Actualitate, Creatii, Tineri

Octavia Gheboianu: Am fost și sunt destul de visătoare, iar în actorie pot visa cu ochii deschiși să fiu orice

bogdan_daradan
Spread the love
Pe Octavia Gheboianu  cu siguranță ați mai întâlnit-o aici printre interviurile #presainblugi. Au trecut mai bine de 4 ani de la prestația ei dintr-un spectacol memorabil realizat la Casa Presei iar azi este actriță cu acte în regulă la Târgoviște. Ce s-a schimbat în această perioadă și ce a rămas la fel aflăm chiar de la ea.

➡ Salut. De la prestatia ta din spectacolul realizat de Playhouse la Casa Presei la spectacole la Targoviste. In cat timp s-a realizat aceasta frumoasa tranzitie?

Octavia Gheboianu: Bună, Bogdan! Mă bucur tare mult să ne reauzim! Ultima oară când am discutat, lucram la piesa ,,Cântec de leagăn”. Nu îmi vine să cred că au trecut 4 ani de atunci. S-au întâmplat multe între timp. Înveți enorm, greșești, evoluezi, capeți experiență. Viața are grijă să ne treacă pe toți prin procesul ei de creștere.La puțin timp după terminarea licenței despre care ți-am vorbit în ultimul interviu, a urmat o colaborare la teatrul Tony Bulandra din Târgoviște. Un an de zile am avut ocazia să colaborez în spectacolele pentru copii, dar și în piesele de la dramă, de la adulți.

În 2022 îți spuneam ca îmi plăcea Mihail Sebastian. Ei bine, primul meu rol în calitate de actriță angajată a fost chiar eleva din piesa ,,Steaua fără nume ” a acestui dramaturg. Vezi? Nimic nu e întâmplător!

Am început să cunosc lumina scenei, dar și întunericul din culise. Fiecare meserie sau mai bine zis fiecare aspect din viața noastră are o dualitate. O parte de lumină și una de umbră. Trebuie să învățăm să jonglăm cu amândouă. Încă încerc să îmi dau seama cum se face treaba asta, dar presupun că am toată viața la dispoziție ca să învăț acest lucru!

După un an de colaborare în care am fost ca un burețel și am vrut să absorb cât mai mult, a urmat și angajarea. A fost un sentiment minunat realizarea că tot efortul a dat roade. Într-un an am învățat să mânuiesc marionete, să organizez festivaluri de teatru și evenimente culturale, am fost la matineu iedul din ,,Capra cu trei iezi”, la ora 17 chelneriță și la 19 reporter pe teren. Asta face parte din frumusețea meseriei mele.

Totul era nou și destul de înspăimântător. Atât de diferit față de tot ce trăiești în anii studenției. După ce termini facultatea realizezi că cel mai greu și important examen e viața de adult. Toți trecem prin asta și mi-ar plăcea ca mai mulți ,,oameni mari” să înțeleagă că viața nu vine cu un set de instrucțiuni pe care dacă îl urmezi pas cu pas obții succesul.

Învățăm și explorăm pe tot parcursul existenței noastre și mai ales atunci când ești actor! În ultimii patru ani de zile au fost nenumărate provocări. Roluri noi, castinguri, premiere, repetiții interminabile, suișuri și coborâșuri…

Acum, uitându-mă în urmă realizez cât de repede s-au desfășurat toate aceste evenimente, cum se legau toate între ele și cum fiecare experiență trăită contribuia la evoluția mea chiar dacă eu nu înțelegeam asta atunci. Noi ca oameni nu avem mereu imaginea de ansamblu în minte, nu înțelegem planul Lui și ne agităm foarte mult… degeaba!

➡ Cu ce te ocupai inainte de actorie?

Octavia Gheboianu:  Înainte de actorie mă ocupam de copilărie. Am avut șansa extraordinară de a lucra încă de la început doar în domeniul artistic. Încă din liceu și apoi în facultate. Tot ce am făcut a fost legat într-un fel sau altul de artă. Scriere creativă, teatru, dezvoltate personală cu copii și adolescenți, public speaking, prezentatoare, modeling, tabere de echitație și teatru.
Am fost și sunt destul de visătoare. Încă de mică am avut dorința asta zăpăcită de a face doar ce îmi place. Nu mi-am dorit niciodată ca munca mea să fie o corvoadă sau o obligație.
M-am luptat așa cum am știut eu să îmi urmez visul. Și o fac în continuare. Nu vreau ca cititorii să creadă că totul e lapte și miere atunci când îți urmezi visul și ai o meserie vocațională. Nu! Chiar nu este așa! Și când faci ce iubești sunt momente în care vrei să renunți, te îndoiești, îți e teamă, te cerți crunt cu colegii, te simți dezamăgit sau frustrat. Sunt multe momente în care nu vezi drumul pe care să pornești. E copleșitor. Plângi, bei o gură de apă și mergi mai departe, iar calea începe să ți se arate.
Dar trebuie să ai curajul să pășești cu credință. Și aici intrăm într-un aspect formidabil al meseriei de actor. Toate săpăturile și căutările pe care le faci pentru roluri, toate momentele în care forezi în mintea și sufletul tău te duc la un moment dat către o plasă de siguranță, către o ancoră : credința în CEVA! Pentru actor e absolut esențial sa creadă în ceva.
Noi trebuie sa fim ca apa. Să luăm forma recipientului în care suntem așezați, dar să nu ne uităm esența noastră, să nu ne pierdem miezul. Știu că pare imposibil de realizat, dar cred cu tărie că este o abordare sănătoasă a acestei meserii pe care o practicăm toți într-un mediu foarte bolnav. Esența, sursa de care ne-am îndepărtat prea mult trebuie reintegrată în artă, nu sustrasă. Arta și mai ales teatrul sub toate formele sale trebuie să țină cont de acest aspect!

➡ Sa ne intoarcem la 2026. Ce spectacole ai in prezent in portofoliu la Targoviste si ce calendar ai pentru luna mai?

Octavia Gheboianu:  În prezent joc în 16 spectacole ale teatrului. Nouă la copii și șapte la dramă. Cel mai nou spectacol de la copii este ,,Drumul spre acasă „. O piesă adaptată după minunata carte „Băiatul, cârtița, vulpoiul și calul” de Charlie Mackesy. Un spectacol în regia lui Dan Țopa.
Am muncit mult la acest proiect, iar mânuirea marionetei se făcea cu două persoane. Am învățat să am răbdare, să mă coordonez cu colegul ca un tot unitar. Pentru asta trebuie să controlezi mult egoul. E un spectacol imersiv. Spectatorul intră în lumea personajelor cu ajutorul mapping-ului genial făcut de Constantin Șimon, dar și al sound design-ului gândit de Călin Țopa.
Pe iubitorii muzicii și dansului îi aștept la „Casa Bernardei Alba” de Federico Lorca în regia Mălinei Andrei. Un spectacol de teatru-dans plin de pasiune care a retrezit în mine plăcerea dansului și a expresivității corporale. Un spectacol cu și despre femei. Sunt multe spectacole ce-mi sunt dragi, dar cea mai nouă comedie a noastră merită cu siguranță văzută. „Aparențele Înșală” în regia lui Răzvan Oprea este un text adaptat după Florian Zeller.
O comedie inteligentă unde una spunem și alta gândim, iar publicul are ocazia să asiste la încurcături spumoase create de cei patru protagoniști ai piesei. Este despre relații și ce vrem cu adevărat de la viață, despre dorința de a rămâne relevanți odată cu trecerea timpului. Nu vreau să spun prea multe. Vă las să veniți și să descoperiți singuri mai multe straturi ale piesei în data de 16 mai. Urmează și un workshop teatral în Polonia la institutul Grotowski. Aștept cu nerăbdare să descopăr lucruri noi.

➡ Te gandesti sa mai joci si in Bucuresti? Care sunt provocarile?

Octavia Gheboianu: Sigur ca da! Joc să fie! Publicul e diferit de la oraș la oraș, iar actorul percutează imediat energia diferită a sălii. Bucureștiul e mare consumator de teatru și așa a fost mereu.

➡ Legat de spectacolele din Targoviste. Care a fost ce mai mare provocare la personajele pe care le interpretezi?

Octavia Gheboianu:  Poate cel mai greu proiect artistic la care am luat parte până acum a fost „Omul cel bun din Seciuan” de Bertolt Brecht în regia lui Dumitru Acriș. S-a lucrat intens din februarie până în luna mai a anului 2024.
A fost un cumul enorm cu efort fizic și psihic intens. Ceva a schimbat în mine acel proiect și cred că toată distribuția a trecut printr-un mare proces de transformare. Până în momentul de față din ultimul meu spectacol, „Aparențele Înșală”, am învățat cel mai mult și am descoperit strictețea și rigurozitate necesară unei comedii bune!
Totul trebuie să meargă ceas! Totul e ritm! Răzvan ne spunea zilnic că dacă vrei să reușești în comedie trebuie să lucrezi ca în farmacie! Precis, ordonat, organizat.
E un paradox. Dacă nu lucrezi curat și disciplinat pierzi comicul, obosești publicul. Răzvan lucrează cu o plăcere imensă și reușește să insufle asta și actorilor săi. Am avut ocazia să lucrez cu el și într-un workshop la TNB. O săptămână de Quantum Training au produs niște schimbări în modul meu de a vedea lumea, în modul de a ataca anumite probleme.
Ce te învață el îți este folositor atât ca actor, cât și ca civil. M-au ajutat mult paralele lui făcute între echitație și teatru, amândoi fiind călăreți. Dacă aveți ocazia, vă încurajez și pe voi să participați la acest workshop și să simțiți pe piele voastră cum se schimbă puțin chimia creierului. E fascinant!

➡ Un mesaj pentru cititori. Ce le-ai transmite ca sa vina sa te vada in spectacole?

Octavia Gheboianu:  Îi aștept să vină cu bucurie și curiozitate. Îi invit să descopere teatrul târgoviștean și ce are echipa noastră de oferit. Cred că nu o să fie dezamăgiți! Iar eu pregătesc o surpriză. Am de gând să montez primul meu spectacol de teatru. Un spectacol pentru tineri și adolescenți. Am scris „Mărunțeii” din profunzimea sufletului meu și sper să miște ceva în oameni. Mi-am dorit să împletesc teatrul cu muizca și dansul. Am gândit costumele, am scris versurile cântecelor…

„Mărunțeii” este o călătorie inițiatică, o aventură la care toate inimile tinere visează. Un spectacol despre prietenie, fragilitatea vieții, pierdere și curajul de a urma un vis îndrăzneț până la capăt. Totul se desfășoară într-un univers aparent neînsemnat, dar atât de plin de viață. Am scris piesa din frământările și trăirile mele, din durerea ce caută să se vindece.

Procesul scrierii a fost vindecător și revelator! Am intrat mult în subconștientul minții. Cred că oamenii de toate vârstele se vor regăsi în protagoniștii piesei mele : Mira și Măruț. Dar cei doi au ceva aparte! Urmează să vedeți în piesă ce îi face parțial diferiți de noi.

Publicat de bogdan_daradan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *