Marius Alexandru Predescu si o poveste ca o poezie cu buchet de vin de Busuioaca

Marius-Alexandru Predescu are 35 de ani si este absolvent de colegiu de matematică-informatică, absolvent de studii superioare în domeniul Economia Turismului. În prezent activeaza ca freelancer în domeniul IT (design grafic, programare, traduceri, editare foto). În timpul liber ii place sa scrie si este pasionat de agricultura – grădinărit, creșterea găinilor de rasă, apicultură, realizarea de cupaje si monosepaje de vin. Este o persoana complexa pasionata de criptomonede, lectura, muzica, filmele, arta grafică, călătorii. Iar povestea lui de azi este despre poezie si vin.

➡ Salut Marius. Cum ai aflat de Fabrica de Poezie si de ce ai ales să faci parte din aceasta comunitate?

Am aflat de proiectul Fabrica de Poezie în 2020, la recomandarea unui văr care mi-a trimis o invitație la unul dintre evenimente pe o rețea de socializare. La acea vreme, deja scriam de aproape doi ani poezie. Mai departe lucrurile au decurs firesc, nevoia de socializare în anul cel mai dificil al pandemiei a învins anxietatea și am decis să particip la primul eveniment, din luna septembrie. Ca să fiu sincer, căutam de ceva timp un mediu offline în care să-mi fac cunoscute creațiile și să întâlnesc oameni cu aceleași preocupări ca și mine. Țin minte că, înainte de asta, prin 2020 chiar începusem sa mă înregistrez recitând poezii și postând pe o rețea socială, așa mare nevoie aveam de comunicare.

➡ Cum priveai poezia inainte de Fabrica de Poezie si cum o privesti acum? S-a schimbat ceva in perceptia ta, ai poeti contemporani pe care ii urmaresti si de care ai aflat recent?

Înainte de Fabrica de Poezie nu cred că eram atât de apropiat de poezie ca acum, în sensul de a cunoaște poezia atât de bine și din mai multe perspective. Faptul că în cadrul acestui proiect poți întâlni poetul și auzi poezia spusă cu glasul lui este un mare avantaj și adaugă mult la felul cum percepi poezia iar experiența totala este mult mai completă.

Nu pot spune că citeam foarte multă poezie până să intru în acest grup. Eram abonat la o pagină care postează poezii pe o rețea de socializare de ceva timp, mai citisem un volum al Anei Blandiana, ceva Marius Conu și desigur aveam bagajul unor poeți pe care îi citisem în școală, ca Eminescu, Labiș, Blaga, Arghezi, Bacovia, dar nu prea cumpăram poezie, eram mai mult cu romanele și cărțile de dezvoltare personală.

Acum pot spune că citesc mai multă poezie, fie din cărți pe care le cumpăr, fie pe care le câștig la diferite concursuri de poezie (cum ar fi Festivalul de Arte Câmpina, Ed. 2020 și 2021). Printre poeții contemporani pe care îi citesc și urmăresc se numără Ana Blandiana, Florin Dochia, Miruna Mureșanu, Anatol Covali, Diana Trandafir, Anastasia Gavrilovici și desigur poeți în câmpul muncii care activează în cadrul proiectului Fabrica de Poezie, ca: Viorel Ioniță, Mihai Ciobanu, Marius Ionescu, Ionuț Dipșe, Viku Zen, Bogdan Dărădan (da, tu), Georgiana Mihăilă, Iasmina Rotariu, Oana Anghel și alții.

➡ Cum s-a nascut pasiunea ta pentru vin si soiurile autohtone?

Pasiunea mea pentru vin aș zice că s-a născut ceva mai târziu decât cea pentru horticultură. Am început în 2015 cu plantarea unei mici livezi mixte iar în 2016 am plantat 57 de butași de Busuioacă de Bohotin, urmând ca în anul următor să ajung la 65. Deși este considerat un soi autohton, materialul săditor a fost produs în Italia. Ai putea întreba: „de ce Busuioacă de Bohotin?” N-aș putea să-ți spun exact, asta am simțit eu atunci. Înainte de plantare, am făcut o primă degustare a unui vin din acest soi, alături de alte câteva și am rămas impresionat de aroma sa aparte.

Are ceva prețios și care se pretează la o producție limitată iar vinificarea nu implică o procedură complicată, ca maturare în baricuri, de exemplu. Doar dacă vrei să oprești fermentația, dar nu este obligatoriu. Cel mai bine e să culegi strugurii cât mai târziu și să lași fermentația să decurgă complet. Astfel rămâi și cu ceva zahăr rezidual. Desigur că au contat și necesitățile soiului la alegere și cu toate că Măgurele, Ilfov nu se compară cu Dealu Mare ca terroir, plantația este pe un tern în pantă, cu orientare N-S, teren parțial argilos iar rezultatele în anul cinci de la plantare sunt satisfăcătoare.

În 2021 spre exemplu, primul an în care am făcut vin cu adevărat, am îmbuteliat 28 de sticle (din must ravac) și 15l în bag-in-box (din must obținut prin presare). Vinul produs de mine este cu adaos minim de sulfiți (doar la macerare și la sterilizarea sticlelor), folosesc drojdii selecționate și acord deosebită atenție igienei vinificației. Firește că înainte de asta aveam, ca mai tot românul pe lângă casă, niște hibrizi direct producători (Căpșunică, Lidia, Terasă) ai căror struguri părinții mei îi vinificau dar nu pot să spun că rezultatul mă impresiona, însă posibil ca și de aici să fi venit aceasta pasiune, faptul că am crescut cu aceste evenimente cu ar fi culesul și zdrobirea strugurilor (țin minte că foloseam un lin înainte de a avea zdrobitor.)

Însă m-am convins după ce am plantat Busuioaca că față de aceste soiuri hibride, la via nobilă rezultatul este în cu totul altă ligă, deși plantația este mult mai greu de întreținut, fiind necesare multe tratamente fitosanitare, mai ales în anii ploioși. Ca orice începător am dat și rateuri, am învățat să fac oțet la nevoie, dar asta m-a motivat și mai mult și astfel cu studiu și disciplină am reușit în cele din urmă.

➡ Ce iti place cel mai mult la ideea de a scrie poezie? Si daca poezia e o forma de arta iar vinul e singura forma de arta care se poate bea, poti sa scrii cateva versuri despre vin precum o poezie?

Eu am început să scriu poezie, ca mulți alții, bănuiesc, mai întâi pentru mine, ca o formă de eliberare, în scop terapeutic, să zic așa, dar am descoperit că pot scrie pe diverse subiecte și din alte perspective. Îmi place tocmai ideea aceasta, de a crea și de a trezi ceva în cititor, fie că e ceva incomod, care să-l pună pe gânduri sau ceva care să-l liniștească sau să-l amuze. Câteva versuri despre vin, grea încercare.

Mă scufund într-un pahar de Busuioacă,

Simțurile mi se desfată c-o aromă unică.

Mă afund într-un pahar de Busuioacă,

Gândurile mi se limpezesc, stoarse de vlagă.

Pentru mai multe poeme, cititorii mă pot găsi pe https://alexpredescu.ro sau pe https://www.facebook.com/AlexPredescuPoet (la momentul interviului site-ul este în mentenanță.) Și pentru că, așa cum spunea Robert Louis Stevenson, „Vinul reprezintă poezia îmbuteliată” doritorii de poezie îmbuteliată mă pot contacta.

➡ Care sunt autorii internationali de proza sau poezie pe care i-ai citit pana acum? Poti sa faci un TOP 3 de exemplu?

Nu prea am citit poezie aparținând unor autori străini dar m-aș vedea încercând Lana del Rey, de exemplu. Legat de autorii de proză, am citit printre alții F.M. Dostoievski, Vladimir Nabokov, George Orwell, Aldous Huxley, Amos Oz, Cormac McCarthy, Chuck Palahniuk, Haruki Murakami, Yasunari Kawabata, Truman Capote, Alex Garland, Anthony Doerr. Dacă ar fi să fac un top 3 pe baza a ceea ce am citit, acesta ar fi: Haruki Murakami, Vladimir Nabokov, Cormac McCarthy.

➡ Ce planuri ai in urmatoarele luni legate de vinul tau? Te-ai gandit la un brand? La un nume gen – Marusenie?

Legat de vinul meu, am într-adevăr în plan să mi-l branduiesc, nu știu dacă va fi Mariusenie sau Alexenie, J dar va fi ceva care să mă reprezinte. Pentru moment este doar vin de casă. Am în plan să-mi completez instrumentarul de vinificație, să-mi iau un teasc, un răcitor de vinuri, poate chiar și să-mi construiesc un beci și să mă ocup și de recent înființata plantație cam de aceeași mărime, cu soiul rezistent Bianca, din care aș vrea să produc un vin organic (cel puțin declarativ, dacă nu și cu atestare).

De asemenea, vreau să încerc și câteva soiuri mai bune pentru vin roșu, pe lângă casă și m-am gândit la Léon Millot și Regent, soiuri rezistente dar care dau un vin mai bun decât Căpșunica. Așadar, am în plan să produc vinuri pe trei sortimente (alb, rosé, roșu).