Divertisment, Social, Tineri

Little Women – Un film ca o poezie de tablouri rupte din Impresionism

Spread the love

Filmul asta pare o colectie de tablouri vivante. Vezi crampeie din #Monet#Degas sau #Renoir, descoperi viata din America din timpul lui #Lincoln dintr-o alta paradigma temporala. Asculti vals, asculti pian, simti viata fara tehnologie, fara selfie-uri, fara #hastag.

Filmul asta merita vazut la Castelul Peles sau la un conac cu aroma burgheza. Merita proiectat intr-un parc, pentru ca e o antiteza totala intre mileniul asta si atunci. E despre o scriitoare, despre viata, despre casatorie, despre tot… „Scrisul da sens povestilor aparent banale din viata, si viata mea scrisa e 100% autentica #atat” Sunt coplesit de emotie cand scriu despre acest film, recunosc.

Regizat de Greta Gerwig, care semnează și scenariul, filmul se bazează pe romanul omonim al scriitoarei Louisa May Alcott, publicat în 1868 și apoi tradus în peste 55 de limbi, adaptat pentru scenă, televiziune, cinematografie, operă și benzi desenate. Pe atunci se consideră că doar bărbaţii pot scrie literatură durabilă, operele femeilor fiind doar un divertisment trecător. Succesul uriaș al romanului “Little Women” a determinat apariția celei de-a doua părți, iar Alcott, care a ales celibatul, a reușit să-și asigure o oarecare independenţă financiară.

Louisa a avut norocul unor părinți emancipați, activiști civici și militanți pentru egalitate și educație. Povestind viaţa familiei sale, Alcott a constatat că-și poate exprima propriile opinii despre opţiunile reduse ale unei fete cu mari aspiraţii – o premieră în peisajul literar.

Deși plasată în altă epocă, povestea rămâne actuală prin complexitatea temei abordate: curajul femeilor de a sfida presiunile sociale și de a lupta pentru independență, în ciuda discriminărilor și a mentalității închistate în stereotipuri misogine. “Antidotul” îl reprezintă chiar pasiunea și ambiția, setea de cunoaștere și afirmare, precum și o viaţă interioară vibrantă, cu care protagonistele reușesc să se evidențieze într-o lume a bărbaților. De altfel, romanul este în mare măsură biografic, Jo March fiind un alter ego al scriitoarei Louisa May Alcott.

Pendulând între copilăria optimistă și realitățile dure ale maturităţii, viața surorilor March ni se relevă prin prisma visurilor pe care le nutreau cândva și a modului în care au reușit (sau nu) să le atingă. Tinerele sunt prinse între dorința de independență și devotamentul față de familie, lipsurile materiale și ambițiile unei cariere artistice, relațiile deschise și sincere din familie, dar și tensiunile care le pot îndepărta unele de altele. Fiecare are un vis și caută să-și croiască propriul drum. Și, deși fiecare urmează altă cale, revin în familie ca la o matcă iubitoare, iar reuniunile se dovedesc mereu emoționante.

Deși are un nucleu romantic, “Little Women” nu este deloc o poveste tipică de dragoste: surorile March tânjesc nu doar după iubire, ci după o iubire sinceră, între doi parteneri egali. Protagonista Jo March este interpretată de Saoirse Ronan, care,la doar 26 de ani, are deja în palmares patru nominalizări la Oscar, patru la premiile BAFTA, un trofeu și trei nominalizări la Globurile de Aur, inclusiv pentru “Lady Bird”, regizat tot de Gerwig (care deține, la rândul ei, trei nominalizări la Premiile Academiei). Rolul Jo March a implicat pentru actrița irlandeză o mare emoţie şi o provocare serioasă în a transpune firea personajului într-o cheie contemporană: “Jo, pentru mine, este asemănătoare fetelor de astăzi”. Deși a jurat că nu se va mărita, Jo se trezește prinsă între relația platonică cu Laurie, pe care-l cunoaște din copilărie, și sentimentele pentru Friedrich, care înseamnă o viață nouă și accesul în lumea intelectuală.

Cea mai mare dintre surori, Meg (Emma Watson), o perfecţionistă încăpăţânată, vrea să-și întemeieze propria familie. După ce se căsătorește și descoperă greutățile vieții de soție și mamă, devine implicit un model pentru celelalte surori, care așteaptă de la ea răspunsuri privind fericirea în cuplu. Răspunsul este însă mai complicat decât și-ar imagina.

Beth March (Eliza Scanlen), cea mai introvertă şi fragilă dintre surorile March, o muziciană pasionată, rămâne în amintirea publicului, în ciuda destinului său marcat de scarlatină. La rândul sau, mezina Amy (Florence Pugh) stârnește sentimente contradictorii, concurând cu Jo pentru iubirea lui Laurie. Stridentă şi uneori invidioasă și răutăcioasă, dar isteață și ambițioasă, ea ajunge mai departe decât surorile ei, chiar dacă trebuie să se împace cu ideea că este doar o artistă mediocră.

Marmee (Laura Dern, distinsă cu trei nominalizări la Oscar) este o mamă model, pentru orice epocă: în vreme de război, își crește fetele cu sacrificii, dar într-o atmosferă de încredere şi respect, insuflându-le dorința de a explora libere viața. Și în realitate, Abby, mama Louisei – sufragetă împătimită, aboliţionistă și reformatoare – i-a fost scriitoarei mentor şi muză. Spre deosebire de mamă, care le îndeamnă pe fete să lupte pentru idealurile lor și să schimbe lumea, mătuşa March (Meryl Streep) – o văduvă bogată, exponentă a vieții pragmatice – le îndeamnă pe fete să trăiască ancorate în realitate și să se pună la adăpost.

Și echipa de producție este preponderent feminină, cu actrițe de diverse vârste, ceea ce a sporit coeziunea și le-a permis să transmită astfel publicului propria versiune despre independență, drept model pentru noile generații. În aceste condiții de “matriarhat”, personajele masculine au o sarcină dificilă de a se face remarcate. Totuși, reușesc cu brio Timothée Chalamet (nominalizat la Oscar pentru rolul din “Call Me By Your Name”) alias Laurie, Louis Garrel în rolul profesorului Friedrich Bhaer – mentorul și totodată criticul lui Jo, precum și Bob Odenkirk (cunoscut din filmele Breaking Bad, Better Call Saul) drept Robert March, tatăl fetelor.

Filmul are șase nominalizări la premiile Oscar de anul acesta, pentru Cel mai bun film (Amy Pascal), Cel mai bun scenariu adaptat (Greta Gerwig), Cea mai bună actriță principală (Saoirse Ronan), Cea mai bună actriță secundară (Florence Pugh), Coloană sonoră originală (Alexandre Desplat) și Costume (Jacqueline Durran). Îl vedem și noi pe marile ecrane din toată țara, începând din 7 februarie a.c., iar în noaptea de 9 – 10 februarie 2020 aflăm câștigătorii trofeelor.

Având o durată de 135 de minute, producția Columbia Pictures este recomandată audienței generale și distribuită în România de InterComFilm Distribution.

Despre InterComFilm

InterComFilm Distribution S.A. a fost înființată în martie 2000, având drept obiect de activitate distribuția filmelor de cinema. Rădăcinile acesteia datează însă încă din anul 1992, când își începea activitatea GFR Distribution, primul distribuitor privat de film de pe piața românească. În 2000, InterCom RT a cumpărat 51% din acțiunile GFR, formând astfel o asociere, care întrunea aceeași pasiune și experiență în industria filmului. În prezent, compania este licențiată Sony Pictures și este unul dintre cei mai dinamici jucători de pe piața de distribuție a filmului în România. Detalii, pe www.intercomfilm.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *