Uncategorized

Lara Stegarescu – Prezentul si Viitorul Republicii Moldova, prin ochii ei

Spread the love
Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Înainte de a oferi răspunsurile la setul de întrebări descrise în interviul de față, departe de a-mi atribui o calitate de analist politic sau specialist în domeniul relațiilor internaționale, țin să menționez, cum este și necesar de altfel, cele două motive esențiale, pentru care cele expuse mai jos trebuie tratate corespunzător unei simple manifestări de opinie, la care are dreptul (și uneori obligația morală) fiecare cetățean al unui stat.

lara 2

În primul rând vă aduc la cunoștință faptul că pregătirea mea academică este una juridică prin excelență, aflată încă în plin proces de desfășurare, fiind studenă la Facultatea de Drept, Universitatea București, anul II. Cunoștințele acumulate îmi oferă prerogativa unor interpretări generale, inclusiv în domeniul politic, fără a putea vorbi însă de o aprofundare.

Al doilea motiv este legat de faptul că de un an de zile nu mai locuiesc în Republica Moldova, condiție oarecum limitativă în vederea formării unei imagini obiective, realiste și actuale, referitoare la situația politicii interne și externe din țara de baștină.

Cu aceste precizări introductive, opiniile mele au fost și sunt cenzurate în continuare de un puternic substrat cultural și ideologic, de valorile și spiritul în care am fost educată, de propriile concepții dezvoltate de-a lungul timpului, precum și de alți factori subiectivi. […]
Am acceptat cu dragă inimă posibilitatea de a fi subiectul unui interviu, în parte pentru a-mi exprima în cuvinte puține, frământările, ideile, dar și viziunile asupra principalelor probleme cu care se confruntă al doilea stat românesc, în parte pentru a sensibiliza opinia publică românească cu privire la necesitatea de a înterprinde cât mai urgent măsurile care se impun, pentru a salva cât nu e prea târziu- însăși ființarea acelui teritoriu românesc dintre Nistru și Prut, Basarabia, în vederea reparării unei ilegalități istorice, care iată, ne aduce iarăși, la o răscruce de drumuri…

Despre mine pot afirma puține lucruri, dată fiind puțina experiență de viață și juna mea vârstă, dar și adevărul că faptele, și nu cuvintele descriu un Om, și mai am atâtea de făcut!
În anumite privințe însă sunt categorică, și asupra cărora nu voi reveni decât prin confirmări: sunt și mă declar româncă- mândrie și durere deopotrivă… Apartenență la o Națiune, față de care mă îndatorez să contribui prin efort susținut, patriotism și viziune reîntregitoare până la moarte! – Lara Stegarescu

În contextul situaţiei tensionate din Ucraina şi al deplasărilor masive de refugiaţi în spaţiul European, ce impact ar putea genera integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană pe scena Relaţiilor Internaţionale?

Teoretic vorbind, integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană ar prezuma rezolvarea conflictului transnistrean- aceasta fiind una dintre principalele condiții la care este obligat statul nostru. În contextul agresiunii rusești în Crimeea și Odessa, precum și a situației extrem de complicate în care se află Transnistria la momentul actual (vehiculându-se că ar fi următoarea lovitură a Federației Ruse), Republica Moldova este mai mult ca niciodată sub amenințarea unui război de ocupație, ca consecință a politicii expansioniste rusești, război în care nu poate ieși nicidecum învingătoare din rațiuni lesne de înțeles…

Acest fapt ne face să ne întrebăm: Este oare pregătită Uniunea Europeană să-și asume un conflict geopolitic inevitabil cu Federația Rusă, ținând cont de precedentul Ucrainei, în condițiile în care se confruntă deja cu o problemă extrem de gravă, și anume: criza refugiaților din Siria?

Răspunsul ar fi NU, Republica Moldova nu poate fi primită (încă) în Uniunea Europeană, cel puțin până când nu se va instala un echilibru de forțe pe arena internațională, echilibru puțin probabil în următorii 5 ani. Prin urmare nu putem vorbi despre o influențare directă din partea acesteia în calitate de stat-membru UE.

lara 1

Ce soluție are Republica Moldova?

Integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană este fără îndoială obiectivul de bază al politicii externe al Guvernării de la Chișinău, declarat din momentul schimbării pe cale revoluționară, a regimului politic comunist, în unul care se anunța a fi democrat.

Din păcate, realitățile actuale demonstrează că actorii politici de la Chișinău mai degrabă au complotat împotriva acestui obiectiv, decât au implimentat măsuri și pași concreți în vederea realizării integrării europene, fapt care mă convinge tot mai mult de tristul adevăr, care ar putea fi redat într-o simplă frază: ’’Dacă credeți că Republica Moldova a pierdut cursa integrării în Uniunea Europeană, eu cred că acestă cursă nici nu a existat, fiind mai degrabă un vis frumos, o speranță cu care a fost hrănit, sau amăgit după caz, un întreg popor…’’

Cred că singurul obiectiv realist și demn de a fi luat în considerare este Reunificarea cu România, Republica Moldova nefiind pregătită nici măcar din punct de vedere psihologic pentru a fi stat-membru, cu drepturi și obligații deopotrivă, din marea familie europeană.

E o constatare deloc suportabilă, dar necesară setării adevăratelor priorități pentru agenda politică, mai ales în cazul în care societatea din Republica Moldova și-a manifestat tot mai pregnant dorința Reunificării. În fața unei asemenea realități, interesul public trebuie să se reflecte imediat în programul politic și direcțiile acesteia, altfel ar fi vorba despre violarea flagrantă a principalelor valori democratice, printre care se numără și suveranitatea poporului…

În contextul în care s-ar înfăptui Reunificarea, automat condiția de stat-membru UE al României, se va extinde și asupra fostei provincii Basarabia. Prin urmare, România ar fi cea asupra căreia ar cădea responsabilitatea rezolvării conflictului transinstrean, extinzând în același timp asupra teritoriului fostei Basarabii- obligațiile la care este supusă România în vederea crizei refugiaților, și anume – primirea unei cote-părți din numărul refugiaților.

În prezent, dispune Republica Moldova de capacitatea de a influenţa politica internaţională, în special la nivel regional?

Nu, nici nu a dispus vreodată. Republica Moldova în scurta sa existență ca stat independent a fost mai degrabă ea o scenă a influenței continue din partea atât a Federației Ruse, cât și a Occidentului. Nu a avut niciodată puterea de a constitui o voce în forumurile regionale sau internaționale- consecință firească a unui parcurs istoric zbuciumat, desfășurat sub auspiciile unui trecut sub ocupație țaristă, rusească, sovietică… Suntem în totalitate dependenți de voința celorlați actori politici internaționali, liberul arbitru fiind mai degrabă o noțiune de umplutură, decât o realitate.

Ce actori vor beneficia cel mai mult de integrarea Republicii Moldova în U.E.?

E o întrebare aproape amuzantă. Cel puțin pe termen scurt, singurii beneficiari ai integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană ar fi chiar cetățenii Republicii Moldova, care vor beneficia cu această ocazie de o serie de reglementări europene favorabile dezvoltării economice, sociale, culturale.

Mă refer aici la variatele posibilități de accesare a fondurilor europene pentru dezvoltarea propriilor afaceri (în special în domeniul agricol, Republica Moldova deținând în acest sens un potențial apreciabil!), la oportunitățile de a coopera cu investitori europeni în diverse proiecte, de a dobândi dreptul de a munci în cadrul statelor-membre UE, de a beneficia de sisteme de asigurări, sănătate, precum și nenumărate șanse de formare academică și profesională pentru tineri. Enumerarea nu este exhaustivă. Pe termen lung însă, Republica Moldova ar constitui pentru Uniunea Europeană o piață de desfacere sigură și o sursă a brațelor de muncă ieftine.

Deloc neglijabilă ar fi și categoria muncitorilor calificați, care odată formați în cadrul Uniunii Europene, ar contribui în continuare la susținerea acesteia în variatele ei domenii de activitate. Un alt avantaj ar fi cel demografic și cultural. Astfel, Republica Moldova ar contribui la mărirea populației ’’europene’’ în state, care se confruntă cu probleme demografice, precum îmbătrânirea populației (Germania, Italia), iar din punct de vedere cultural, valorile europene ar fi ușor receptate de populația Republicii Moldova, prin însăși apartenența acesteia la cultura și valorile românești.

Dintre statele care beneficiază de statutul de mare putere, există state care pot înregistra pagube datorită expansiunii Uniunii Europene?

’’Pagube’’ nu e neapărat un termen dorit. Este vorba mai degrabă de noi provocări, pe care principalii lideri UE, ar trebui să le ia în vizor, aici fiind vorba desigur despre Germania, Franța, Marea Britanie- state care sunt și importante cotizatoare în cadrul UE, de ele depinzând într-o mare măsură menținerea unui echilibru economic și nu numai, în cadrul acestei uniuni economice și politice.

Totuși, Marile Puteri ar trebui să sprijine statele mici, fiind vorba nu atât de o obligație materială, cât de una morală, date fiind condițiile neuniforme de dezvoltare, contextul istoric, dar și simpla calitate de Om și cetățean, în care interesul și grija față de semeni, sunt valori eterne…

Cum evaluaţi reacţia Uniunii Europene şi a statelor membre faţă de demersurile de aderare ale Republicii Moldova?

Cred că în contextul ultimelor evenimente petrecute în Republica Moldova, reacția Uniunii Europene este una cel puțin sceptică, și este îndreptățită! ’’Jaful secolului’’, precum a fost catalogată ’’diapariția’’ în condiții ilicite a peste un milliard de euro din băncile Republicii Moldova, nepedepsirea celor care se fac vinovați de falimentarea inevitabilă a unui întreg stat, protestele ample din partea societății civile, jocurile politice murdare, scindarea societății pe tabere și grupuri de interese, au înrăutățit substanțial imaginea Republicii Moldova pe arena internațională. Astfel, toate micile progrese făcute în direcția integrării europene sunt anulate de grotescul ultimului an din politica și societatea de peste Prut.

În mare parte vina aparține în exclusivitate unei clase politice corupte, imorale, incompetente, dar și a unui popor cumva prea răbdător, sau…prea naiv… Nu cred în repararea acestui rău, decât printr-o înlocuire temeinică a structurilor existente, dar iarăși ne confruntăm cu vechea problemă: cu cine să înlocuim, în condițiile în care Republica Moldova nu dispune de cadre politice și nu numai, competente, morale, educate în spiritul valorilor românești și europene?

Se creează un cerc vicios, în care cu toții își dau seama de necesitatea unor reforme radicale, care în absența unor lideri puternici și vizionari, sunt improbabile, dar și condițiile pentru formarea și educarea unor asemnea cadre și elite politice sunt departe de a fi prielnice. Cei mai mulți preferă să purceadă pe calea străinătății după nenumărate lupte pierdute cu un sistem defect, putred, corupt, democratic doar cu numele…

Societatea e înrăită, susceptibilă de corupție și fărădelege, nu numai la nivel înalt, dar și la cel mai de jos prag, astfel încât cu un rău adânc înrădăcinat, de multe ori noi ne suntem proprii sabotori… Cu riscul de a mă repeta, consider singura soluție și perspectivă onorabilă pentru viitorul Republicii Moldova – Reunificarea cu Patria-Mamă România, singura în măsură să pună stăvilă acestui haos generalizat!

Ce trebuie să facă Uniunea Europeană şi statele membre pentru a implementa o Strategie eficientă de gestionare a conflictelor din Ucraina şi Transnistria?

Am fost mereu adepta fermității, indiferent de domeniul vizat. Cu atât mai mult, consider că poziția Uniunii Europene se cere a fi una categorică în anumite privințe. Existăm în timpuri tulburi, în care dialogul politic diplomatic trebuie să fie caracterizat de stabilitate, coerență, responsabilitate. Uniunea Europeană trebuie să țină cont și de partenerul de negocieri, ori în acest caz nu putem vedea în Federația Rusă tocmai un exemplu elocvent de un asemenea partener, fiindu-ne foarte bine cunoscut specificul neschimbat de altfel, al conduitei diplomatice de la Kremlin, conduită bazată în mare parte… pe lipsa unei conduite!

Cred că anume ’’sfiiciunea’’, tergiversarea, precum și alți factori ce țin de principii internaționale de neimplicare în afacerile interne ale statelor, au permis izbucnirea războiului din Ucraina, și escaladarea conflictului transnistrean. În fața acestui grotesc, comunitățile europene au dat dovadă de o reacție mult-întârziată, nu neapărat din neglijență, ci tocmai din prea mult bun simț! Este esențială colaborarea și sprijinul strategic reciproc, mai ales în condițiile în care nu se dorește instaurarea oficială a influenței rusești dincolo de teritoriul Republicii Moldova, situație care ar trebui să urgenteze ipoteza extinderii scutului de protecție NATO și asupra Republicii Moldova- fapt realizabil prin mijlocirea Reunificării Basarabiei cu Patria-Mamă România! Este vorba în definitiv, de securitatea întregii Europe!

În concluzie, ca o generalizare făcută asupra celor expuse în cadrul acestui interviu, închei cu un îndemn la adresa societății românești de pe ambele maluri ale Prutului, a controversatei personalități Petre Țuțea: ’’Români, nu vă mai alegeți conducători care nu-și iubesc Țara!’’

Autor: Vladimir Adrian Costea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *