Rezumat:
- 1 ➡ Salut Mihaela. Care e povestea acestui proiect?
- 2 ➡ Stiu ca recent ai inceput o colaborare cu restaurantul La Mama. Cum a inceput totul?
- 3 ➡ Anul acesta am inteles ca restaurantul La Mama vrea sa continue seria de proiecte si evenimente in parteneriat cu creatori de simboluri traditionale romanesti. Care e povestea din spatele colaborarii cu Liliana Turoiu?
- 4 ➡ Si daca tot vorbim de traditii si food, cum si cand s-a transformat gatitul in restaurantele La Mama in arta culinara?
- 5 ➡ Cum arata timpul tau liber atunci cand vorbim de creat palarii?
- 6 ➡ Ai incercat sa creezi si pentru barbati?
- 7 ➡ Un mesaj pentru cititori
Pe Mihaela Bachmann am cunoscut-o chiar de Ziua Romaniei Mici, 24 ianuarie, in cadrul unui eveniment la restaurantul LA MAMA ATENEU. Dincolo de vasta ei experienta profesionala, Mihaela mai are un hobby mai putin cunoscut, dar extrem de cautat in Occident in zona de fashion si luxury. Dar povestea din spatele unei povesti rupte parca din filmele anilor 30 in randurile care urmeaza…
➡ Salut Mihaela. Care e povestea acestui proiect?
Este o pasiune mai veche de-a mea, un hobby. Palariile si accesoriile pentru par sunt parte integranta a unei tinute, fie ea de zi sau de seara. Sau, cel putin, asa ar trebui. Asa cum era odinioara, cand Bucurestiul era micul Paris si aveam femei elegante si rafinate care purtau manusi si palarii cu pene sau voalete, la plimbarile la sosea sau seara la Opera.
Mi-au placut dintotdeauna palariile, dar cred ca “scanteia” s-a produs acum cativa ani, cand, in urma unei invitatii la Garden Party-ul de la Palatul Elisabeta, am descoperit ca nu am de unde sa imi achizitionez din Romania ceea ce voiam eu sa port pe cap.
Asa ca am fost la Paris de unde m-am intors cu doua fascinatoare superbe (si destul de scumpe) si m-am gandit ca pot face si eu asa ceva. Acesta a fost inceputul, dorinta. Apoi, am urmat, dupa job, cursuri de Istoria Costumului si Design Vestimentar si am luat lectii de…: “mestesugul crearii unei palarii hand-made” de la un palarier din zona pietii Matache, domnul Murgu.
L-a gasit tata, i-a povestit ce vreau sa fac si domnul Murgu m-a primit intr-un weekend in atelierul dumnealui. Am stat langa dansul, l-am asistat si am invatat cat am putut. Asa am inceput sa creez palarii, de zi sau de seara, dupa ce mi-am achizitionat cateva calapoade (fara de care, nu se poate) si materialele de baza pentru crearea fascinatoarelor.
Nu le achizitionez din Romania, aici nu se gasesc. Fac si brose de tot felul, materiale pretioase in special: matase naturala, organza, alpaca de Peru, lana naturala, pietre, pene, in functie de imaginatie.
Poate pare un cliseu, dar am crescut intre bucati colorate de material: bunica mea din partea mamei a fost croitoreasa, iar in vacante, aveam coltul meu, in atelierul bunicii, inconjurata numai de materiale frumoase. Faceam atunci colectii pentru papusi, dar erau pe sezoane, pe culori, ma jucam si ma pregateam, poate, pentru ce avea sa urmeze.
Alfel, fac Marketing de vreo 20 de ani: am lucrat in companii de software, de telecomunicatii, in educatie, beauty, FMCG si mai nou, in HoReCa.
➡ Stiu ca recent ai inceput o colaborare cu restaurantul La Mama. Cum a inceput totul?
A fost, sa zicem, o intamplare si o provocare, in acelasi timp. Firma la care lucram a incetat sa mai comercializeze produsele pe piata din Romania, iar restaurantele La Mama cautau un Director de Marketing. Si, cum imi plac provocarile, am acceptat imediat: doar aveam de organizat un eveniment mare: 18 ani de activitate in Romania in luna februarie a acestui an. De aici, cunosti restul. Sunt multe lucruri de facut, este un domeniu extrem de competitiv, piata evolueaza, si odata cu ea, si gusturile clientilor moderni.
➡ Anul acesta am inteles ca restaurantul La Mama vrea sa continue seria de proiecte si evenimente in parteneriat cu creatori de simboluri traditionale romanesti. Care e povestea din spatele colaborarii cu Liliana Turoiu?
“La Mama”, recunoaste valorile romanesti, din orice domeniu, care sunt adevarate surse de inspiratie pentru conceptul citadin, contemporan, modern. “Iubesc ia romaneasa” este cel mai bun exemplu ca pretuim costumul romanesc realizat cu maiestrie din materiale naturale, iar ia romaneasca se va afla intotdeauna la un loc de cinste in conceptul de restaurant La Mama. Si, ca sa fac o conexiune cu moda, ia romaneasca a patruns de cativa ani buni in colectiile marilor case de moda din lume.
Colaborarea cu doanna Liliana Turoiu a demarat la propunerea unei prietene, Ileana Petrache, care organiza in luna decembrie a anului trecut, evenimentul de prezentare a colectiei “Zestrea” by Liliana Turoiu la Ateneul Roman.
Vernisajul s-a desfasurat chiar in seara mult asteptatului concert anual de colinde al Filarmonicii “George Enescu”. Cum creatoarea Liliana Turoiu este o adevarata sustinatoare a valorilor autentice romanesti etnografice, istorice si culturale romanesti, a fost firesc, “the perfect match”: ne-am alaturat cu drag acestui proiect si am fost parteneri, ocupandu-ne de cateringul sofisticat al acestui gen de eveniment. Apoi, ca orice poveste, a continuat, doamna Liliana Turoiu alaturandu-ni-se ca partener la evenimentul de majorat “La Mama Sweet 18”. Si povestea va continua si continua…
➡ Si daca tot vorbim de traditii si food, cum si cand s-a transformat gatitul in restaurantele La Mama in arta culinara?
“La Mama” inseamna o bucatarie cu gustul celei “de acasa”, o bucatarie romaneasca si internationala, dar una citadina, urbana, reinterpretata. Vorbim, practic, despre versatilitate in bucatarie: recunoașterea si pretuirea preparatelor cu traditie dar și o deschidere catre tot ceea ce este nou. Preparatele clasice sunt adevarate surse de inspiratie pentru bucataria moderna, citadina, atat cea romaneasca, cat și cea internationala, de unde restaurantele La Mama au “imprumutat” preparate celebre: escalop sau burger. Clientii regasesc acum in meniurile restaurantelor La Mama, midii proaspete din Marea Neagra, in sezon, stropite, evident cu vinuri spumante (apropo, le poti incerca in curand: ne pregatim de sezonul de vara).
Bucataria romaneasca, sta, in momentul de fata, la loc de cinste alaturi de alte bucatarii celebre: italieneasca, franceza sau chiar orientala. Pentru ca da, bucataria romaneasca inseamna si arta culinara.
➡ Cum arata timpul tau liber atunci cand vorbim de creat palarii?
Recunosc, nu am suficient timp pentru creat palarii si accesorii. Este o treaba serioasa, extrem de migaloasa (le execut 100% manual, desi am 2 masini de cusut Singer, plus cea de la bunica). Poti munci si cateva zile la o palarie. Cele din fetru, de exemplu, pentru sezonul toamna-iarna, se fac mai repede, dar tot le trebuie timp: se inmoaie capelinele, se modeleaza pe calapod, se coase bordura. Insa altfel stau lucrurile cand vine vorba despre hatinatoare si fascinatoare. Pentru ca fiecare este diferita, este vorba despre imaginatie, iar de multe ori nu sunt multumita, refac, o iau de la capat pana iese ce vreau.
Fiecare fascinator are in spate o poveste si are un nume (inspirat, de cele mai multe ori, de eroine celebre din piese de opera sau teatru). Se intampla ca, daca nu adorm si am o idee, pana sa o desenez, ma dau jos din pat si ma duc direct sa creez.
La fel e si cu brosele, pentru ca sunt diferite: am brose-flori, brose-pasari si brose “de suflet” – nu ma intreba ce inseamna, sunt doar o reflectie a personalitatii mele -. Si apoi, eu nu sunt consecventa: am lungi perioade in care nu creez nimic, apoi, dintr-o data, pot face si 3 fascinatoare intr-o zi (de weekend). Daca insa imi cere o prietena ceva intr-un timp scurt, atunci ma mobilizez. Lucrez bine sub DL-uri foarte stranse (“deformatie” profesionala, de om de marketing ce a organizat multe evenimente).
➡ Ai incercat sa creezi si pentru barbati?
Stii, esti deja al doilea barbat care ma intreaba asta, ceea ce, pana la urma, ma bucura, pentru ca inseamna ca exista interes. Dar recunosc ca in acest moment nu sunt pregatita pentru asta. Apoi, pe mine cred ca ma atrage mai mult crearea palariilor de seara, unde ma pot juca in voie cu pene, culori, texturi diferite de materiale, voalete, margele etc. Domeniul masculin mi se pare usor mai restrictiv, dar si mai greu. O sa ma gandesc, insa, si, daca va fi momentul potrivit, o voi face.
➡ Un mesaj pentru cititori
Sa isi urmeze visurile. Sa creada in ele, sa aiba curaj si determinare. Sa nu renunte niciodata, nici chiar atunci cand obosesc sau celor din jur li se pare ca nu le aloca suficient timp. Este vorba despre tine si ceea ce vrei sa faci tu, pentru sufletul tau. Poate fi putin egoist, insa, ca sa reusesti intr-un domeniu, fie ca este profesie, fie ca este doar un hobby, este vorba despre foarte multa munca, ambitie si, nu in ultimul rand, dorinta care “creeaza” si “conspira” pentru tine.
