Rezumat:
De la Mr. si Ms. Smith de acum 10 ani cu Brad Pitt si Angelina Jolie au trecut aaaaa….10 ani. De atunci Brad si Angelina sunt impreuna, au copii, au o viata de familie de invidiat. Si pentru ca au simtit aman2 ca au imbatranit si chiar au imbatranit, s-au gandit sa-si faca cadou un film pe principiul – Daca nu noi, atunci cine, daca nu acum, atunci cand !?!
Ideea nu e neaparat rea, si eu daca as avea banii lor si viata lor si mi-as dori sa-mi fac cadou ceva memorabil cu siguranta ca as face un film acum cat inca mai pot, dar daca tot m-as apuca de unul, macar sa merite. Inteleg, nu mai sunt adolescenti razvratiti, nu e timp de impuscaturi si curse prin desert. El nu mai e atat de sexy si furios ca-n FURY, ea nu mai arata ca Lara Croft, dar sa te uiti la un film doar pentru peisaje, cel putin in prima instanta…E o pelicula filmata exemplar, ireprosabil, dar cand tragi prea mult de cadre, cand imi filmezi tigari peste tigari, pahare de whiskey, ca sa scurtez supliciul, e un film cu pensionari pentru pensionari, REPET, aparent…
Te relaxeaza pentru ca e precum statiunea din Franta din anii 80-90, cred. Televizor alb-negru, cumparaturile se plateau in franci. Filmul e precum o gaura in perete. In mod logic, o gaura in perete n-ar avea ce cauta acolo si daca n-ar fi n-ai simti lipsa ei. Nu e ca si cand intri intr-o camera si intrebi -DA GAURA, unde e GAURA? Intrebi de baie, minibar daca te duci la hotel, bucatarie.
Dar pentru ca e nu rezisti tentatiei sa Nu o folosesti si de aici monotonia se rupe. Incepi sa vezi dincolo de plictiseala care se asterne peste film precum ceata dintr-o dimineata de iarna si vezi ca totul capata sens. Vezi ca Angelina si Brad sunt doar un cuplu care au intrat intr-un punct mort din cauza unei situatii fara iesire.
El incearca sa se refugieze in scris si alcool, ea in pastile, si totul dintr-un motiv simplu – Nu mai reusesc sa comunice relevant niciunul cu celalalt. Au ajuns in acel punct in care ajung uneori anumite cupluri care nu mai au ce sa-si spuna, ca atunci cand unul dintre ei vine de la piata, deschide usa, iar partenerul/a il/o intreaba – AI VENIT ?….desi il vede in pragul acelei usi…
Nu vreau sa fiu spoiler, dar voyeurismul lor nu e bolnav, e mai curand o supapa prin care aman2 incearca sa scape din propria lor viata si propria lor zona fara iesire. Nu o fac pentru ca n-au altceva mai bun de facut, pentru ca altfel nu pot ajunge la acel climax dezirabil simultan, ci pentru ca lumea lor e rupta, pentru ca n-au mai pastrat punti de comunicare. Au suprimat emotiile in ei insisi si au lasat demonii sa-i cuprinda.
Nu e un film simplu. Poate ca e prea lung, poate ca de multe ori aman2 joaca prost si blazati, aman2 fiind convinsi ca numele lor alaturate pot spune mai mult decat ceva consistent, dar lucrurile nu sunt atat de superficiale pe cat par. Drama lor e o drama reala. Intamplator am si eu un caz si stiu ce inseamna sa fii casatorit si sa nu poti sa faci anumite lucruri, sau sa NU pot sa faci anumite lucruri sa se intample. Dar va las pe voi sa descoperiti singuri.
Cineva care mi-a fost alaturi la vizionare a intuit de la inceput toata povestea. Eu recunoscu ca n-am reusit dar poate voi veti intelege de la inceput totul. Pe Malul Marii e un film profund, poate prost de lung dar profund, si asa cum marea te pacaleste si ai impresia ca o cunosti, ca o stii dupa culoare, dupa valuri si te trezesti tras la fund, asa si filmul cu Brad si Angelina. Poate ca pare o pierdere de vreme dar drama lor e reala, drama personajelor intruchipate de cei doi…Merita pentru ca poate asa vom invata sa pretuim mai mult ceea ce avem si vom intelege cat de important este sa comunicam la timpul potrivit tot ceea ce ne roade…
Film distribuit de RO IMAGE din 20 noiembrie in cinematografe.
