RoboCOP nu e doar un OM, nu e doar o MASINA…Este un Suflet Justitiar! FOTO si VIDEO

V-am spus recent ca RoboCop si-a facut blog!? Contextul? In curand va veni cu o pelicula de senzatie in stil IMAX 3D si simtea nevoie sa scrie pe blog ce nu a putut spune in film…Dar nici aici nu poate din cauza timpului limitat…Criminalitatea, problemele din politie si viata personala il tin departe de calculator…Si totusi, dupa prima noastra colaborare, RoboCop mi-a transmis ca i-a placut interviul si vrea acum un interviu cu el, sa inteleaga lumea cine e…cu adevarat…

BOGDAN: RoboCop, cum ai ajuns jumatate om si restul masina?

RoboCop: Nu a fost alegerea mea. Pana mai ieri eu aratam asa…Eram iubit si aveam un copil…si eram fericit…Si devotat meseriei mele de politist…Si aveam o sotie minunata si inca o mai am si n-as schimba-o cu un milion de femei…

Cum am stiut ca e ea!? Nu stiu…pur si simplu…Nu pot sa definesc exact ce…Uite, acum cand vorbesc despre asta ma uit la tine si vad…Si tu ai un sentiment asemanator si oricat incerci sa-l negi, sa-l renegi, oricat incerci sa fugi de el nu poti…pentru ca in adancul tau cu adevarat n-ai vrut niciodata…Stiu ca recent ai citit articolul asta si ai inteles lucruri pe care deja de aproape o luna le-ai invatat experiential si le-ai inteles…

Pana mai curand iubeai daruind tot si nu asteptai nimic in schimb dar ai acumulat dureri, frustrari si de multe ori actionai gresit chiar daca nu doreai raul persoanei…cautate de tine…Azi, simt ca vezi lucrurile detasat, ca o relatie umana intre doi oameni, fara vise, asteptari, porniri, dorinte, emotii, sentimente…pentru ca toate acele lucruri le-ai mutat adanc tocmai pentru a le pastra…cand si daca le va veni timpul iar azi ai lasat…”robotul” la lumina…

Nu intelege gresit! Nu esti robot dar te admir ca faci asta singur, fara interferente externe…Ai reusit sa ajungi la un echilibru cu tine pe care nici tu nu stiai si nu credeai ca-l vei atinge…Esti relaxat, esti detasat in aparenta…ca sa mine…Par un robot de metal, rece, echidistant, dar profunzimea sentimentelor mele nu le cunoaste nimeni…

Diferenta e ca tu ai ales calea asta singur…Mie , in schimb, mi-a fost aleasa si durerea mea cea mare este ca tu poti oricand, daca vrei, sa renunti la „ambalajul” metalic, la carcasa de aluminiu si otel, la buncarul care te acopera la modul profesionist…Eu, in schimb, nu pot…Din cauza lor…Din cauza OmniCorp...

BOGDAN: Cine sunt OmniCorp sau ce inseamna OmniCorp !?

RoboCop: OmniCorp se află în centrul tehnologiei robotice. Ei sunt lideri in cele mai avansate modele de nano-tehnologie…De la roboti industriali pana la roboti umanoizi, de la drone super inteligente la procesoare ultra performante cu 20 si chiar 30 de nuclee Hyper-Threading Technology.

Problema lor e ca prin aceasta manie de a robotiza totul nu vor altceva decat sa detina controlul…Seful lor, PR-ul lor e asta…Uite, iti descarc fotografia aici…

Dar cu mine s-au inselat…Au crezut ca daca imi implanteaza tot felul de nano-tehnologii in cap voi fi usor de controlat, ca voi renunta la liberul meu arbitru…dar lucrurile nu stau asa…vei intelege dupa ce vei urmari filmul…

BOGDAN: Ce vrei sa spui? Ce ti-au facut?

RoboCop: Practic, creierul meu, mintea mea e controlata..Ca a unui robot…Mi se dau misiuni, fisiere cu infractori, mi se dau COMENZI si eu EXECUT….Merg, impusc, sar, actionez, lupt…

Doar ca…vezi tu…calculele lor nu se potrivesc cu realitatea…Ei nici in 2030, nici in 2050 nu o sa inteleaga mintea umana si creierul uman…Noi, fiinte limitate, fiinte bipede nu putem intelege actul creatiei decat in limitele creatiei noastre…Sa-ti explic…Un miliard de furnici construiesc un musuroi si daca ar fi sa consideram fiecare furnica un om e ca si cand constructia lor ar fi metropola New York de astazi…Prin urmare, pentru o furnica actul de a crea un musuroi e ceva incomensurabil…Dar pentru noi e doar un musuroi pe care il poti distruge cu o simpla lopata…Imagineaza-ti acum daca ar fi sa extrapolam cum se simt cercetatorii de la OmniCorp care au facut experimente pe creierul meu si pe sinapsele mele neuronale…

Numai ca, vezi tu…Creierul uman nu e un musuroi…Nu e doar un organ cu o greutate usor masurabila, cu functii usor identificabile, nu poate inca fi perceput in complexitatea sa…Nimeni nu poate raspunde la intrebari de genul…Cata iubire poate asimila creierul uman…Cate sentimente…Pe durata unei vieti…cate secunde, zile ani viseaza un om…?

Ce viseaza?…De ce viseaza cosmaruri sau simte ca nu viseaza deloc? Ce sunt sentimentele? Cat sunt ele de puternice? De ce nu putem uita anumite informatii? Si lucrurile pot continua la infinit…Ideea e ca eu am inceput sa simt, am inceput sa nu mai vreau sa fac ce vor ei, am inceput sa-mi doresc sa ies din scheletul meu metalic si sa-mi pot imbratisa sotia fara sa-mi fie teama ca-i rup coloana vertebrala, sa pot sa-mi sarut copilul fara sa-mi fie teama ca-l strivesc…Vreau sa scot sufletul din mine si sa-i dau doar forma pe care o vreau…

M-am oprit…Nu am mai putut sa continui interviul…Sincer! Incredibil, dar RoboCop a inceput sa planga…Si m-a emotionat si pe mine…Si am inteles ca sunt norocos ca pot fi „robot” , ca am puterea asta, ambitia asta, tari asta dar sunt si mai norocos ca pot alege oricand sa nu mai fiu, ca pot oricand sa-i spun EI, ce simt, ce-mi doresc, ce-i doresc…Nu o fac pentru ca e mult mai bine asa sa privesc totul detasat, pragmatic, dintr-un unghi obiectiv, ca si cand as analiza o opera de arta si da…EA e o opera de arta…Nu conteaza identitatea ei…

Imi pare rau de RoboCop..imi pare rau ca mai mult decat sa-i scriu gandurile aici, nu-l pot ajuta…Poate il puteti voi ajuta, poate daca mai multa lume s-ar duce sa-i vada povestea poate am intelege si noi cat de important este sa fim echilibrati si sa fim capabili sa aratam cat de mult tinem la cel de langa noi si prin a ne indeparta de el daca viata ne testeaza in acest sens…E un test de vointa, un test de forta, un test demn de RoboCOP…Pana la urma, RoboCOP nu e doar un OM, nu e doar o MASINA, este un Suflet, un SUFLET JUSTITIAR…