Rezumat:
Am vazut MacBeth si pot sa va spun din start ce NU e ca sa nu aveti asteptari si sa procedati ca unii spectatori care au parasit sala dupa primele 20 de minute de proiectie. MacBeth NU e un film istoric si violent, este o reproducere dramaturgica a operei Shakesperiene. Concret e film despre o piesa de teatru, mai corect spus e o piesa de teatru filmata cu cele mai exigente rigori cinematografice.
Ca blogger de film am vazut pana acum zeci de filme proaste in care se citea de la o posta teatralitatea personajelor si iti sareau in ochi cadrele statice de tip 2D.
MacBeth e cu mult deasupra multor filme si daca Shakespeare ar fi trait ar fi plans de bucurie pentru ca totul e ca-n Shakespeare. Replici, drama, personaje, poveste, intriga, TOTUL!
➡ De ce Shakespeare?
Chestiunea retorică de la început am formulat-o în așa fel cu speranța că cei care au părăsit sala în timpul vizionării se vor simți. M-a mâhnit profund gestul lor, mai ales că se presupune că unii erau bloggeri de film cu ceva cunoștinte și cultură generală.
Shakespeare e un reper în teatru așa cum Einstein e un reper în fizica cuantică sau Champollion în descifrarea hieroglifelor. Nu poți să vorbești de teatru, dramaturgie, regie fără Shakespeare. Dincolo de volumul imens de piese pe care l-a scris, dincolo de enigmele ce încă ascund întrebări fără răspuns, dincolo de veridicitatea unor personaje sau povești, Shakespeare rămâne Shakespeare.
Eu am avut șansa să joc la viața mea Shakespeare într-o perioadă când nu existau smartphone-uri sau alte device-uri inteligente. Iar azi, cu atât mai mult, un regizor a avut curajul să-l reînvie pe acel dramaturg.
Despre Romeo și Julieta și toate clișeele de filme realizate pe tema asta recunosc că m-am săturat și probabil și voi. Dar MacBeth e un film greu pentru că NU e film, e teatru pur, ingenuu, crud, brutal, cu bucăți din Shakespeare, filmat în cele mai exemplar mod. Cadrele de tip slow motion sunt geniale. E o proiecție care practic reinventează ideea de teatru vizual.
E adaptarea pentru marele ecran a tragediei gândite de Shakespeare în urmă cu 400 de ani. Mai mult decât atât, e atât de bine realizat încât personajele nu numai că vorbesc acea engleză arhaică, dar au aceleași modulații asupra cuvintelor, aceleași accente rupte din străvechea Britannia.
Regizorul Justin Kurzel este cunoscut ca un împătimit al istoriei pentru că știu că în prezent pregătește ecranizarea jocului Assassin Creed. Eroul dramei, Macbeth (interpretat excepțional de Michael Fassbender) află de la niște vrăjitoare care par a profeți viitorul că urmează să fie, pe rând, than de Cawdor (un fel de voievod al unei regiuni mai întinse), iar mai apoi rege al Scoției.
După ce ajunge than, MacBeth este împins de la spate de soția sa (Marion Cotillard) să-și ucidă regele și să uzurpe el coroana prin crimă. Mai mult decât atât, ajutat de soția sa, reușește să otrăvească paznicii regelui pe care-i folosește ca și unelte de răzbunare și țapi ispășitori.
Urmează ascensiunea și declinul lui Macbeth, care caută puterea și începe să se atașeze de ea cu frenezie. Dar există un blestem adânc al Pământului, din vremea primelor imperii, care spune că cel ce scoate SABIA, de SABIE va pieri.
MacBeth ajunge rege prin crimă și face și mai multe crime nebunești ca să-și păstreze coroana, dar nebunia ajunge să-l devoreze. Nu sunt spoiler pentru că, dacă ați citit piesa o să înțelegeți MacBeth. Pentru mine filmul a fost o premieră. Am văzut până acum zeci de ecranizări ale unor romane mai mult sau mai puțin valoroase, am mai văzut filme inspirate din Shakespeare direct sau indirect, dar prin MacBeth am văzut ecranizată piesa de teatru de acum 400 de ani, fără niciun menajament.
Macbeth, adaptarea tragediei compuse de Shakespeare intră în cinematografe începând cu 16 octombrie, distribuit de Odeon Film.
