Atelier de Idei

Pe urmele lui Winnetou si ale cowboy-ilor americani! Incaltati adecvat si pe cai!

Spread the love
Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

dan mosescuExperienta proiectelor derulate prin ONG din 2006 pana in prezent l-a calificat si il califica pe Dan Mosescu in activitati educative cu copii si tineri pentru echitatie. De-a lungul timpului, Dan Mosescu a colaborat cu organizatii de tineri din tari precum Polonia, Ungaria, Georgia, Bulgaria, Italia, Franta, Ukraina.

Pe langa traseele salbatice cu cei 7 cai pe muntii din zona localitatilor Namaesti, Campuluns Muscel si Voinesti, periodic, Dan Mosescu organizeaza ateliere de icoane pe sticla, impletituri, cusaturi, tesaturi, teatru si sesiuni interactive cu animale domestice. Dar povestea unui vis american trait in Romania in randurile ce urmeaza…

REPORTER: Cand si de ce te-ai hotarat sa faci raiduri cu armasari si iepe sub brandul 7 cai?

DAN: Dupa 8 ani petrecuti la Bucuresti in zona de vanzari, unde am vandut tot felul de haine si incaltaminte si un an in Franta am decis sa ma reasez la Namaesti, sa ma insor, sa am copii, sa-mi fac casa, sa tin cai. Zis si facut, in 2003 am facut cele de mai sus, am gasit nevasta frumoasa, desteapta, care vrea sa stea cu mine la Namaesti, am cumparat casa de 2 camere a unui unchi pe langa care am inceput sa construim ceea ce e azi este pensiunea 7 cai, am inceput sa cumpar câte un cal până ce m-am trezit in 2010 cu 4 cai in grajd adica unul pentru fiecare membru al familiei, doi semigrei pentru mine si sotie, doi patati pentru copiii mei, Grigore si Ilinca. Cu caii astia noi ne-am plimbat la munte, am adus lemne pentru casa, am facut mici treburi casnice, uneori am dus prieteni in drumetii. Ideea de a ridica o afacere cu cai a venit ca feed back pe duminicile cand urcam la munte cu vechii prieteni bucuresteni ce veneau sa ma viziteze si care erau mirati ca fara nici o initiere prealabila putem urca pe cai oameni si sa-i ducem in creierii muntilor. Exact pe ideea asta ne-am hotarat sa ridicam un brand, pe multiplicarea experientei unui om care a avut cal 30 ani fara a plati o lectie de echitatie, in sensul unui produs turistic, la limita intre calaria naturala si agrement.

Ceea ce practicam e mai degraba un exercitiu de dezvoltare personala asistata de animale mai mult decit un serviciu de echitatie. Dealtfel nu aveam in intentie sa folosim retorica ecvestra daca clientii nostri nu ne-ar fi cerut-o, de aceea am invatat putin cite putin sa dam un cal la lonja, sa explicam trapul asezat si saltat…abordare, etologie. In acest sens din toamna o sa incepem lectii in manej.

REPORTER: Ce rase de cai pui la dispozitia turistilor?

dan mosescuDAN: Pe siteul nostru vedeti prezentarea fiecarui cal, avem 2 semigrei romanesti cu pedigree cumparati de la stat, fosti armasari cu drept de monta, bonitati, pe care i-am castrat din ratiuni de securitate, nu avem nici un armasar cu exceptia poneiului Vifor care este un mini shetland de 75cm in greaban. Semigreul este un cal cu sange rece, limfatic, docil, foarte afectuos, cu o conformatie robusta foarte rezistent, mai degraba construit pentru tractiune dar este folosit tot mai des in agrement si initiere deoarece prezinta un risc scazut de accidente, e mai lent si ascultator, se poate folosi si cu persoane cu o masa corporala mai importanta cum e si cazul meu.

Lipici este unul dintre ei, nascut in 2006, cal dominant, seful hergheliei, el merge primul in pluton, asumandu-si rolul de aparator al tuturor, mediator al conflictelor, protector al celor slabi, foarte empatic la modul ca daca cel ce e calare nu stie sa calareasca il poti pica cu ceara ca nu fuge ! rar asa calitate la un cal, pentru asta prima data cind un copil intra in curte pe lipici-care e si cel mai mare- merge. Odolean e perechea si umbra lui, roib cu brezatura si el, tot greoi si rezistent, la fel de bun la tractiune ca Lipici, nu idealul de cal de calarie dar un cal sigur si voluntar.

Avem 2 iepe lipitane negre, Mura de 10 ani si Mandra de 4 ani, neapolitano respectiv conversano, caracter si aplomburi tipice de lipitan, incapatanate dar inteligente, invata mai greu dar indata ce au invatat executa cu mare finete si eleganta ! E o placere deosebita sa calaresti un lipitan, cal de parada, cal pentru regi. Mandra a invatat sa se aseze jos MORT la comanda, din calul fara muschi si slab acum a ajuns un cal foarte bine proportionat si impanat in muschi supla si agera ca o caprioara, Mura a nascut si crescut un manz superb pe nume David ce se anunta a deveni un armasar impozant foarte falnic si puternic.

Avem si o famiulie de patati, sau paints, pe Misu, Stela si Gipsy-mansul lor- cai de copii, foarte docili si iubitori pe care am urcat si micuti de 3-4 ani. Mai avem o iapa comuna de culoare deres, de 3 ani , inalta si subtirica, foarte docila care in o luna de dresaj a ajuns cal de scoala si cal de traseu pentru incepatori, Nadia e numele ei. Avem de asemenea o familie de ponei shetland Vifor, Iulika si Delfina, care au servit la initiere in calarie acum o vreme, momentan doar ne mananca mere din palma si stau la poze. Mai avem o frumoasa duzina de caini Golden Retriever si Beagle, rasele noastre preferate, avem si caini ciobanesti de paza.

REPORTER: Care e varsta minima pentru ca o persoana sa urce pe un cal și de ce are nevoie?

converseDAN: Fara nici un fel de exagerare cred ca omul si calul se inteleg pe atâtea frecvente ca apropierea lor e mai mult decit benefica pentru amandoi ! Chiar nu e relevant ce varsta are unul sau altul ! Am avut copii de cateva luni ce au fost urcati pe cal, acuma ce sa zic, fac pe cal ceea ce poate face un copil de varsta respectiva, nu suntem adeptii circului si al riscurilor asumate. Noi reducem pe cit posibil eventualitatea accidentelor, care nu poate fi eliminata, fireste ca vorbim de animale si de neprevazut, dar facem ce putem cu responsabilitate. La traseu de munte am mers cu copil de 5 ani, asistat de parinte sau insotitor. In plus nu-i lasam sa urce pe cal fara incaltaminte adecvata. Am avut un baiet de 19 ani care dorea sa urce in sandale si i-am zis ca nu-i ok. I-am dat eu cu imprumut niste ghete de tip Converse pentru ca e important ca piciorul sa stea fix pe sa. Daca n-ai cizme cu caramb e bine sa ai o incaltaminte care sa-ti protejeze partea din spate a piciorului ca altfel la drum lung faci bataturi. Ceea ce e amuzant e ca baiatul ala a fost asa de incantat de incaltaminte ca a vrut sa mi le cumpere chiar daca nu erau noi. I le-am vandut, ce era sa fac si mi-am cumparat eu altele cand am avut drum in Bucuresti 🙂

REPORTER: In final, un mesaj pentru cititori.

DAN: Pe cai sa traieste cel mai frumos asa ca ii astept la Namaesti!

0 gânduri despre „Pe urmele lui Winnetou si ale cowboy-ilor americani! Incaltati adecvat si pe cai!”

  1. Foarte frumos prezentat ! Avantajele centrului de turism ecvestru de la Namaesti sunt evidente. Este singurul din Arges, pretul este mai mult decat rentabil. Cai de rasa, dresati si foarte siguri. Recomand !

  2. Mi mi se par super simpatici acei magarusi ce transporta pe cei mai mici dintre noi, avand in vedere ca par destul de grasuti unii, transporta cu mandria pe cei doresc sa excaladeze munti.

    Cai mi se par putin cam prea periculosi, probabil din cauza faptului ca nu am calarit nici o data.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *