În cadrul proiectului Euroscola, ediţia a VIII-a, membrii echipei “Young Spirits for Humanity” de la Colegiul Tehnic Motru au realizat un interviu cu Campionul naţional la tenis în fotoliu rulant, Domnul Ciprian ANTON, având ca temă importanţa sportului pentru persoanele cu dizabilităţi.
Care sunt paşii pe care trebuie să-i urmeze tinerii pasionaţi de tenis pentru a ajunge jucători profesionişti? (Alexandra Kokay)
Viitorii jucători de tenis adaptat sau tenis destinat persoanelor valide, trebuie să îşi descopere abilităţile fizice şi mentale necesare practicării acestui sport. Au nevoie să simtă plăcerea de a învăţa si de a petrece cât mai mult timp pe terenul de antrenament. Tenisul se practică de la vârste foarte mici, începând chiar de la vârsta de 5-6 ani, timp în care, alături de un bun instructor sau antrenor, se vor învăţa primii paşi spre o carieră sportivă de succes. Un viitor jucător de tenis profesionist, va trebui să aibă disponibilitatetea necesară ca şi timp, pentru un program strict destinat antrenamentului de tenis, pregătirii fizice, refacerii după efort (duş, odihnă, medicaţie specifică, alimentaţie, hidratare) şi a studiului teoretic. Ca sportivul să guste din minunatul sentiment al victoriilor, este nevoie de foarte multă muncă pe teren, răbdare şi perseverenţă.
De ce au nevoie aceşti tineri pentru a practica acest sport la cel mai înalt nivel? (Prof.Mihaela Crăciunescu)
Tenisul devine un sport foarte costisitor, imediat după ce sportivul începe să plătească un antrenor bun, care poate să-i ofere acestuia, cele mai bune metode de antrenament. Sportivul bine antrenat, trebuie să participe în cât mai multe competiţii care se desfăşoară atât în ţară cât şi în străinătate. Scopul acestor competiţii este acela de autoevaluare a sportivului, sau/şi de câştigarea unor puncte importante care ajută sportivul să urce în clasamentul naţional sau internaţional ATP, WTA şi în cazul persoanelor cu handicap, ITF (International Tennis Federation). Toate aceste deplasări sunt costisitoare pentru sportiv pentru că este nevoit să plătească atât pentru el cât şi pentru antrenor, călatoria (maşină, avion, tren, vapor), taxe de participare la turnee, cazare şi mâncare. În majoritatea cazurilor, sportivii sunt nevoiţi să găsească sponsori din rândul companiilor private sau a federaţiilor de care aparţin, pentru toate aceste activităţi.
Un jucător de tenis, va avea nevoie întotdeauna de familie, aceasta trebuie să-l susţină necondiţionat în acest proiect îndelungat şi costisitor, va avea nevoie de o întreagă echipă în spate, de oameni care să-l pregatească fizic şi să ajute sportivul să nu cedeze în momentele mai grele din timpul pregătirii sau a competiţiilor.
Cel mai important aspect este acela că, tinerii care vor să facă performanţă în tenis, trebuie să fie determinaţi şi foarte hotărâţi că vor să facă faţă acestui mare proces de formare şi perfecţionare sportivă, proces care poate dura ani. Are nevoie de laude, susţinere şi aprecieri pentru că, de fapt cu aceste sentimente ne hrănim şi ne alimentăm dorinţa de a merge mai departe.
Întreaga echipă, trebuie să dispună de cele mai bune condiţii de antrenament, (teren tenis cu diferite suprafaţe de joc – zgură, carpet, greenset; sală de forţă pentru pregătirea fizică, încăperi destinate refacerii organismului după efort prelungit), materiale de cea mai bună calitate (rachete de tenis, mingi, jaloane, elastice…etc)
Care sunt obstacolele pe care trebuie să le depăşească în cadrul acestui sport? La ce trebuie să renunţe pentru a-şi valorifica potenţialul de care dispun? (Mălina Ciucă)
Cele mai importante aspecte sunt cele legate de programarea continuă, zilnică a terenurilor de antrenament. Acest lucru se face mai greu atunci când baza sportivă este foarte aglomerată, atunci când taxa de închiriere este foarte mare şi nu ne permitem să o plătim pe termen lung terenul şi antrenorul, sau atunci când terenul de tenis este situat afară şi vremea este foarte rea. În această situaţie, suntem nevoiţi să amânăm antrenamentele până când se face vreme favorabilă jocului nostru de tenis sau să ne căutam o sală de sport care deţine un teren de tenis trasat pe suprafaţa de joc. Atunci când plouă, suprafaţa de joc din zgură devine foarte moale, iar noi utilizând scunul de tenis, putem să deterioram foarte uşor suprafaţa de joc. Din acest motiv, deseori suntem refuzaţi spre a primi un teren pentru antrenament. Se întâmplă să nu avem banii necesari achiziţionării unor rachete de cea mai bună calitate, acestea fiind de mai multe modele şi personalizate stilului nostru de joc.
În acestă situaţie, continuăm să jucăm cu rachete vechi sau crăpate, iar stilul nostru de joc şi evoluţia noastră are de suferit. Trebuie să schimbăm destul de des setul de mingi cu care ne antrenăm, iar inainte de turneu, trebuie să achiziţionăm din nou mingi asemanătoare cu cele pe care le vom folosi în acel concurs. Şi acestea diferă în funcţie de marcă şi sunt personalizate în funcţie de surafaţa de joc din acel turneu: mingi pentru suprafaţă de zgură, carpet, iarbă sau suprafaţă rapidă-Greenset.
Ca şi obstacol, consider că duşmanul cel mai mare al jucătorului de tenis este durerea articulară din zona umerilor, încheieturii braţelor, cot, gât şi ceafă, spate şi genunchi la jucătorii valizi.
În momentul de faţă, duşmanul cel mai mare al copiilor sportivi şi a societăţii în care trăim, consider eu, că este această tehnologie prin care comunicăm mai uşor. Toate aceste reţele de socializare uşor de accesat de către toţi copiii prin intermediul telefoanelor de ultimă generaţie. Acest comportament deviază uşor sportivul de la programul de antrenamenent şi refacere. Vă rog să nu mă inţelegeţi greşit, dar atunci când sportivul exagerează cu butonatul telefonului mobil la antrenament sau în timpul programului de refacere, acesta devine uşor influenţabil să ia parte la discuţii şi stări de care nu are nevoie în acele momente.
Un sportiv bun trebuie să lase problemele acasă şi să fie în permanenţă prezent cu mintea pe terenul de joc. Un sportiv de performanţă trebuie să renunţe sau să evite nopţi nedormite pe care le pierde prin baruri sau discoteci, să nu fumeze sau să consume bauturi alcoolice în exces, să nu se încarce negativ cu emisiuni de proastă calitate pe care le urmăreşte noaptea târziu la televizor.
Un sportiv care pretinde că face performanţă trebuie să îndepărteze din jurul lui oamenii cu gândire negativistă, oameni care nu cred în visul şi performanţa pe care vrea să o atingă. Practicarea jocului de tenis, necesită mult timp petrecut pe terenul de antrenament şi în sala de forţă sau refacere. Această activitate se va executa zilnic cu exepţia acelor zile în care sportivul se reface mai bine sau vremea nu ne permite să avem continuitate în program. În momentul în care hotărâm să practicăm tenis de performanţă, vom avea nevoie de scaune special construite şi personalizate pentru tenis, iar preţul unui acestui scaun porneşte de la aproximativ 2000 euro până la 5000-7000 euro. Înainte de toate, consider că acesta este unul dintre cele mai mari obstacole pe care trebuie să le înfrunte un sporiv pe toată durata practicării acestui sport. Spun asta şi pentru că în timp, acest scaun se deteriorează şi vom fi nevoiţi să achiziţionam un scaun nou şi poate mult mai costisitor.
Care sunt avantajele pe care le oferă tenisul pentru aceşti tineri, astfel încât părinţii să investească resursele necesare în sprijinirea lor? (Robert Hoară)
Avantajele practicării oricărei discipline sportive sunt imense. Practicarea unui sport într-un mod regulat şi bine organizat, duce în timp la o mai bună sănatate fizică şi mentală. Pentru o persoană utilizatoare de scaun rulant, practicarea unui sport înseamnă în primul rând socializare. Înseamnă depăşirea condiţiei şi dezvoltă spiritul competitiv. Este un bun prilej de a ne întâlni cu sportivi din ţara noastră sau din străinătate, oameni cu care să discutăm despre metode noi de antrenament, poate chiar şi de refacere medicală în urma instalării unui traumatism vertebro medular, sau a altor afecţiuni cronice. Putem afla despre metode noi de tratament.
Vorbim despre următorul program competiţional sau despre probleme personale, uneori. Cu fiecare concurs, avem posibilitatea să cunoştem sportivi mult mai bine pregătiţi, iar noi, să fim stimulaţi de aceştia să muncim şi mai mult. Vedem la alţi sportivi, modele noi de scaune rulante pentru practicarea tenisului, rachete şi echipament. Un avantaj foarte mare pentru cei care se consideră naţionalişti, este acela că avem posibilitatea să reprezentăm ţara noastră şi clubul din care facem parte, în multe turnee internaţionale sau mondiale. Este un bun prilej să demonstrăm prietenilor şi familiilor nostre că am redevenit independenţi sau că ne-am recâştigat independenţa pierdută odată cu instalarea traumatismului. Călătorim şi vizităm lumea în lung şi lat acolo unde avem turnee şi întreceri sportive.
Un avantaj uriaş pe care îl avem atunci când jucăm tenis, este acela că in timpul efortului prelungit, solicităm zone musculare ale corpului, zone pe care în mod normal în activităţile de zi cu zi nu le activăm. Acest lucru duce la recuperarea anumitor funcţii ale corpului nostru, funcţii pe care le pierdem odată cu instalarea unui traumatism vertebro-medular. Vorbim de musculatura braţelor, trunchiului şi a abdomenului superior! Părinţii, dacă îşi permit financiar să investească în pasiunea nostră, o vor face imediat ce vor realiza că avem potenţial sportiv, atunci când vor vedea că redevenim independenţi, că ne găsim prieteni, că sportul ne dezvoltă frumos şi că ne ajută să fim sănătoşi. Vom avea un program de masă şi de hidratare mult mai corect. Atunci când vor apărea primele rezultate pe plan naţional şi internaţional. Tenisul este un sport complex care dezvoltă corpul sportivului foarte frumos şi prin programul zilnic de antrenament şi întâlniri repetate cu antrenorii, sportivul va fi foarte disciplinat şi ordonat şi în timp, va căpăta abilităţi care îl vor ajuta şi în viaţa privată. Ex: (condusul autovehicolului, dezvoltarea individului şi pe plan educaţional şi social)
Care este nivelul tenisului românesc la ora actuală? De ce are nevoie acest sport pentru a deveni mult mai accesibil tinerilor? (Ion Truşcă)
La ora actuală în România există trei jucători de tenis la categoria Main (suntem jucători de tenis care putem să ne folosim braţele 100% şi avem posibilitatea să jucăm la profesionişti), şi un jucător la categoria Quad (jucător care are braţele mai slabe din cauza nivelului leziunii acestuia. Cu cât leziunea medulară este mai înaltă, adică spre zona cervicală, cu atât braţele sportivului sunt mai slabe şi neputincioase) Aceşti jucători din categoria Quad, pot utiliza şi fotolii rulante electrice pentru a juca tenis, acestea fiind dirijate cu ajutorul unui joistik. Ca să aibă priză bună pe rachetă, aceştia din categoria Quad, îşi leagă racheta de mană cu o bandă adezivă leocoplast. De exemplu, în Italia sunt peste 160 jucători de tenis în mai multe cluburi sportive care anual organizează turnee naţionale şi internaţionale.
La noi în ţară se organizează cel mult un turneu naţional şi o cupă, dar anul acesta se va organiza un turneu internaţional pe data de 27 august 2015 la Bucureşti pe terenurile federaţiei române de tenis. Din păcate, este primul turneu de acest gen organizat la noi în ţară, din anul 2008 până în prezent. Anul trecut am absolvit la Bucureşti, scoala de antrenori şi practic din anul 2014 sunt primul antrenor de tenis în scaun rulant de la noi din ţară, dar din păcate, nu am pe cine să antrenez. Mi-am propus să devin antrenor, tocmai pentru a promova acest minunat sport şi pentru a identifica noi jucători de tenis pe care să-i pregătesc şi cu care să formez o echipă naţională de tenis. Cred că noi, încă nu avem o promovare bună a activităţilor noastre şi problema cea mai mare este aceea că nu se organizează tabere de iniţiere prin diferite oraşe ale ţării. Nu avem susţinerea necesară pentru participarea în turnee internaţionale şi de fiecare dată suntem nevoiţi să ne găsim sponsori pentru transport şi taxă de participare.
Cel mai bun rezultat pe care l-am obţinut pe plan internaţional a fost în anul 2013 atunci când m-am clasat pe locul 259 internaţional din 650 sportivi, iar acea perioadă mi-a fost prielnică pentru că am participat la cel puţin şase turnee într-un singur an. Momentan mă aflu pe locul 465 în clasamentul internaţional din cauza faptului că am participat foarte rar în turnee, din lipsa banilor. Am reprezentat România şi în turneu mondial, dar fără rezultate notabile. În concluzie spun că, nu putem obţine rezultate bune fără o susţinere financiară constantă astfel încât, în fiecare an să participăm la cel puţin şase-şapte turnee în străinătate.
Ca acest sport să fie accesibil mai multor jucători, trebuie promovat prin diferite mijloace media şi tv. Organizarea taberelor de tenis în mai multe oraşe din ţară. Promovarea sportivilor deja consacraţi, aceştia devenind un exemplu pentru noii jucători. Colaborări mult mai bune cu federaţia de tenis din România, dar si cu, Comitetul Paralimpic Român care este direct raspunzător de activităţile tuturor sportivilor cu handicap din ţară. Ca acest sport să devină şi mai accesibil posibililor jucători de tenis, consider că trebuie să avem acces liber în toate bazele sportive din ţară, acolo unde există un teren de tenis. Putem găsi soluţii pentru achiziţionarea unui scaun rulant de tenis şi de o rachetă bună, pentru început. Avem nevoie de un program de identificare, destinat persoanelor cu handicap locomotor în scopul de a organiza evenimente demonstrative şi de a avea posibilitatea unei baze de selecţii. Organizare de meciuri demonstrative cu sportivii deja consacraţi.
În concluzie, pot spune că suntem foarte prost organizaţi, avem susţinere mică din partea autorităţilor de profil, nu găsim sponsorii necesari participării ăn turnee mari, iar legat de pregătirea noastră, suntem pe cont propriu cu găsirea terenurilor de antrenament şi plata antrenorilor sau instructorilor noştri.
Care au fost persoanele care au contribuit cel mai mult la dezvoltarea dumneavoastră personală și profesională? (prof. Niculina Chiţulescu)
Am făcut cunoştinţă cu tenisul de câmp în anul 2007, atunci când mă aflam în Bragadiru – Ilfov, într-un stagiu de recuperare kinetoterapeutică în cadrul fundaţiei Motivation care, exact în acea perioadă, organiza o tabără de tenis destinată utilizatorilor de scaun rulant. Rolul meu era acela de a păzi scaunele de tenis atunci când jucătorii erau la masa de prânz. Am luat o rachetă în mână şi am început să mă joc singur pe acel teren. Mi-a plăcut de prima dată şi încet încet, am participat la activităţile acelei tabere în calitate de sportiv. A fost cel mai frumos lucru care mi-se intâmpla în acea perioadă. Tot în acel an, am participat pentru prima dată la un turneu balcanic în Bulgaria.
A fost o experienţă de neuitat. În anul 2008 m-am întors acasă în Sfântu Gheorghe pentru a-mi continua studiile şi pentru a face şcoala de şoferi, tocmai pentru a redeveni mai independent. În fiecare zi mergeam pe terenul de tenis de la mine din oraş, în căutarea unui partener de joc. L-am cunoscut pe Toth Laci, un băiat care joacă bine tenis şi care este din oraşul nostru. Nu are nici o pregătire în acest domeniu, dar împreună lucrăm de mai bine de şase ani şi ne facem singuri temele de joc. Am avut mare noroc că l-am găsit pe Laci, şi da, pot spune că el a avut o contribuţie foarte mare în formarea mea ca şi tenisman. Familia mi-a fost mereu aproape în toate proiectele sportive pe care le-am iniţiat şi m-au susţinut necondiţionat imediat ce şi-au dat seama că mă pot descurca singur în toate deplasările din ţară şi străinătate. Atunci când au început să apară şi primele rezultate, a fost şi mai bine. M-au încărcat, m-au susţinut moral şi mi-au permis să mă dezvolt ca sportiv.
Prin prisma rezultatelor obţinute pe plan local şi în ţară, am reuşit să cunosc multă lume din cadrul media şi televiziune care, în prima fază m-au ajutat să promovez mai bine evenimentele sportive la care participam. Am făcut mai cunoscută această ramură sportivă. Am cunoscut antrenori care mi-au apreciat munca şi care m-au sfătuit şi îndrumat întotdeauna spre metode mai bune de antrenament. Nutriţionişti, preparatori fizici şi psihologi sportivi din Bucureşti care m-au ajutat să fiu echilibrat din punct de vedere mental, pe terenul de tenis. Firma de materiale sportive din Bucureşti, Wilson, care îmi pun la dispoziţie gratuit o dată pe an, mingi şi rachete de tenis de cea mai bună calitate. Am cunoscut oameni prin intermediul cărora am reuşit să îmi achiziţionez scaune de tenis de cea mai bună calitate. Am primit multe aprecieri şi sprijin financiar şi din partea autorităţilor din Sfântu Gheorghe lucru care m-a determinat să mă antrenez şi mai bine pentru a le demonstra că merit sprijinul venit din partea lor.
Enorm de mult m-a ajutat un domn din Elveţia pe care l-am cunoscut prin intermediul internetului şi care m-a ajutat foarte mult timp cu o bursă sportivă în valoare de aproximativ 300 euro lunar, bani cu care reuşeam să îmi plătesc antrenamentele şi uneori deplasarea şi cazarea la Bucureşti acolo unde făceam pregătire cel puţin trei săptămâni pe an. Mă bucur de susţinerea unui bun prieten care lucrează în primărie, şi care îmi apreciază munca, reuşesc de fiecare dată să înaintez şi să lucrăm împreună la diferite proiecte sportive pentru oraşul nostru. În linii mari, pot spune că sunt bucuros să constat de fiecare dată după ce mă întorc de la turnee, că primesc foarte multe aprecieri de la prietenii mei de pe facebook în urma postării imaginilor şi a rezultatelor obţinute. Recunosc că, efectiv ne hrănim cu aprecierile venite de la cei apropiaţi şi de la cei care ne apreciază munca, lucru care nu face decât să ne ambiţioneze şi mai tare pentru a obţine întotdeauna rezultate notabile.
Ce v-a motivat să ajungeţi la acest nivel? Ce “preţ” aţi plătit pentru realizarea acestui vis? (Oana Pîrlea)
Am fost motivat de senzaţia pe care am simţit-o după ce am câştigat primul meci într-un turneu oficial. Mi-am dorit mai mult şi mi-am propus să scriu istorie la noi în ţară prin câştigarea a cât mai multe turnee naţionale. Această ramură sportivă nu a existat mult timp în programa competiţională a comitetului paralimpic român, iar atunci când am început să particip în turnee internaţionale, s-a introdus pe lista de priorităţi, pentru o scurtă vreme. Am fost extrem de motivat să continui să joc tenis la un nivel mai înalt atunci când, în cadrul turneului naţional de la Bucureşti 2012, am reuşit să-l înving în finală chiar pe băiatul de la care am învăţat să joc tenis. Am fost motivat şi de susţinerea autorităţilor locale din Sf Ghe, a oamenilor care m-au promovat şi lăudat activităţile. De aprecierile sportivilor din străinătate cu care mă întâlneam în turnee, de faptul că am reuşit să ma antrenez periodic pe terenurile federaţiei române de tenis din Bucureşti.
Faptul că cei de la Wilson mi-au pus la dispoziţie materiale de cea mai bună calitate, m-a determinat să lucrez la un nivel mai înalt şi să mă apropri de ceea ce realizează sportivii din străinătate, care se bucură de o mai mare susţinere decât avem noi parte aici în România. Se spune că, în sport este destul de uşor uneori să ajungi campion, dar este mult mai greu să te menţi acolo!
Ce preţ? Ce sacrificii? – Sacrificii mari am făcut atunci când ne-am hotărât să ne mutăm la curte, tocmai ca să-mi fie mie mai accesibil să pot ieşi afară oricând vreau. Când practici un sport la cel mai înalt nivel, faci sacrificii şi în sensul că programul de zi cu zi se modifică total: fără distracţii prea multe, fără întâlniri prea dese şi târzi în noapte, nu participi la evenimente care te solicită foarte mult fizic şi psihic şi eşti în permanenţă concentrat doar pe ce trebuie să faci la terenul de joc. Avem un program de antrenamente şi unul competiţional şi suntem programaţi pe termen scurt, mediu şi lung să îndeplinim un regim de viaţă destul de strict. Mereu trebuia să urmăresc foarte atent accesibilizarea spaţiilor în care urma să îmi desfăşor activitatea. Sunt nevoit să improvizez câte ceva astfel încât să îmi fie accesibilă intrarea pe teren!
M-am confruntat cu situaţii în care nu aveam un scaun de tenis bun şi eram nevoit să scriu proiecte sau să umblu după sponsorizări pentru achiziţionarea anumitor dispozitive sportive. Situaţii în care nu am bani să îmi plătesc antrenamentele zilnice. Sunt momente când nu am nici măcar bani de benzină ca să mă pot deplasa până la terenul de tenis. Mi-sa întâmplat să nu am apă sau alte suplimente care să ma ajute pentru o hidratare mai bună in timpul şi după antrenament. La un moment dat, după un antrenament de două-trei ore, îmi este foarte greu să mai urc în maşină să conduc şi chiar să cobor din maşină atunci când ajung în curtea casei mele. Intervine destul de des oboseala fizică şi cea patologică, atunci când sunt momente în care nu îmi doresc nimic altceva decât să mă odihnesc.
Deplasările spre Bucureşti, acolo unde urma să merg la cursurile pentru antrenorat şi pregătire sportivă, timp în care stăteam la hotel trei săptămâni, au fost foarte grele de fiecare dată. Aici trebuia să îmi plătesc singur benzina, cazarea, mâncarea, iar din punct de vedere financiar eram foarte prost pregătit. De multe ori eram nevoit să mă împrumut sau să amanetăm lucruri pentru a-mi asigura minimum de bani pentru această deplasare. Şi în turnee mi s-a întâmplat să călătoresc la limită cu banii şi eram nevoit să petrec câteva zile în ţară străină, doar cu câţiva euro in buzunar.
Nici măcar o secundă nu încerc să mă plâng sau să regret acele perioade în care îmi era extrem de greu să joc tenis în condiţii decente. De fapt, nici în ziua de azi nu îmi este mai bine din acest punct de vedere. Cred totuşi că este un lucru bun acela de a nu avea chiar totul pus la dispoziţie de prima dată…Dacă muncim puţin mai mult ca să ne creem condiţii bune de lucru, cred că satisfacţia este şi mai mare atunci când vor apărea rezultatele şi rodul muncii noastre. Atunci când există pasiune şi plăcerea de a practica sportul care ţi se potriveşte, orice sacrificiu merită făcut şi nimic nu este greu.
Ce înţelegeţi dumneavoastră atunci când vă gândiţi la sintagma “persoană cu dizabilităţi”? De ce au nevoie aceste persoane pentru a-şi realiza visurile? (Vladimir Costea)
Imediat după accidentul prin cădere de la înălţime suferit în anul 2003, am avut nevoie de cel puţin doi ani de zile să înţeleg sensul acestui cuvânt şi să găsesc o explicaţie pentru ceea ce mi se întâmplase. În tot acest timp am stat izolat în casă şi eram foarte complexat.
Târziu am realizat că în tot acel timp petrecut în casă, am pierdut contactul cu realitatea de afară. Mă intrebam mereu „De ce tocmai mie? Ce am făcut să merit asta?”
Unul dintre motivele pentru care am stat în casă atât de mult timp, a fost şi acela că nimic nu imi era accesibil, iar tot ce încercam să fac mi se părea extrem de dificil şi de greu. În anul 2006 am fost invitat la fundaţia Motivation – Ilfov acolo unde am învăţat să redevin independent.
Ştiţi de ce se foloseşte denumirea de handicap sau dizabilitate? Pentru că nu ne descurcăm în anumite situaţii. Unele sunt de ordin medical, altele sunt de mediu arhitectural.
Vreau să pun accent pe cele de tip arhitectural şi vă întreb aşa: ce gând vă vine imediat în minte atunci când patru persoane încearcă să mă urce şapte trepte în faţa unei instituţii publice? Vă raspund tot eu: Săracul baiat, şi tânăr şi în scaun rulant, Doamne…Asta doar pentru că spaţiile în care dorim să ne rezolvăm singuri problemele nu sunt accesibile şi asta mă face să devin o persoană cu handicap. Şi o mamă cu căruciorul pentru copil mic este tot un om cu handicap pentru că nu va putea intra într-o bancă care la intrare are 24 trepte. Dar ce impresie vă las atunci când mă vedeţi în magazin cum îmi fac singur cumpărăturile, cum îmi plătesc facturile, cum cobor sau urc o rampă de acces bine construită? Sunt sigur că în această situaţie voi atrage aprecieri şi deci, nu aş mai fi privit cu compasiune ci doar cu senzaţia de apreciere!
Persoanele cu dizabilităţi, pentru a-şi îndeplini visurile au nevoie de oameni care să creadă în potenţialul acestora. Să le ofere oprtunitatea de a-şi descoperi o abilitate, un talent ascuns, un hobby. Toate acestea se pot întâmpla doar dacă persoana cu dizabilităţi este ajutată să iasă din casă şi să socializeze. Să urmărească şi să pastreze legătura cu alte persoane cu dizabilităţi care pot deveni un bun exemplu de urmat. Persoanele cu handicap au nevoie de aprecieri pentru că zilnic acestea se mai confruntă şi cu alte o sută de probleme pe lângă faptul că au o problemă de deplasare, auz, văz, vorbire…etc. Trebuiesc stimulate şi susţinute în proiecte care li se potrivesc şi care i-i ajută să se dezvolte pe plan personal dar şi social. În aceste persoane este recomandat să se investească timp, atenţie sporită şi bani dacă este nevoie.
Veţi constata în timp că o persoană cu handicap are mult potenţial şi este mult mai determinată să facă lucrurile foarte bine şi în scurt timp. Cunosc oameni cu diferite tipuri de dizabilitate care au profesii ca jurist, doctor neurolog, doctor stomatolog, avocat, pictor, scriitor, psiholog, lucrător în fabrică sau ateliere cu diferite profile de activitate, patroni, afacerişti, brocheri sau sportivi excepţionali.
Am o părere foarte bună despre persoanele cu dizabilităţi pentru că sunt oameni cu aspiraţii la mai bine, şi muncesc pentru a compensa dizabilitatea de care suferă.
Ce trebuie să facă societatea pentru a oferi un ajutor eficient în legătură cu integrarea şi sprijinirea persoanelor cu dizabilităţi? (Lavinia Bivolan)
Societatea în care trăim cu toţii ar trebui să asigure şanse egale tuturor participanţilor la trafic şi participanţilori pietonali, accesibilizarea locurilor publice. Acest lucru va duce la senzaţia de libertate în mişcare şi nimeni nu va avea senzaţia de neputinţă! Ca să fiu mai clar spun că, în momentul în care eu ca persoană cu handicap locomotor nu pot ieşi din casă din cauza treptelor sau a bordurilor, nu pot să mă angajez nicăieri pentru că nu am rampă de acces şi toaletă accesibilă în instituţii, sau nu pot practica sportul dorit, cum aş putea să mă dezvolt ca persoană şi să pun umărul la buna funcţionare a societăţii din care fac parte?
Ne dorim ca societatea din care facem parte să fie implicată puţin mai mult şi să promoveze activităţile unor persoane cu handicap astfel încât să avem exemple, să avem un precedent, să fim stimulaţi cumva să ieşim din casă, să accesibilizeze instituţiile de învăţământ din ţară, mijloacele de transport în comun, bordurile, trotuarele, rampe de acces în toate locurile şi instituţiile publice. Cetăţenii valizi să ţină cont de locurile de parcare rezervate nevoilor persoanelor cu handicap şi să nu le mai ocupe abuziv. Comunitatea din care facem parte fiecare împreună cu fundaţii şi organizaţii locale, să organizeze tabere tematice pentru copii şi persoane adulte cu handicap împreună cu copii din şcoli.
Trebuie să introducem în şcoli orele de sport obligatorii. Să se discute la orele de dirigenţie despre ce înseamnă de fapt să vezi o persoană cu handicap pe stradă. Cum poate fi ajutat acest om, sau dacă este nevoie să-l ajutăm cumva. Câte lucruri poate să facă acest om. Oameni cu handicap care au contribuit pozitiv la imaginea ţării sau a comunităţii din care fac parte! Puţini sunt cei care ştiu că putem să dansăm în diferite concursuri internaţionale sau naţionale, că putem prezenta modă, că putem şi noi să cântăm diferite stiluri muzicale, că înotăm zeci de metri sau chiar kilometri, că practicăm toate stilurile de activităţi sportive şi că putem fi medici chirurgi în scaun rulant.
Societatea are nevoie de noi, iar noi avem nevoie de tot ce înseamnă societate. Este foarte mult până mâine şi fiecare dintre noi în tot acest timp, poate dobândi un handicap de orice fel. Nu noi alegem cum vrem să ne deplasăm, să simţim lucruri sau să le vedem!
PS. Mă bucur pentru tot ce mi s-a întamplat pentru că m-am transformat într-un om mult mai bun, mai răbdător, înţelegător şi poate mai chibzuit în toate, dar nu mă aşteptam să dureze atat!
Vă mulţumesc pentru timpul acordat citirii raspunsurilor mele la întrebările adresate de către dumneavoastră! Sunt sigur că sunteţi nişte oameni minunaţi şi care ne veţi ajuta să construim o societate funcţională!
Vă invit să vizitaţi site-ul acesta.
Aici veţi găsi informaţii despre cartea pe care am scris-o împreună cu doamna Mariana State, psiho-terapeut în Constanţa.
Dacă doriţi să mă susţineţi în procesul meu de perfecţionare ca sportiv, antrenor şi reprezentant al ţării noastre în turnee naţionale, internaţionale sau concursuri de cupă Davis, mă puteţi ajuta cu sponsorizare la contul bancar:
Anton Ciprian,
RON RO13BTRL01501201899101XX
EUR RO59BTRL01504201899101XX
USD RO09BTRLUSDCRT0089910101
SWIFFT: BTRLRO22XXX
Banca Transilvania, sucursala Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna
Material realizat de Adrian-Vladimir Costea si echipa Young Spirits for Humanity
