Radu Popescu: Dacă e ceva la care cred că mă pricep pe lumea asta este un simț acut al replicii

Recent am fost invitat la Palatul Bragadiru unde Teatrul Godot a deschis Stagiunea de Toamnă cu un spectacol regizat de Radu Popescu sub cupola Teatrului Apropo. Spectacolul regizat de #RaduPopescu de la Teatrul Apropo și jucat magistral la #PalatulBragadiru – BaniTimpSiAltiDemoni e mult mai mult decât o comedie. În spectacol ne întâlnim cu #TeodoraDaiana, #GeorgeVrotaru, #AndreiBibire dar esența care leagă sublim personajele e Maria Obretin.

Toți au jucat impecabil, dar Maria are pur și simplu niște momente care îți dau fiori de gânduri. Mi-a amintit de personajul rănit din filmul #BucurestiNonStop, doar că aici trece prin mult mai multe transformări.

Cum spuneam la început, spectacolul vine spre public ca o comedie lejeră de tip vodevil, cu tot felul de clișee și truisme de genul – „De sezon toți românii vin în Bulgaria”, cupluri de „intelectuali elitiști” alături de băieței de bani gata și pipițe rozulii, „În Bulgaria mai găsesc jucării în nisip dar pe Bukovski nu” , dar după câteva momente aparent simple totul începe să se transforme precum o crisalidă.

➡ Bani, Timp și alți demoni prin prisma ochilor mei

Pentru că jocul de pe scenă, dincolo de umorul de situație, de replici, de interacțiunea acidă și sarcastică a personajelor vrea să spună mai mult. Deși spectacolul vorbește de un business misterios de tip MLM, despre noțiunea de viață trăită la „Plus – Plus”, ascunde ceva.

Pentru că acea diagramă despre TIMP și Bani, unde unii dintre noi aleargă după bani și pierd timp ca să îi câștige iar alții au prea mulți bani dar n-au timp să îi cheltuie, și undeva există și oameni „Plus- Plus” care au și timp și bani ca să se bucure de ei, piesa treptat-treptat transformă această diagramă în altceva.

Pentru că sunt unii care aleargă după Fericire încercând să iubească, sau iubesc superficial și se cred fericiți și mai sunt și oameni care sunt fericiți pentru că iubesc și sunt iubiți 💕 dar acești oameni Plus-Plus nu au mereu timp să rămână în acest plan.

Sau sunt oameni care pierd timpul căutând iubirea și nu o găsesc, alții găsesc iubirea dar le rămâne puțin timp să se bucure de ea și mai sunt oamenii Plus-Plus care au și timp și iubire, dar la un moment dat se întreabă dacă mai sunt fericiți.

Pentru că Omul e cel mai complicat paradox cuantic. Se naște ca să trăiască și cât trăiește uită că nu are Timp că să iubească tot, să înțeleagă tot, uită că trăiește ca să moară.

Deși se naște din Nimic, mereu va tânji după Absolut, și chiar și atunci când îl găsește, va pleca în căutarea Nimicului.

Pentru că pe cât de efemeră e existența umană pe atât de „Nemuritoare” ne sunt planurile, visele, aspirațiile.

Și așa cum există dependență de alcool, droguri, jocuri de noroc, există o dependență și mai periculoasă. Dependența de a căuta mereu sensul.

Și ne trezim prea târziu că am pierdut o viață căutând iluzii în vânt și când vrem să ne tragem sufletul și în sfârșit să trăim cu ce am găsit vine destinul și ne transformă în praf de stele…#atât

Cum spuneam, acei alți demoni sunt demonii căutării perpetue de sens până la epuizare, până la extenuare, până la Marele Final.

Închid teaserul recenziei cu asta:

” I’ve got the guts to die. What I want to know is, have you got the guts to live?” – Tennessee Williams, Cat on a Hot Tin Roof

➡ Despre regizorul Radu Popescu

Radu Popescu, REGIZOR DE FILM ȘI TEATRU, SCENARIST ȘI DRAMATURG, MANAGER CULTURAL, PRODUCĂTOR și omul din spatele multor proiecte artistice interesante.

SPECTACOLE DE TEATRU REALIZATE (REGIZOR):

”Enigma Otiliei”, dramatizare de Radu Popescu după romanul omonim de George Călinescu – în cadrul Proiectului ”#Reinvent – O nouă normalitate” (EEA Grants) în co-producție cu Teatrul Nottara. Data Premierei: 30 Septembrie 2022.

”BArghezi”, scenariu de Radu Popescu pe baza poeziilor lui Blaga, Arghezi și Ion Barbu – în cadrul Proiectului ”#Reinvent – O nouă normalitate” (EEA Grants) în co-producție cu Teatrul Nottara. Data Premierei: 27 Mai 2022.

”Medeea: Furie” de Radu Popescu – o producție Teatrul Apropo. Data Premierei: 16 Ianuarie 2022. Textul a fost nominalizat la Concursul Național de Dramaturgie, Timișoara, 2021.

”Love. Enter. Refresh” (”S-a furat mireasa!”) de Radu Popescu – o producție Teatrul Apropo în colaborare cu Teatrul Godot, regia: Radu Popescu. Premiera: 20 August 2021.

”Dincolo de Oglindă” – spectacol de teatru-dans pe un scenariu colectiv inspirat de micro-eseurile din volumul ”Oglinzile” de Petru Creția și din experiențele grupului de artiști. Regia și dramaturgia: Radu Popescu. Data Premierei: 8/17 Octombrie 2020, Teatrul Apropo.

”Cercurile Încrederii” de Radu Popescu – Teatrul Apropo, 10 Octombrie 2019;

”Paliativ” de Radu Popescu – Teatrul Apropo, 15 – 16 – 17 Decembrie 2018;

”Crepes” de Radu Popescu – mise-en-espace de Radu Popescu la Teatro Astra – Fondazione Teatro Europa Piemonte, Torino, 23/24 Noiembrie 2018 – în cadrul Programului European Fabula Mundi;

”orfEU și EUridice” – spectacol experimental de teatru senzorial + metoda Viewpoints, inspirat de mitul antic, realizat în co-regie cu Adrian Ciglenean – Teatrul Apropo, 3/4 Noiembrie 2018;

”Bani, Timp și alți demoni (Cadranul Plus Plus)” de Radu Popescu – Teatrul Apropo, 4 Octombrie 2018;

”Poveste de iarnă” după W. Shakespeare – producție UNTEATRU / Teatrul Apropo. Data Avanpremierei: 6/7 Decembrie 2017;

”S-a furat mireasa!” de Radu Popescu – producție Teatrul Tineretului Metropolis, București. Data Premierei: 6/7 Noiembrie 2016;

”O călătorie cu Urmuz” – scenariu original de Radu Popescu inspirat de ”Povestiri bizare” de Urmuz și de texte ale avangardei românești de la începutul secolului 20 – o producție a Teatrului Apropo în cadrul unui Proiect finanțat prin EEA Grants;

”România 2050” de Radu Popescu, 15 Noiembrie 2015, co-producție a Asociației TEATRUL.RO și a Teatrului de Artă în cadrul unui Proiect finanțat de A.F.C.N.

”Ultima dorință (Testament)” de Radu Popescu, Iulie 2015 – o producție a Teatrului Apropo în cadrul unui Proiect finanțat prin EEA Grants;

”Cu stăpân / fără stăpân” – spectacol-lectură pe un scenariu original de teatru documentar de Radu Popescu cu privire la problema eutanasierii câinilor fără stăpân – Teatrul Arca, Noiembrie 2014 (în cadrul Programului ”AutoRgara Tinerilor”)

”Pinalti” după Stephen Smith – o producție TEATRUL.RO / Teatrul Apropo. Data Premierei: 15 Decembrie 2013;

”Frigul Intermediar” – performance senzorial-experimental după poeziile lui Dinu Flămând – o producție TEATRUL.RO / Teatrul Apropo. Data Premierei: 03 Decembrie 2013;

”Nișa” – spectacol-experiment după o poezie de Dinu Flămând, realizat în urma unui workshop după metoda Viewpoints – Teatrul Apropo, 30 Septembrie 2013

”S-a furat mireasa” de Radu Popescu – o producție TEATRUL.RO / Teatrul Apropo / Godot CafeTeatru, Stagiunea 2013-2014. Data Premierei: 31 Iulie 2013

”Elevul Dima” dramatizare de Matei Mircioane după romanul ”Elevul Dima dintr-a șaptea”  de Mihail Drumeș – Teatrul de Vest din Reșița, Stagiunea 2012-2013. Data Premierei: 10 Martie 2013:

”Oxigen” de Ivan Vîrîpaev – o producție TEATRUL.RO – Teatrul Apropo. Data Premierei: 09 Februarie 2013;

„Flori, fete, filme sau băieţi” de Cornel Mimi Brănescu, Teatrul „LUNI” de la Green Hours şi Asociaţia TEATRUL.RO (data premierei: 18 Iunie 2007 / Septembrie 2008). Spectacolul s-a jucat cu succes peste zece ani (2007 – 2018) în București, la Teatrul LUNI de la Green Hours, Teatrul de Comedie, Teatrul Apropo, Godot Cafe Teatru și ca spectacol invitat în numeroase Festivaluri și evenimente.

„Ecuator Nocturn – O mare de cuvinte” – spectacol de poezie avangardistă (Francisco Meriano / Tristan Tzara) în română şi italiană la Institutul Italian de Cultură „Vito Grasso” în colaborare cu Teatrul „Metropolis” (data premierei: 27 Octombrie 2007)

„Leonce şi Lena” de Georg Buchner, cu Trupa „ExperimenThalia” a Liceului „Ion Neculce” (data premierei: 6 Iunie 2007)

➡ Radu Popescu, în dialog cu mine despre teatru și nu numai

➡ În primul rând felicitări pentru spectacolul – ,,Bani, Timp și alți demoni” și vreau să te întreb cum ți-a venit ideea textului?

Îmi este greu să recreez întreg procesul, având în vedere că totuși au trecut de atunci mai bine de 7 ani (în 2015 textul a câștigat Marele Premiu la Concursul Național de Dramaturgie ”Valentin Nicolau” / Yirkc și a fost publicat în volum la Editura Nemira) dar pot să povestesc puțin despre cum decurge în general acest proces la mine – acela de a creea un text pentru scenă (sau un scenariu de film sau o povestire în proză).

Am acasă zeci de dosare de idei cu care lucrez în paralel. Când îm vine o idee ”mică” – un detaliu, o știre de la TV, un gând, un obiect sau o imagine, un personaj pe care îl văd pe stradă etc. – atunci îl notez pe o coală de hârtie și, de cele mai multe ori, îl încadrez într-unul din dosare, îl asociez unei anumite ”povești” care există deja în schiță în capul meu (și pentru care am pregătit un dosar).

Din când în când îmi vine câte o idee ”mare” – ideea unei povești. Iarăși, din când în când, una din aceste multe idei devine ”acută”, îți cere dreptul la a fi finalizată, povestită până la capăt. Când am un răgaz, ceva mai mult timp liber sau un dead-line la un concurs – mă folosesc de aceste ocazii ca să finalizez ideea. Uneori, în funcție de cât de gros e acel dosar (uneori conține scene deja scrise, schița poveștii, detalii despre personaje etc.) – procesul de scriere se poate reduce la câteva zile.

Dacă sunt norocos, textul respectiv se transformă într-un proiect care vede lumina scenei, iar în timpul repetiției folosesc acea etapă de lucru pentru a finisa povestea, replicile, pentru a scurta sau adăuga detalii. Am scris până acum peste 25 de texte ”bune pentru scenă” (premiate, montate, lucrate); și cu toate acestea ele sunt în stadii foarte diferite de evoluție. Am câteva texte despre care știu sigur că nu aș mai adăuga sau scoate nici măcar o virgulă, fiind cizelate de-a lungul acestui proces îndelungat și laborios; altele sunt… ”varză”. Știu că au un nucleu bun, sunt oameni care spun că sunt extraordinare; dar eu știu că mai e de lucru la ele.

Așa a fost și cu ”Bani, timp și alți demoni” (titlul inițial a fost ”Cadranul Plus Plus”) – o poveste (aproape) personală despre multi-level marketing, un model de structură dramatică inspirat de un text care mie îmi place foarte mult – ”Closer” de Patrick Marber; personaje locale și inspirate din gânduri și trăiri de-ale mele sau de-ale cunoscuților… și inspirația de moment la nivel de replică.

Din punctul ăsta de vedere cred că sunt norocos sau poate chiar talentat. Dacă e ceva la care cred că mă pricep pe lumea asta este un simț acut al replicii. Cred că e destul de rar și sunt recunoscător pentru acest dar. Și mă bucur de el când am timp să pun pe hârtie ideile. Așa cum se spune și în piesă, timpul e o resursă extrem de prețioasă și limitată.

:arrow: Acum am văzut spectacolul la Teatrul Godot dar știu că tu coordonezi Teatrul Apropo. Când începe stagiunea de toamnă la Teatrul Apropo și ce spectacole pregătești?

E greu de spus când începe la noi stagiunea oficială. Am jucat în 2 septembrie ”în deplasare” la colegii noștri de la Godot, dar am jucat și peste vară, de exemplu în stagiunea de la Amfiteatrul Teatrului Național. Începutul de toamnă ne prinde în turnee, 5 din producțiile teatrului fiind invitate la 6 festivaluri diferite din țară.

Oficial stagiunea va începe la sediu duminică 18 septembrie cu spectacolul ”CTRL+Z”. Ulterior avem Festivalul Bucharest Fringe, cu spectacole invitate și producții proprii, dar și cu reprezentații în alte spații independente din București, dar și în Parcul Obor, inclusiv cu trupe invitate din străinătate sau cu ateliere de teatru.

În stagiunea de toamnă Teatrul Apropo va avea nu mai puțin de șapte premiere noi: ”Trebuie să vorbim”, spectacol de teatru-dans de Teodora Tudose; ”Dansul morții” de Strindberg în regia lui Radu Crăciun; ”Mitraliera de lut” după Viktor Pelevin / Orhan Pamuk în regia lui Victor Olăhuț; ”Pe un picior de plai” – scenariul și regia Cristina Neacșu (care a avut primele reprezentații în primăvară în cadrul proiectului Muzeul Pandemiei, la ARCUB); ”Viața e minunată” de Dorin Eugen Ionescu și în regia acestuia; ”Fake News” – scenariu și regia George Rotaru; și, nu în ultimul rând, spectacolul imersiv ”Întâmplări stranii în Pipera” conceput de mine.

➡ Am înțeles că pregătești un Festival concurs de teatru?

Sunt fondatorul și directorul Festivalului Bucharest Fringe (ințial s-a numit Maratonul Teatrului Independent) care va avea loc (a douăsprezecea ediție!) în București între 23 septembrie și 2 octombrie. Vă invit cu drag la el!

➡ Care a fost până acum cea mai mare provocare de când ai ales să scrii piese de teatru și să regizezi spectacole de teatru?

Sincer, nu știu. Probabil, textul ”O călătorie cu Urmuz”, un scenariu după texte suprarealiste și dadaiste, inspirat din ”Povestiri bizare” de Urmuz. Deși e un text foarte reușit și pe care l-am montat de două ori, cu rezultate notabile și cu o mare bucurie – simt că încă are anumite lipsuri pe care mi-aș dori să le remediez, dar încă nu am găsit o cheie de rezolvare a tuturor acestora.

Sunt detalii, chestii minore, dar pentru mine sunt importante, pentru că majoritatea țin de structura dramatică pe care se presupune că ar trebui să o stăpânesc. E un text construit pe o structură de basm, dar undeva pe parcursul acestuia simt că am pierdut un pic din suflu. Cu toate aceste imperfecțiuni, consider că este unul din cele mai mari reușite ale mele.

Cum la anul se împlinesc 100 de ani de la moartea lui Urmuz (și 140 de ani de la naștere) – sper să am oportunitatea să mă întorc la acest text, poate în cadrul unei noi montări, spre a elucida misterul acestor ”defecte”.

➡ Ai piese de teatru preferate? Autori clasici sau contemporani preferați?

Sunt destul de mulți despre care aș putea vorbi. Am citit câteva sute de piese de-a lungul timpului, poate mii. Nu m-aș referi la clasici neapărat, pentru că sunt locuri comune. Sau aș formula altfel.

Shakespeare: da, clar, dar doar anumite texte (vreo 6-7)

Cehov – tot, clar. Dar cu anumite preferințe clare – și anume ”Pescărușul”, de departe.

Beckett – da; Ionesco – nu

Dintre contemporani: Neil La Bute, Martin McDonagh, Marius von Mayenburg, Bogosian, Vasili Sigarev.

➡ Un mesaj pentru cititorii care vor să încerce experiența de a fi pe scenă.

E o experiență care merită trăită. Eu nu am jucat pe o scenă, decât în mod cu totul accidental, poate în școală.

Ce pot să spun însă, nu numai despre teatru: încercați să trăiți cât mai multe experiențe. Teatrul poate fi una din ele, fie că o experimentezi din sală sau de pe scenă. Dar viața e mult mai mult decât atât. Teatrul poate fi însă o poartă minunată spre a ajunge să privești viața și lumea cu alți ochi. Cu niște ochi care face culorile și gusturile mai vii.