Rezumat:
[yasr_overall_rating size=”large”]
Se termina toamna, iar frunzele uscate acopera sub ele urmele pasilor goi din iarba…
FRAME in FRAME
Viaţa ca un carusel in oglinda,
ne prinde in reflectii convexe si concave, ne mutileaza perceptiile,
totul pare real dar e doar iluzoriu
si respiram proiectiile unor franturi de imagini ireale,
ne privim, ne taiem, cadem si ne ridicam din nou chipul de sticla pisata…
Inainte de a privi fotografiile captive in memoria intercerebrala sa trecem putin in revista prezentul. Ce e prezentul?! E o intrebare capcana. Continui aceste idei in plan digital, idei pe care le-am asezat pe hartie in urma cu 16 ani pana cand m-a abandonat creionul. Ma intreb retoric… Ce e prezentul? E doar un vis trait aievea care face trecerea de la trecut la viitor? Poate fi prezentul asemanat cu suflanta care zboara frunzele ca sa lase poteca goala in stil tabula rasa?
Si tu sa tot arunci frunzele in stanga si dreapta impartind clipele colorate in trecut si viitor? Ca si cand fiecare frunza e doar un moment pe care l-ai trait sau il vei trai?
Dar cand se termina trecutul si incepe prezentul? Sau cand se sfarseste prezentul si incepe viitorul? Cum sa imparti secunda in trei? Cand si cum o imparti? Daca ma intind dupa telefon si acum scriu, in trecut m-am intins dupa telefon sau e doar o continuare a prezentului?
Ca tot am dat exemplul cu suflanta. La toolman de exemplu gasesti si alte echipamente care sa te ajute sa-ti desenezi in prezent conturul unui viitor sigur. Stii ca vine zapada si nu mai poti iesi din casa? Gasesti la ei freze de zapada. Ai soba pe lemne si ai nevoie de drujba? Au si drujbe, practic gasesti tot ce vrei pentru prezent sau trecut, pentru trecutul din viitor sau viitorul trecut de prezent.
Si totusi intrebarea ramane. Cat din trecut e suspendat in trecut!? De unde incepe viitorul si unde se termina prezentul? Acum scriu ca am mai scris…Asta inseamna ca nu mai sunt in prezent si deja vorbesc despre mine la trecut? Gandul care se naste acum in subconstientul meu si dureaza pana la cateva milisecunde pana se materializeaza vine din prezent si se transpune in viitor sau se naste in trecut si se materializeaza in prezent? Am impresia ca traim intr-un sistem de tip perpetuum mobile in sistem atemporal de ,,deja-vu”…
Nu intelegem nimic din nimic pentru ca noi nu stim atemporalitatea existentei noastre si ne masuram viata eronat. Vrem sa mergem mereu inainte dar poate ca deja suntem acolo sau poate ca suntem deja captivi undeva ,,in urma”…
Cum stiu ca traiesc in prezent? Cum se face ca atunci cand visez in cateva fractiuni de secunda am impresia ca am petrecut ore visand? Oare acel timp e din prezent, din trecut, din viitor? Cum curge timpul in vis? Daca as visa ca ma uit la ceas in vis si ma trezesc la ora 5 dimineata si eu visam ora 4:59, inseamna ca visam trecutul sau ca eu eram in viitor?
De ce nu visam niciodata ceasuri in vis, de ce nu ma visez astfel incat cineva sa ma intrebe in vis -CAT E CEASUL?
[yasr_visitor_votes size=”large”]
Frumos acest punct de vedere, ma bucur ca l-am remarcat si invatat. Multumesc pentru un problema special ce capata nevoie de grija.