Intr-o lume in care intelegem sentimentele doar calibrate la profan, la mercantil, si evaluam sentimentele in functie de anumite stimulente sociale, financiare, cadouri, intr-o lume in care totul se intampla in viteza si exista zeci de aplicatii si platforme de dating, intr-o lume in care filmele despre prezent sunt mai mult un amestec de eros si tanatos, cineva, undeva, a avut curajul sa faca…altceva.
Regizoarea şi scenarista Greta Gerwig (Lady Bird) ecranizează Little Women, care se bazează atât pe romanul clasic cât şi pe alte scrieri ale Louisei May Alcott, redând parcursul, suişurile şi coborâşurile vieţii lui Jo March, un alter ego al scriitoarei. În accepţiunea lui Gerwig, îndrăgita poveste a celor patru surori, care erau hotărâte să-şi trăiască viaţa după propriile lor criterii, este valabilă în orice epocă şi totodată potrivită pentru momentul actual. În rolurile lui Jo, Meg, Amy şi Beth March, apar Saoirse Ronan, Emma Watson, Florence Pugh şi Eliza Scanlen, iar Timothée Chalamet îl interpretează pe vecinul Laurie, Laura Dern. pe Marmee, iar Meryl Streep, pe Mătuşa March.
Regia şi scenariul aparţin lui Greta Gerwig. Povestea se bazează pe romanul Louisei May Alcott. Producătorii filmului sunt: Amy Pascal, Denise Di Novi şi Robin Swicord. Producătorii executivi sunt Adam Merims, Evelyn O’Neill, Rachel O’Connor şi Arnon Milchan. Rolurile principale sunt deţinute de Saoirse Ronan, Emma Watson, Florence Pugh, Eliza Scanlen, Laura Dern, Timothée Chalamet, Tracy Letts, Bob Odenkirk, James Norton, Louis Garrel, împreună cu Chris Cooper şi Meryl Streep.
Rezumat:
Producţia
Romanul Louisei May Alcott, Little Women, a fost ecranizat în mii de feluri, în ţări din toată lumea şi în diferite epoci istorice. Romanul redă felul în care societatea le tratează, fără menajamente, pe fetele care vor să-şi croiască un drum în viaţă, înzestrându-le doar cu ambiţie – o viaţă interioară vibrantă care depăşeşte regulile sociale – aceasta fiind singura lor recompensă. Romanul acesta vorbeşte despre copilărie, când viaţa îţi deschide o mulţime de opţiuni şi niciun obstacol nu poate să te abată din drum; apoi devenim tineri adulţi, atunci când constrângerile societăţii încep să ne şlefuiască personalitatea şi devenirea; iar apoi, suntem cititori maturi, stăpâniţi de nostalgia amară pentru anii propriei tinereţi şi cutezanţe, sau de bucuria de a vedea noua generaţie care trece prin aceleaşi încercări ca şi noi. Fascinaţia cărţii constă în chemarea adresată fiecăruia dintre noi de a ne poziţiona faţă de aspectele importante ale vieţii— familia, arta, banii, dragostea, libertatea şi speranţa de a ne comporta exact aşa cum suntem, conturându-ne în acest fel propria poveste unică de viaţă.
Această idee, profund personală, despre viaţă, din Little Women este chiar ideea pe care regizoarea şi scenarista Greta Gerwig a vrut s-o transpună pe ecran. Gerwig s-a apropiat de operă fiind hotărâtă să surprindă natura epică a romanului, care redă dimensiunea creaţiei lui Alcott, dar şi intimitatea emoţională care le dă viaţă personajelor. Tot aşa cum fiecare cititor interpretează în mod personal povestirea, şi Gerwig îşi pune amprenta proprie pe modul în care este ea ecranizată. Iniţial romanul a fost publicat în două părţi, prima referindu-se la copilăria plină de optimism a surorilor March, iar a doua la realităţile dure ale maturităţii. Gerwig reconstruieşte romanul, pendulând între cele două jumătăţi ale vieţii surorilor şi folosind perseverenţa lui Jo ca linie călăuzitoare şi forţă motrice a povestirii.
Tabloul general este acela al surorilor care privesc cu nostalgie spre trecutul lor şi modul în care ele au devenit ceea ce sunt în prezent. Este o lume în care ocupaţiile şi trăirile zilnice ale celor patru surori —cu descoperirile lor, sacrificiile, supărările, cu grijile lor financiare, artistice sau domestice—contează enorm. Ce poate însemna să-ţi iei soarta în mâini, când multe dintre întâmplările ei – de la o crăpătură în gheaţă şi până la o scrisoare trimisă când nu trebuia- sunt incontrolabile? Şi cum să interpreteze cele patru surori viaţa, dacă fiecare dintre ele are alt vis, complet diferit una faţă de cealaltă?
Acestea sunt întrebările pe care le pune filmul lui Gerwig, o peliculă splendidă din punct de vedere estetic, inspirată de artiştii îndrăzneţi care au înrâurit felul în care oamenii au perceput lumea pe vremea lui Alcott. Întrebările sunt moderne, dar şi Alcott s-a împiedicat la vremea sa de alegerile dintre: bani şi artă, dragoste sau satisfacţie personală, idealuri sau viaţă reală, devoţiunea faţă de familie sau găsirea propriului drum în viaţă.
Gerwig a aprofundat cercetarea, citind scrierile şi lucrările lui Alcott, pentru a înţelege viaţa reală a lui Alcott şi pentru a reuşi să aducă în actualitate barierele pe care aceasta le-a avut de trecut. De exemplu, Alcott a scris în realitate că: “Am avut o mulţime de probleme, aşa că am preferat să scriu poveşti vesele”; iar în film, Marmee spune: “Sunt furioasă în fiecare zi a vieţii mele.”
Pentru femei, adoptarea unei vieţi independente, în special artistice, a fost dificilă în orice epocă. De aceea Jo a impresionat-o atât de mult pe Gerwig. “Jo are un spirit rebel şi speranţa unei vieţi independente, chiar dacă e femeie, iar acesta e un ideal greu de atins, chiar şi în contemporaneitate,” susţine Gerwig.
Pentru Gerwig, Alcott a ales lipsa banilor şi a libertăţii ca principalele elemente care afectează în mod inevitabil viaţa surorilor March. În acelaşi timp, ea a dorit să scoată în evidenţă faptul că cele patru surori şi mama lor devotată au reuşit să transforme umila lor locuinţă într-o lume de neuitat. “Am citit o analiză literară interesantă care interpreta Little Women ca fiind una dintre puţinele cărţi despre copilărie în care nu e vorba despre dorinţa de evadare. Există curaj, iar una dintre eroine întreprinde o călătorie pentru a-şi găsi identitatea, dar ea nu abandonează lumea în care a trăit,” spune Gerwig.
Toate acestea au contribuit la coeziunea grupului extraordinar de femei, care au transpus această poveste pe ecran, din care fac parte Gerwig, producătorii Amy Pascal, Denise Di Novi şi Robin Swicord ca şi excepţionala distribuţie formată din Saoirse Ronan, Emma Watson, Eliza Scanlen, Florence Pugh, Laura Dern şi Meryl Streep.
Pentru actriţele din rolurile aparţinând mai multor generaţii, atracţia faţă de romanul Little Women a trecut dincolo de experienţele trăite de fiecare când a citit cartea. Ceea ce a făcut-o să fie o experienţă specială a fost faptul că Gerwig a abordat povestirea cu căldură, încercând s-o aducă cât mai mult în prezent.
Gerwig a abordat filmul şi prin prisma unei povestiri fidele, inspirându-se cât mai mult din roman şi prin adaptarea sa la postmodernism. Ea ne prezintă povestea pornind pe două planuri simultane, cu personaje care sunt deja adulte şi care îşi relatează cu nostalgie copilăria. “Am început filmul cu o naraţiune a unor adulţi care reintră în povestirea copilăriei, formată din amintiri şi idealuri, constituind cheia înţelegerii identităţii fiecărui personaj şi a drumului pe care a apucat-o,” relatează Gerwig.
Probabil că pe femeile care au contribuit la realizarea filmului le-a entuziasmat ideea că Little Women este o povestire în care băieţii şi bărbaţii care joacă un rol în film, fac cu siguranţă parte din el—uneori atrăgători, alteori lipsiţi de vogoare—dar niciodată plasaţi în centrul lumii lor.
➡ ADAPTÂND-O PE ALCOTT
Unul dintre adevărurile fundamentale ale romanului Little Women este faptul că Louisa May Alcott nu s-a considerat niciodată o scriitoare de poveşti pentru fete, care la vremea aceea erau neimportante şi cu siguranţă neproductive din punct de vedere financiar. Dar când editorul ei i-a pus problema publicării, ea n-a putut rezista tentaţiei de a rivaliza cu autorii de poveşti de aventuri pentru băieţi, care puteau deveni bestseller-uri sau surse de inspiraţie pentru tinerii epocii.
Alcott a recunoscut că nu a cunoscut alte fete decât pe cele trei surori ale sale şi pe mama lor. După cum s-a dovedit, familia sa conţinea o sursă incredibilă de inspiraţie. Iar povestind viaţa familiei sale, Alcott s-a trezit că poate exprima, prin intermediul naraţiunii, propriile opinii despre opţiunile limitate de societate ale unei fete care se maturiza şi avea aspiraţii tot mai mari, pe care nimeni nu avusese curajul să le scoată în evidenţă până atunci, creând o reacţie importantă în rândul publicului.
Ca şi în familia March, membrii familiei Alcott erau strâns uniţi. Părinţii lor, învăţătorul Bronson Alcott şi activista Abigail May, care era asistentă socială, erau idealişti, adepţi ai Transcendentalismului—membri ai mişcării din secolul XIX care propovăduia încrederea în sine, revolta civilă, ataşamentul faţă de arte, respectul faţă de natură şi respectul faţă de sine, care să izvorască dintr-o viaţă fericită. Crezând în egalitate şi educaţie, părinţii Alcott le-au încurajat pe Louisa şi surorile sale să caute şi să urmeze principiile care aveau semnificaţie pentru ei.
Pentru Louisa, aceasta însemna că trebuie să scrie.
Crescând într-un mediu intelectual, chiar dacă mai restrâns din punct de vedere financiar—Louisa, care-l avea ca professor pe Henry David Thoreau şi ca vecin pe Ralph Waldo Emerson—a început să scrie de la o vârstă fragedă. Totuşi, veniturile restrânse au forţat-o pe Alcott să lucreze ca profesoară, croitoreasăşi guvernantă chiar pe când scria prima ei carte Flower Fables, publicată când avea doar 17 ani. Ea a scris apoi pentru gazeta The Atlantic Monthly, unde a publicat amintiri (Hospital Sketches) de pe vremea Războiului Civil, când era infirmieră şi nuvele de acţiune şi spionaj sub pseudonimul A.M. Bernard (pe care le-a vândut cu 50 de dolari bucata, bani pe care i-ar fi realizat într-un an întreg de croitorie.)
La momentul când a fost publicat romanul Little Women exista ideea preconcepută că numai bărbaţii puteau să scrie literatură durabilă. Cu rare excepţii, cărţile despre femei sau scrise de femei erau considerate un divertisment trecător. Cu toate acestea, Little Women a avut un succes răsunător deîndată ce a fost adusă în librării, prima ediţie fiind epuizată în câteva zile. A devenit evident faptul că femeile şi fetele erau capabile să scrie povestiri autentice, oneste şi puternic emoţionale despre viaţa lor de zi cu zi. Primele 23 de capitole au devenit atât de populare încât editorul lui Alcott a implorat-o să continue povestirea, ceea ce a condus până la urmă la cartea de 47de capitole, care a devenit romanul clasic îndrăgit de cititori. De la lansare şi până în prezent Little Women a fost publicată neîncetat, fiind tradusă în peste 55 de limbi. Cartea a fost adaptată şi pentru scenă, televiziune şi marele ecran, chiar şi pentru operă, sau chiar benzi desenate.
O parte a acestei povestiri este cu siguranţă o “romance”. Dar aici, Gerwig explorează ideea că fiecare dintre surorile March tânjea nu doar după dragoste , ci după o dragoste între doi oameni egali şi într-o versiune personală. Cititorii dezbătuseră îndelung alegerea soţului lui Jo sau dacă era cazul ca ea să se mărite vreodată. Ceea ce a complicat lucrurile a fost aceea că Alcott, care semăna atât de mult cu Jo, a adoptat altă cale decât personajul ei, rămânând nemăritată chiar şi după ce devenise faimoasă. Gerwig a preferat o abordare neobişnuită a acestei probleme în momentele culminante ale romanului Little Women.
Surprinderea relaţiilor dintre surori —frumoase, unite, dar uneori şi tensionate—a fost esenţială pentru Gerwig. “Eu le-am considerat pe surori artiste şi le-am luat în serios demersurile artistice, aşa cum o făceau şi ele. Între ele se găseşte o legătură puternică şi multă iubire, dar totodată şi concurenţă sau supărare. Ele pot să fie şi ironice sau usturătoare, nu numai iubitoare sau blânde, iar eu am vrut să introduc toate aceste elemente, pentru că ele contribuie la atmosfera puternică din familie. Ele sunt persoane reale, iar relaţiile dintre ele pot fi tulburi sau chiar nestăpânite.”
Scenariul a adus-o şi pe Pascal într-o relaţie proaspătă cu romanul: “Este un film despre modul cum îţi aminteşti copilăria, despre trecerea timpului, despre cum e să fii artistă,” mărturiseşte ea. “Dar este totodată şi un film despre cum trebuie să te lupţi pentru a deveni independentă.”
