Iulia Țițimeaua, povestea unui zâmbet desenat de spuma mării, care surprinde povești din viață

Iulia Țițimeaua este absolventă a Colegiului Național Pedagogic Constantin Brătescu din Constanța, a Facultății de Psihologie și Științele Educației și are o vechime la catedră de aproape 18 ani. În ultimii ani a ales să activeze la o instituție educațională privată din orașul natal, School of London Constanța, o școală cu multe oportunități de dezvoltare profesională: ,,Am ales această școală pentru că am găsit aici multă empatie, am legat prietenii, parteneriate și proiecte. Alături de elevii mei, de-a lungul anilor, am învățat, poate, cea mai valoroasă lecție  –  Să las toate grijile deoparte și să mă bucur de tot ceea ce este bun și frumos în jurul meu.”, ne-a mărturisit Iulia. Dar Iulia, dincolo de activitatea didactică are o mulțime de hobby-uri care mai de care mai creative, mai colorate și cu o poveste aparte… Detaliile în rândurile care urmează.

➡ De la Facultatea de Psihologie din Bucuresti la School of London. Cum a inceput povestea ta la aceasta institutie de educatie privata si de ce psihologie?

In lumea educatiei, pasiunea, dragostea, empatia, cred, sunt elementele cheie pentru a modela viitorul generatiilor tinere. Inca din copilarie am cochetat cu aceasta meserie, pornind de la cei mai apropiati oameni din jurul meu, familia,  unchii mei fiind profesori de matematica. Si asa a inceput si povestea mea…

Iar aici la School of London am reusit sa construiesc o familie cu acesti copii, sa invatam reciproc unii de la ceilalti si sa ne incarcam cu energie. Si i-am atras si pe ei spre pasiunile mele, spre frumos, poezie, lectura. Ca idee, toti cei care ma cunosc –  prietenii, familia, elevii, stiu ca mereu port cu mine, in geanta, o carte, pe care o citesc in pauze, ore libere, noaptea, ori de cate ori imi permite timpul, astfel ca am reusit sa duc aceasta pasiune la nivel de activitate la clasa – infiintand Pauza de lectura- o activitate foarte apreciata atat de copii cat si de parinti – inca din clasa a  2-a si pana in prezent – clasa a 4-a.

Ideea este simpla. Am inteles de a lungul anilor, ca, cu cat stau mai mult inconjurata de copii, cu atat mai mult imi dau seama cat de multe lucruri mai am inca de invatat. Fiecare zi vine cu o noua provocare, fiind mereu surprinsa de inteligenta si pofta nesatula de viata, de frumos si de bine a tinerelor generatii. Si tot atunci imi dau seama cat de multe lucruri s-au schimbat ever since I was a child si cate oportunitati au aceste generatii viitoare si cat de mandra sunt ca pot participa activ – lasand in fiecare din ei o amprenta a personalitatii mele –  contribuind activ la formarea lor ca viitori indivizi ai societatatii.

Faptul ca sunt aproape zilnic rasfatata  cu mesaje/ biletele  anonime  (Miss esti cea mai buna, Miss te iubim, Miss esti perfecta, etc) , imbatratisarile lor calde si inocente imi intaresc convingerea ca sunt omul potrivit la momentul potrivit si ca impreuna putem creste, dezvolta armonios.

Au existat multe momente in care am cazut – m-am ridicat – m-am descoperit. Nu intotdeauna am stiut ce este facut, nu intotdeauana am vazut luminita de la capatul tunelului, insa in situatii de criza am avut ocazia, pe tot  parcursul traseului meu professional sa descopar/ intalnesc oameni minunati, devotati, gata sa ma ajute sa devin ceea ce sunt acum si am acumulat pana in prezent, cu multa rabdare si dragoste fata de aceasta meserie.

Consider ca este foarte important sa investim in noi, in permanenta, sa perseveram in tot ceea ce facem/ ne place, sa intrebam, sa fim curiosi, sa fim deschisi catre cunoastere, sa ne dam seama ca fiecare din noi are o menire pe acest pamant, si mai ales sa ne dam voie sa ne bucuram de fiecare zi, de fiecare moment, fiecare gest, fiecare lucru marunt si sa nu incercam sa fim noi cei care schimba lumea , ci mai degraba sa o educam, sa o facem mai frumoasa, mai buna, mai deschisa, mai conectata la nou si frumos.

➡ Timpul tau liber e destul de colorat cu tot felul de hobby-uri. Cand si cum a aparut fotografia de arta in peisajul tau?

Nu consider in mod extraordinar ca instantaneele mele sunt produse de arta, insa recunosc ca imi place sa observ – iar atunci cand ceva imi atrage atentia – Click, and the story goes!

Pentru mine fotografia este un mod placut, insa in acelasi timp extrem de complex, de relaxare, iesire din rutin si cotidian.  Incerc sa transmit astfel prin forografie, emotia unei zile, stari  ( proprii, sau ale celor fotografiati), trairi, frumusetea peisajelor, a oamenilor din jur. In general fotografiile vorbesc de la sine, este suficient sa privesti si astfel iti apare o noua perspectiva proprie asupra viziunii, fiecare redand o poveste unica, intr un mod inedit. In toate fotografiile mele aleg culorile, emotiile, oamenii, bucuria.

Foto: Iulia T.

Imi place acest gen de exprimare, prin intermediul fotografiilor incerc  celor ce ma urmaresc sa le arat lumea, frumosul, bunatatea prin ochii mei, si sa transmit povesti noi, in care cel putin unul dintre noi /voi sa se regaseasca. Fotografia poate fi de multe ori un simplu pretext pentru o iesire in natura, la plimbare, chiar si la shopping, anywhere, pentru a analiza, cunoaste. Este de asemenea si un scop care te determina sa fii din ce in ce mai dinamic, atat in plan fizic cat sip e taramul intellectual/ sentimental.

Foto: Iulia T.

Societatea in care traim este intr-o viteza , dinamica continua, totul se desfasoara pe repede inainte, uitam sa traim, uneori doar existam. Insa eu cred ca dincolo de toate acestea , partea cea mai interesanta este sa incercam sa ne jucam cu idea de a ne gasi/ aloca timp si spatiu si pentru lucruri mai putin uzuale,, timp pentru meditatie, creatie, comunicare. Dupa o saptamana incarcata la locul de munca, simpla fotografiere a unei cafele, sau amenajarea unui spatiu pt o fotografie imi schimba mood ul , perspectiva, starea. Asa functionez eu!

Foto: Iulia T.

Consider fotografia ca un mijloc de –  informatie, – sentiment, – joaca, – pasiune, – imortalizarea unor momente importante, sau nu, – joaca cu luminile, umbrele, culorile, nuantele, forme, – sentimente. Imi permit sa inchei cu un citat al marelui scriitor, Octavian Paler, ( my all time special writer):

“ Exista o forma de fericire care consta strict in absenta nefericirii. E ceea ce se vede si in panzele impresionistilor unde lumina amiezii dematerializeaza parca totul si face ca, din vesnicie, sa conteze doar clipa”.

Foto: Iulia T.

Satisfactia pe care ti-o ofera creatitatea poate fi  un soi de recompensa pentru toate suisurile si coborasurile din viata de zi cu zi. Tot ceea ce conteaza este ca la final de zi sa fii TU multumit cu tine/de tine si de toate realizarile.

➡ Ce iti place sa fotografiezi? Oameni, peisaje, nunti, petreceri? Ai avut pana acum evenimente unde ai fost invitata sau solicitata ca fotograf?

Imi place sa fotografiez tot ce imi iese in cale, tot ce imi atrage atentia, tot ceea ce este frumos, tot ceea ce poate transmite o stare, o emotie, oameni, chipuri, natura, peisaje, orice, in functie de context, locul in care ma aflu, oamenii cu care sunt inconjurata. Nu am avut evenimente unde sa imi expun lucrarile, repet, tot ceea ce fac, transmit, este parte din mine, o pasiune, uneori poate dusa la extrem, insa poate in viitor, ma voi perfection, we may never know si voi avea si ocazia sa ma lansez si in acest domeniu. Tot ce pot spune este ca, uneori , diverse fotografii au fost postate/ preluate pentru publicitate si m-am simtit foarte bine cand am aflat asta.

➡ Care e cea mai buna ora pentru o fotografie in natura din perspectiva ta?

Nu am o ora anume pentru a surprinde un moment, o emotie, o stare. Oricand o simt, ma activez, apas pe buton si gata. La mine totul functioneaza spontan, nimic nu este regizat. Nu vreau sa sune cliseistic – orele perfecte – Rasarit – Apus, insa cred ca pentru a surprinde vibratia unei zile, emotii, nu depinde neaparat de anumita ora.

➡ Fotografii alb-negru sau color? Pe care le preferi si de ce?

Prefer si folosesc ambele tehnici. Cele color le folosesc de cele mai multe ori la peisajele din natura, pentru a fi redate cat mai aproape de realitate, insa ador si variant b&w. Astfel pot exprima mai mult mister/ atmosfera, poveste. O expresie poate fi mai profunda atunci cand folosesc aceasta tehnica, poate induce o anume stare de meditatie. Transmit mai clar/ usor, simplitate, eleganta, concentrare si impact. Ori de cate ori incerc sa fotografiez b&w, fac in asa fel incat sa surprind dincolo de instantaneu si sufletul, aura celui fotografiat. Deci ambele, in functie de stare, de culoarea zilei in care ma aflu atunci cand apas pe buton si fac click 🙂

➡ Pe langa fotografie stiu ca ai o pasiune pentru tricotaje. Ai o pagina, un cont de instagram unde iti expui aceste creatii?

DA! Sunt un fel de multitasking woman 🙂 Mama de baiat full time, invatatoare, pasionata de gradinarit, am o curte imensa cu flori (lalale, trandafiri, bujori, lavanda, Magnolii, plantate in timp de mine) , drumetii, citit, filme, imi place si imi gasesc timp sa si tricotez.   Da, da ! old fashioned girl 🙂

Recunosc ca aceasta indeletnicire a fost omprezenta in viata/ copilaria mea, probabil si datorita originilor mele aromane. Bunicile si matusile in jurul carora am crescut,  vesnic aveau andreaua in mana, iar eu mereu am fost fascinata de aceasta arta, de ceea ce erau in stare sa realizeze, cu doar doua bete, asa cum obisniuiam sa le zic pe atunci !

Iata ca timpul a trecut si m-am reintors la bete, cine ar fi ghicit, ca dintr-o simpla joaca, ar putea iesi si din mainile mele fix aceleasi lucruri pe care candva le admiram. Am deslusit aceasta taina a tricotatului de una singura, din pacate figurile dragi mie din copilarie au trecut in nefiinta, insa  cred ca sunt foarte mandre de mine , de acolo de sus, de tot ceea ce am reusit sa realizez de una singura prin propriile forte, dorinta si multa pasine. Am cele doua pagini personale, Facebook si instragram, ce imi poarta numele, acolo este singurul loc in care incerc sa ma exprim. Alte surse de promovare nu exista, cel putin momentan.

➡ Mai ai si alte pasiuni, hobby-uri unde iti place sa excelezi si sa iti transformi timpul in clipe colorate de emotii?

Pe langa cele mai sus mentionate, obisnuiesc sa ma relaxez si in bucatarie…Da! fix asa, in bucatarie! 🙂 Din prisma faptului ca sunt mama, incerc ori de cate ori imi cere copilul ceva, sa gatesc si varianta facuta in casa, din dorinta de a avea cat de cat un stil de viata sanatos. Asadar, reinterpretez retete, inventez retete, si tot asa.

➡ Un mesaj pentru cititori. In cuvinte sau… in versuri 🙂

Il las in engleza ca suna mai fain –  “ People are going to talk about you no matter what, so you might as well do whatever makes you HAPPY!”

Si inca un lucru, important as zice eu –  mereu mi-a placut ca pe acolo pe unde vreodata am fost, sau pasii mei au atins podeaua, sa las ceva frumos in urma. Eu cred ca pana acum am reusit, iar urmatorul citat, tot in engleza cred ca m-ar putea defini destul de bine.

“ Try to be the light in the lives of everybody who comes by, even if they dint intend to stay!”-  un fel de Poveste-ma frumos, – cuvinte ce mi le am imprimat si pe un tricou.

Sa avem zile senine, pline de culoare, de viata de tot ceea ce poate mai frumos in noi si din noi!