Fără categorie

M-am hranit cu iluzii Si minciuni

Spread the love
Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

(confesiune)

Da…robot care devenise uman…ce greseala de neiertat as spune…
De ce mi-am dezghetat sangele din tevile prin care curgea…acum au ruginit.
In cutia de otel nu era nimic pana sa apari tu,o scarnavie de om,fara rost pe pamant.
Adevarat ca cei ce viseaza iubire se vor trezi plangand…plangandu-si
sufletul amarat si inselat.
E prea tarziu sa-mi mai bat capul cu minciunile tale prostesti.

Artwork-Aon-Center-LA-06

Nu va dura mult pana ce sangele se va preface in plumb incins.
Pana ce inima-mi va fi la loc cutie de otel intangibil.
Acest drum ce-l visam,presarat cu vise si dorinte va lua foc la comanda mea.
Sentimentele nu’s esenta inimii,cum afirmi tu.De cand inima gandeste ?
Sentimentele sunt ale mintii cu care tu te jucai de ceva vreme.

Am acceptat suspinand pactul cu Diavolul,singurul slujitor credincios.
Infigandu-si ghearele negre in adancul sufletului meu,m-a scos din himera in care m-ai indus.
Atat de rau ma durea….sa mergi pe strada candva zambind plin de sperante
Ulterior sa te faca sa plangi fara sa te poti controla.
Sub aspectul chipului efemer de portelan,ascund orori traumatizante.

Merg prin ploaia ce linistita imi spala gandurile.
Nu vreau sa simt nimic,degeaba plangi,teatrul e pe scena nu aici langa mine.
Nu te victimiza,te condamni singur la nimicirea ce te asteapta.
Stralucirea ochilor a devenit opaca.
Da-mi cosmarurile tale,diavolul din mine urla de foame.

DORA KOSLOV

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *