie? Dacă-mi permiteţi, ce nu ar trebui să facă femeia pentru a nu-şi pierde strălucirea?

Primă calitate pe care cred că trebuie să o aibă femeia e trei în una; distincţie, fineţe rafinament..

Să nu se “piardă” femeia nu trebuie să-şi piardă prospeţimea. E adevărat că şi noi bărbaţii tre să avem grijă să, udăm la “rădăcină” să nu se ofilească.

Când aţi luat hotărârea de a vă apuca de cântat şi cum a evoluat această hotărâre?

 Eram prezentator într-o emisiune de folclor, şi mi s-a cerut să improvizez pe cântec o situaţie trăznită din platou. Am zis eu ceva cântat, gen baladă’, iar pentru că surprinsesem foarte bine situaţia, am mai făcut de câteva ori după aceeia şi… m-a văzut un producător, ce mi-a zis: hai să facem un album cu trăznăi de astea. Aşa am început, cu un CD numit, “Trăznăi”. De aici au plecat toateeeee.

 – Care sunt avantajele şi obstacolele cu care v-aţi confruntat din momentul în care aţi început să cântaţi? Ce înseamnă pentru dumneavoastră muzica populară?

Avantaje, faptul că eşti cu un talent aparte faţă de oamenii ceilalţi este un avantaj dăruit de Doamne Doamne. Adică poţi fura startul fără să fii pedepsit. Apoi am avut avantajul profesiei mele de bază – ACTOR – m-a ajutat să pot interpreta creaţiile mele cât mai original. Avantaj a fost şi faptul că am venit din Ardeal la Bucureşti iar lumea era curioasă să vadă – cei din Bucureşti, ce e cu mine, cei de acasă, cu m-oi descurca…

– Care sunt planurile dumneavoastră de viitor? Ce doriţi să faceţi în următoarea perioadă?

 Muncesc la Teatru de Comedie la un spectacol nou. Apoi am în plan un alt spectacol, un proiect separat de teatru, şi cu siguranţă un album nou. L-am înregistrat audio, trebuie să fac filmări pentru câteva piese şi … pe piaţăăă.

 – Dacă ar fi să alegeţi un cântec, un cuvânt sau o carte care să vă caracterizeze, ce aţi alege?

 Un titlu de carte, să mă reprezinte, Nu există cuib de cuc, (l-am inventat să nu cauţi pe Google):))). Un Cuvânt… Zgubiliticeală… Un cântec, Nu dau la lopată, tată… Te salut. Cam atât. Toate gândurile mele bune înfăşurate în şnurul mărţişorului pentru o primăvară de vis. Varu

 – Vă mulţumesc frumos pentru timpul oferit. Vă solicit rugămintea de a înveseli ascultătorii dumneavoastră cu fiecare apariţie, pentru că fără bună dispoziţie, am avea atâtea de pierdut. Vă mulţumesc frumos!

Te salut cu drag.

 

Interviu realizat de Adrian-Vladimir Costea

 

 

Uncategorized

Mihai Mărgineanu, într-o pauză de Las Fierbinți, într-un interviu fierbinte!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Bună ziua, vă mulţumesc pentru bunăvoinţa de a-mi oferi acest interviu. Având în vedere faptul că primăvara a sosit – în pofida temperaturilor schimbătoare -, vă propun să-mi descrieţi cum vedeţi dumneavoastră Femeia. Totodată, având în vedere nebunia generată de problema religiei în şcoli, vă rog să abordăm şi această problemă pe parcursul acestui interviu. Pentru început, vă rog să-mi spuneţi ce reprezintă pentru dumneavoastră Femeia? Ce admiraţi la o femeie?

Frumuseţea ca primă impresie. Uit imediat că femeia este frumoasă dacă se dovedeşte că este proastă ca lopata. Îi apreciez umorul, pentru că umorul e strâns legat de inteligenţă. Îi apreciez tot ce este femeiesc şi o apreciez când rămâne femeie şi nu vrea să devină un bărbat cu rimel şi ruj. Pentru că atunci devine o făcătură. Femeia este motivul pentru care omenirea a progresat, tocmai de aceea consider că dualismul femeie-bărbat trebuie să existe în orice.

 – Dacă-mi permiteţi, ce nu ar trebui să facă femeia pentru a nu-şi pierde strălucirea?

Să nu se tragă la xerox. Un diamant străluceşte într-un morman de cărbune, deşi totul este Carbon. Femeia trebuie să rămână aşa cum a făcut-o Mama. Pentru că Ea i-a dat tot ce-i trebuie fiecăreia în parte: uneia îi trebuie picioare lungi ca să poată trece prin viaţă. Alteia îi dă mai mult păr creţ sau alteia, pe care n-o înzestrează cu frumuseţea oficială, îi dă atâta inteligenţă de nu are nevoi nici măcar de haine – glumesc, Mama Natură le inzestraza pe fiecare în parte cu dorinţa hainelor.

– Ce loc ocupă Femeia în cântecele dumneavoastră?

Sută la sută. Femeia este marea descoperire care nu s-a descoperit niciodată. Iar eu, nefiind politacally corect, îmi permit să mai şi râd de unele “defecte” ale iubitei mele. (îi zic iubita mea, chiar dacă e nevastă-mea). Ceea ce mă miră în ultimul timp este că, deşi noi bărbaţii cântăm femeia în tot ce facem, nicio femeie nu s-a gândit să cânte bărbatul. A auzit careva vreun cântec de-al vreunei artiste care să slăvească bărbatul? Nu cred! Şi cică barbaţii-s misogini! Ha ha ha.

– Revenind la problema predării religiei în şcoli. Consideraţi că elevii au nevoie de această “materie” în programa şcolară? În ce fel îi influenţează religia?

Elevii din clasele primare au nevoie de poveste. Religia la nivel de clase primare trebuie să fie “ora de poveste” a piticilor noştri. Evident că se fac şi abuzuri din partea reprezentanţilor bisericii, dar alea trebuiesc tratate fiecare în parte.

Pretenţia absurdă a unor grupuri de părinţi care decid că ar trebui să li se predea copiilor de clasa a doua, cursuri de Religii comparate, mi se pare cea mai mare tâmpenie din lume. Înşişi oamenii ăia de propun asta habar-n-au despre subiect. S-a ajuns la o asemenea absurditate încât nu-şi mai botează copiii pentru că îi lasă pe ei să decidă care vor să fie creştini, islamişti, budişti sau atei. Dar în aceiaşi măsura se plâng de pierderea tradiţiilor româneşti! De parcă taina botezului de după naşterea copilului îi mai bagă un organ în plus în corp sau îi scoate. S-a ajuns la aberaţii de genul: “copilul meu trebuie să decidă el dacă vrea să facă un anume curs “. LA 8 ANI? Fraţilor, la opt ani nici nu ştii la ce foloseşte prelungirea aia din faţă prin care ies anumite lichide din când în când. Normal că trebuie să decidă ce vrea să înveţe, dar un pic mai încolo după ce învaţă să citească, să socotească, să desluşească anumite taine din cărţi şi când şi-a format nişte opinii, pe la adoloescenţă poată să ia anumite decizii.

S-o fi gândit bine părintele ăla libertin care nu şi-a botezat copilul că există 50% posibilitatea ca plodul lui să devină mistic religios şi să-l renege când o fi mare? Dă-mi voie să nu răspund la întrebarea asta!

Predarea unei poveşti, ca şi cultura generală – de care avem cu toţii mare nevoie – este mai mult decât benefică.

Eu nu merg la biserică pentru că nu am o părere bună despre reprezentanţii ei, dar sunt un credincios habotnic şi cred că mă simt muuuult mai liber şi mai fericit decât un ateu.

În aceiaşi măsură, sunt curios ce şi-ar spune un ateu într-un tranşeu ud, când se trage asupra lui cu gloanţe adevărate şi nu mai vede cale de ieşire. Eu am fost într-o situaţie ca asta la Revoluţie în calitate de soldat. Şi pe atunci, eram ateu.

 – Cum evaluaţi calitatea învățământului românesc? Care sunt avantajele, dar dezavantajele? Cu ce ar trebui să ne mândrim și ce ar trebui să îmbunătățim?

Învăţământul şi-a pierdut, prin salariile de mizerie pe care le au profesorii, Statutul de Profesor. A fi Profesor în România este echivalent cu a fi taximetrist în Albania. Profesorul este pierdut şi trebuie recâştigat, Elevul trebuie să înveţe să stea în bancă (lui) şi să înveţe Tot ce-i dau Profesorii de făcut. Părinţii parveniţi să nu mai certe Dascălul dacă progenitura lui a luat un Insuficient, pentru că nimeni nu este de vină dacă progenitura este puturoasă şi nu vrea să înveţe. Aci e de vină părintele mult prea ocupat.

Materiile şcolare trebuie să fie cât mai bogate în informaţie, iar examenele să fie cât mai corecte. Nu putem fi toţi şcoliţi pentru că e nevoie şi de lustrangii, tocmai d-aia trebuie repusă în funcţiune Scoala de Meserii. Uşor –uşor nu mai are cine să pună flecuri la pantofii scumpi!

– Care sunt avantajele şi obstacolele cu care v-aţi confruntat din momentul în care aţi început să cântaţi? Ce înseamnă pentru dumneavoastră muzica?

N-am avut niciun obstacol pentru că nu intrăm cu nimeni în concurenţă directă. Şi, în continuare am rămas singur pe “strada mea”. M-am trezit invitat la emisiuni, m-am trezit invitat să cânt unor oameni care mă şi plăteau pentru asta. M-am simţit ca o prostituată nimfomană. Eram plătit pentru cea mai mare pasiune a mea. Şi cu asta ţi-am răspuns şi la a doua întrebare. Muzica mea este o mare pasiune pentru mine.

– Care au fost persoanele care au contribuit cel mai mult la dezvoltarea dumneavoastră personală și profesională?

Spun tuturor copiilor cu care intru în vorbă că trebuie să înveţe continuu şi orice pentru că vine o vreme când o să-ţi folosească ceea ce înveţi. Plăcîndu-mi Cenaclu Flacăra, cântând la colţ de stradă cu prietenii din cartierul meu, descoperind cu stupoare că şi eu pot cânta frumos, l-am rugat pe colegul meu de liceu să mă înveţe să cânt la chitară. La 15 ani am învăţat să cânt la chitară, trei acorduri de la prietenul meu Nicu Vasile – un fericit emigrant român în Madrid cu care vorbesc lunar. După care am stat atent la toţi prietenii mei care cântau. Şi cântau mulţi.

Primul care m-a chemat la televizor a fost Şerban Huidu. Căruia îi mulţumesc tot timpul. După care m-a invitat Teo Trandafir. După care… gata… eram în showbiz. Dar cel care a luat o poziţie fermă despre înregistrarea cântecelor la un studio este Mircea Iordache (nu face parte din showbiz, este notar). El este un prieten cu care am împlinit anul ăsta 23 de ani de prietenie dezinteresată şi frumoasă. El mi-a fost naş când m-am căsătorit cu Andreea.

– Ce alte pasiuni vă caracterizează?

Sunt un schior bun şi merg des iarna pe munte. Vara merg cu bicicleta pe munte alături de prietenii mei ahtiaţi după sportul ăsta extrem. Am lăsat alpinismul pentru nu am reuşit niciodată să trec de mediocru.

În ultimii ani sunt absolvent de şcoală de aviaţie, mi-am luat licenţele de pilot VFR şi VFR NIGHT (visual flight rules) şi pentru că m-am decis să pornesc şi o afacere, mi-am cumpărat un avion. Practic, sunt fericită combinaţie de pilot proprietar de aeronavă. În momentul de faţă sunt în faza de pregatiere teoretică pentru ATPL (air-line transport pilot) şi trec către pilot comercial pe averonave cu două sau mai multe motoare (multi-engine power).

Cea mă recentă realizare este licenţa de marinar categoria B şi C cu S de la sailing, adică pot naviga pe mare cu ambarcaţiuni cu vele de până la 16 de m la 25 de mile în larg.

– De ce aţi făcut şcoala de aviaţie? Ce aţi învăţat de la această şcoală?

Am început-o pentru că îmi era foooarte frică de avion. M-am gândit că sunt un om educat şi că nu mă pot purta ca un mârlan. M-am înscris la Şcoala de Aviaţie civilă de la Tuzla, n-am spus nimănui de frica mea şi uite aşa am devenit dependent de zbor.

– Care sunt planurile dumneavoastră de viitor? Ce doriţi să faceţi în următoarea perioadă? Unde vă putem găsi?

Ştii cum îl faci pe Dumnezeu să râdă? Îi spui planurile tale de viitor.

Pe 4 iulie o să fie un mare spectacol aviatic pe Aeroportul de la Tuzla. Esta al patrulea an în care sunt şi eu implicat în acest eveniment care se numeşte “Aeromania”. Pentru că am devenit nişte maniaci:))

– Vă mulţumesc frumos pentru timpul oferit.

Realizat de Adrian-Vladimir Costea

 

Uncategorized

Mărtişor de VIS – Interviu cu PAULA SELING

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

– Bună Paula, îţi mulţumesc pentru bunăvoinţa de a-mi acorda acest interviu. Ceea ce faci este pur şi simplu uimitor, întrucât transmiţi o sensibilitate aparte. Te rog să binevoieşti ca acest interviu să se focalizeze asupra OMULUI şi ARTISTULUI PAULA SELING. Pentru început, te rog să-mi vorbeşti despre prima ta dragoste, pianul, dar şi despre sesiunea care s-a încheiat acum câteva zile. Te felicit pe această cale pentru performanţa obţinută 🙂

– Mulțumesc tare frumos pentru cuvintele frumoase, mă simt binecuvântată să pot să cânt unor oameni ca Dvs. Am început studiul pianului la 6 ani. Bine-nțeles că fost decizia părinților, fratele meu şi cu mine eram prea mici să decidem pentru noi. Când eram în grupa mijlocie şi fratele meu în cea mare, Școala de Arte din Baia Mare a trimis prin grădinițe o comisie care să testeze copiii dacă au aptitudini necesare pentru a urma o școală de muzică şi, ca urmare a acestuia, atât eu cât şi fratele meu am fost înscriși la pian. A fost greu la început, aveam foarte mult de studiat în timp ce alți prieteni se jucau în curte, însă cu timpul am început să îl iubesc şi să mă bucur de rezultate, am fost înscrisă la diferite concursuri de pian unde am obținut rezultate frumoase şi, încet încet am început să îmi doresc să devin “cea mai bună pianistă din lume”.  Nu s-a întâmplat, însă pianul este o constantă permanentă în viața mea şi nu concep să nu cânt măcar o zi.

Sesiunea s-a încheiat cu bine, am trecut examenele fără restanţe şi acum am început în forță noul semestru. Nu mi-e ușor pentru că, pe lângă timpul petrecut la școală am extrem de mult de studiat şi de învățat acasă. Îmi rămâne destul de puțin timp să mai scriu muzică pentru că încerc să fac tot posibilul să cânt, în continuare, cât mai mult pentru publicul meu.

– Ce înseamnă pentru tine muzica?

– Muzica este o parte din viața mea, orice fac, oriunde merg, orice trăiesc are legătură cu ea şi poate fi scris într-un cântec. De cele mai multe ori îmi notez cântece.

– Când ai luat hotărârea de a te apuca de cântat şi cum a evoluat această hotărâre?

– Nu mi-am propus, pur şi simplu s-a întâmplat, am fost, dacă vreți, condusă pe drumul pe care sunt de împrejurări. Mai întâi m-am hotărât să urmez Liceul Gh Șincai din Baia Mare şi, pentru că îmi lipsea muzica, m-am înscris la Școala Populară de Arte, la canto, şi la Clubul Elevilor, la pian. În scurt timp am fost selectată să cânt la pian într-o trupă care s-a numit Enders şi cu care am început să merg la festivaluri de muzică pentru copii şi tineret. Cu Enders am câștigat primele premii şi am început să pășesc spre o carieră de solist. La București am fost văzută de Paul Nanca în cadrul festivalului Armonia cu care am încheiat un contract de management mai târziu. Primele apariții pe scenă ca Backing vocals profesionist au fost alături de Narcisa Suciu în trupa lui Mircea Rusu cu care am mers în turneu prin Ţară şi cu care am cântat prima oară în recital la Cerbul de Aur. De aici, cu susţinerea Fundației Culturale Phoenix am început să cânt în diferite spectacole şi să fac înregistrări, am apărut pe prima compilație “Din darul Magilor” scoasă de Fundație, apoi am înregistrat primul album “Only LOVE”, apoi al doilea “Știu că exist” care conținea Ploaie în luna lui Marte.

– Care sunt avantajele şi obstacolele cu care te-ai confruntat din momentul în care ai început să cânţi?

– Nu știu ce obstacole am întâmpinat, dacă au fost, nu îmi amintesc. Poate doar faptul că atunci nu aveam acces la informații şi la muzică așa cum acum  Internetul este plin de orice ar avea nevoie un viitor solist, de la metode de studiu la partituri sau versuri, concerte, cursuri.
Avantajele faptului că mi-am început cariera în anii 90 sunt, poate, că atunci publicul era puțin mai sensibil, mai receptiv la funcția vindecării spirituale pe care o are muzica, era mai dornic să asculte linii sensibile, emoții puternice, orchestrații ample, poezie, vers, mesaj. Azi, un tot mai mare procent din public percepe doar funcția de divertisment a muzicii.

– Vorbeşte-mi te rog despre o experienţă pozitivă şi un moment dificil din cariera ta de Artist.

– Cred că unul dintre cele mai frumoase momente a fost ocuparea locului al 3-lea la Eurovision 2010 alături de Ovi cu piesa Playing with fire. Atunci am fost cea mai fericită văzând că am reușit să-i facem mândri pe Români. După 4 ani am trecut prin unul dintre cele mai dificile momente tot pe scena Eurivision când nu am reușit să egalăm performanța din 2010 şi am simțit că au fost multe forţe care ne-au fost împotrivă. Mi-a fost foarte greu, dar am reușit să mă adun.

– Care sunt planurile tale de viitor? Ce vei face în următoarea perioadă?

– În primul rând am să susțin spectacole deja fixate pentru primăvara asta pe care le găsiți pe pagina mea de Facebook www.facebook.com/paulaseling şi, în paralel, merg la școală, la Conservator unde sunt studentă la compoziție în anul II. În același timp lucrez la noul album alcătuit din cele mai noi compoziții de-ale mele.

– Care au fost persoanele care au contribuit cel mai mult la dezvoltarea ta personală și profesională?

– Părinții mei sunt cei care au contribuit cel mai mult la dezvoltarea mea personală şi profesională, alături de soțul meu. Cel mai recent, El este cel care mă sprijină şi mă sfătuiește, mă ajută şi mă face să mă păstrez cu picioarele pe pământ. Am norocul să am în jur câțiva prieteni deosebiți care mă sprijină şi mă ajută să fiu eu însămi.

– Cine au fost Mentorii care ţi-au “identificat” şi “modelat” talentul?

– Am fost îndrumată de profesoara mea de pian Tilca Mariana, profesorul A. Bertok, Mirela Matesan, Anda Pop, Dan Ardelean, Petre Găluşanu, Marius Teicu, Nicu Alifantis şi omul care are grijă de corzile mele vocale – Gabriela Dutescu, terapeut vocal , un om şi profesor deosebit, admirat şi studiat de câțiva artiști internaționali.

 – Ce alte pasiuni te caracterizează?

– Îmi plac animalele, îmi place sportul, jogging-ul, ciclismul, fitnessul, iubesc alpinismul, cățărările, scufundările, călătoriile, marea, zborul cu parapanta sau cu parașuta, iubesc bărcile şi tablourile cu marea.

– Dacă ar fi să alegi un cântec, un cuvânt sau o carte care să te caracterizeze, ce ai alege?

Înțelegere.

– Care este modelul tău în viaţă? Totodată, ce apreciezi şi ce deteşti cel mai mult la oamenii din jurul tău?

– Părinții mei sunt modelele mele, ei mă inspiră şi le voi fi mereu recunoscătoare pentru eforturile făcute de a nu ne lipsi nimic mie şi fratelui meu. Mă întristează răutatea, ipocrizia, minciuna rău voitoare, faptul că unii oameni fac rău, jignesc, rănesc oameni şi animale doar pentru că pot.

– Ce-ţi place şi ce ai schimba la România?

– Îmi place viața la țară, ţăranii, flora şi fauna, minunățiile naturii şi ale reliefului, îmi plac unii oamenii, lumina din ei, iubirea faţă de valorile ţării, felul în care se simt mândri că sunt Români când au pentru ce, bucuria cu care vorbesc despre România când sunt departe. Îmi place țara noastră, locurile, anumite tradiții, casele vechi, bisericile de lemn, porțile însorite din Maramureşul istoric, mănăstirile, dragostea de Dumnezeu.

Nu imi plac anumite lucruri din sistemul de învățământ şi din cel de sănătate, nu îmi place că nu găsim modalități de a scădea poluarea pădurilor, a râurilor, că nu se predau metodele de resuscitare în şcoli – asta ar salva, mai târziu, multe vieți.  Nu îmi place felul în care sunt tratate animalele, în anumite locuri şi contexte.

– Ce mesaj le transmiţi tinerilor care oscilează între România şi străinătate?

– Fiecare are un drum pe care Dumnezeu îl veghează de sus. Indiferent de alegere, nu trebuie să se uite în trecut şi, sub nicio formă să nu se întrebe “ce/ar fi fost dacă…?”, asta naște regrete, așteptări neîmplinite. “Pendularea” între cele două vieți sau tipuri de vieți ar face să nu trăiască în niciuna. Aveți încredere în voi înşivă şi construiți-vă viața cu hotarâre.

– Îţi mulţumesc pentru timpul acordat acestui interviu. Îţi urez să încânţi cu zâmbetul, talentul şi sensibilitatea ta publicul la fiecare concert pe care îl vei susţine. Succes în noul semestru la facultate J Mulţumesc frumos!

– Mulțumesc tare mult. A fost o plăcere să vă răspund! Toate cele bune Dvs şi cititorilor Dvs. Să ne auzim cu bine.

Paula Seling

Interviu Realizat de Adrian-Vladimir COSTEA

 

 

Uncategorized

Vasile MARDARE, Povestea continua…

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Au fost primăvareri de copil fără frică

În jocuri şi-n vise şi albe poveşti

Când lumea era doar frumoasă şi mică

Şi nu te grăbea ca să creşti.

 

Azi ninge şi iarna e rece şi tristă

Pe faţa mea viaţa îşi sapă un drum

Am strâns amintiri de-o viaţă-n batistă

O viaţă trecând ca un fum.

(Vasile Mardare, Anotimpuri)

 30 de ani de muzică folk, albume, spectacole! O viaţă pe care Vasile Mardare o trăieşte prin intermediul muzicii folk, transmiţând-o mai departe generaţiilor întregi care au îndrăgit chitara. Cu ocazia venirii primăverii vă oferim drept Mărţişor un interviu cu Vasile Mardare. Totodată, vă invităm să achiziţionaţi ultimul album al lui V. Mardare apărut în acest an “Eu şi prietenul meu 2…Povestea continuă”. Dacă aveţi ocazia de a ajunge la un concert al lui Vasile Mardare, nu ezitaţi să vă rezervaţi un loc. Pentru că sensibilitatea, profesionalismul, dăruinţa nu dispar vreodată. Povestea continuă. O primăvară frumoasă şi plină de realizări!

 – Bună ziua, vă mulţumesc pentru bunăvoinţa de a-mi oferi acest interviu. Vă cer scuze dacă voi da dovadă de stângăcie în formularea întrebărilor. Având în vedere faptul că primăvara se aproprie, vă propun ca acest interviu să fie un mărţişor pentru doamnele şi domnişoarele care îl vor citi. Pentru început, vă rog să-mi spuneţi ce reprezintă pentru dumneavoastră Femeia?

Ca să nu spun cuvinte mari, deşi merită, femeia pentru mine este şi va fi simbolul umanităţii.

– Ce admiraţi la o femeie? Dacă-mi permiteţi, ce nu ar trebui să facă femeia pentru a nu-şi pierde strălucirea?

În primul rând admir prezenţa de spirit în anumite situaţii. Ca să nu-şi piardă strălucirea ar trebui să nu-şi piardă zâmbetul. O femeie tristă, deşi, uneori străluceşte şi-atunci, pare o femeie ştearsă. Poetul Adrian Păunescu scria “Îmi place mai mult când eşti tristă”…

– Ce înseamnă pentru dumneavoastră zilele de 1 şi 8 martie? Povestiţi-mi, vă rog, despre o experienţă care v-a marcat până în acest moment referitoare la aceste sărbători.

În fiecare an sunt marcat de aceste sărbători. Am o familie grozavă, soţia mea îmi este alături mereu, aşa că şi eu, în fiecare an mă bucur alături de ea de aceste sărbători. Cea mai frumoasă experienţă a fost când fetiţa mea, la 5 ani a acceptat să vină în studio şi să imprime vocea pentru un cântec de 8 martie.

– Ce loc ocupă Femeia în cântecele dumneavoastră?

Primul.

– Care sunt avantajele şi obstacolele cu care v-aţi confruntat din momentul în care aţi început să cântaţi? Ce înseamnă pentru dumneavoastră muzica folk?

Avantaje nu sunt decât unul. Ai mulţi prieteni şi cunoşti foarte mulţi oameni adevăraţi. Obstacole sunt cu duiumul. În primul rând partea financiară. Fără bani nu poţi rezista pe piaţa muzicală. Pentru un disc plăteşti mulţi bani. Şi asta deoarece la noi nu avem producători adevăraţi. Avem numai escroci, care te mint, plăteşti tu tot şi la urmă te alegi cu nimic. Mă refer aici în special la muzica folk. Muzica folk pentru mine e viaţă. Aşa ştiu eu să trăiesc. Este muzica pe care eu o consider cea mai la îndemână pentru a deveni mai înţelept, mai bun.

Care sunt planurile dumneavoastră de viitor? Ce doriţi să faceţi în următoarea perioadă?

Anul acesta se împlinesc 30 de ani de când am urcat prima dată pe o scenă în calitate de folkist. Aşa că, m-am gândit la un mare spectacol cu invitaţi de toate nivelurile din folk şi cred că voi scoate şi un best of care să cuprindă cele mai îndrăgite piese ale mele. Ce-o mai fi om mai vedea:)

 – Care au fost persoanele care au contribuit cel mai mult la dezvoltarea dumneavoastră personală și profesională? Car au fost Mentorii care v-au “identificat” şi “modelat” talentul?

Sunt mai multe persoane. Vasile Şeicaru, Cristian Buică, Hruşcă… dar cel mai mult a crezut în mine Adrian Păunescu.

 – Ce alte pasiuni vă caracterizează?

Pescuitul, filmul, sunetul…

 – Dacă ar fi să alegeţi un cântec, un cuvânt sau o carte care să vă caracterizeze, ce aţi alege?

Un cuvânt: OM.

 – Vă mulţumesc frumos pentru timpul oferit. Vă doresc să aveţi parte în continuare de împliniri în fiecare seară de folk. Vă mulţumesc pentru faptul că aveţi grijă ca Ştefania IACOB să strălucească la cel mai înalt nivel!

Şi eu vă mulţumesc şi vă doresc un an mai bun şi vouă şi cititorilor!

PS: Aş mai avea un mesaj pentru cititori. Veniţi la spectacolele de folk! Folkul n-a făcut rău nimănui!

Interviu realizat de Adrian-Vladimir COSTEA