IOANA ALEXANDRA BUDU: Cine NU e Gata e un film care seamănă cu o ședință de terapie

Pe Ioana Alexandra Budu am descoperit-o în producția – Cine NU e Gata. Tânăra actriță la doar 29 de primăveri a reușit să facă peformanță într-un rol extrem de greu chiar și pentru cineva cu experiență. Pentru că acest film este debutul ei într-un lungmetraj.

„Cine nu e gata e primul meu film de cinema, înainte jucasem doar în scurtmetraje. Totodată am experiență în seriale și producții TV, am fost și prezentatoare, dar experiența unui lungmetraj e ceva aparte„, ne-a povestit Ioana.

Ioana s-a concentrat în ultimii ani pe cinematografie, dar mărturisește că teatrul va rămâne mereu prezent în viața actriței. ,,Îmi place teatrul pentru energia pe care o schimb cu publicul în momentele când sunt pe scenă. Este o senzație absolut unică.”, ne explică actrița.

Ioana Alexandra a absolvit UNATC-ul la Paul Chiribuță, apoi masterul și Academia de Televiziune. Mărturisește că se află într-o continuă căutare și perfecționare a metodei prin care să ajungă cât mai aproape de personajele pe care le interpretează. Dar povestea pe larg în rândurile care urmează.

➡ Salut Ioana. Am observat că filmul Cine nu e gata a strâns peste 3.000 de spectatori în cinema în primele săptămâni de la lansare. Cum ți se pare cifra?

IOANA BUDU: Să fiu sinceră, eu nu am privit niciodată filmul prin prisma cifrelor. Sigur, am aflat și eu că au fost peste 3.000 de spectatori în trei săptămâni, dar curiozitatea mea a fost mai degrabă legată de cum au reacționat oamenii după ce l-au văzut. Asta a fost adevăratul test pentru mine și, din fericire, feedback-ul a fost extraordinar — se vede și în recenzii.

Sigur, trebuie să recunoaștem că momentul lansării nu a fost chiar „perfect timing”: primul weekend a fost Electric Castle, al doilea J.Lo, în plus și vara care te împinge mai degrabă spre terase decât spre cinema. Dar pentru mine nu e deloc o dezamăgire. Din contră, știu că urmează o relansare și abia aștept ca filmul să ajungă la și mai multă lume, în condiții mai prietenoase decât canicula și festivalurile verii.

➡ De ce crezi că ar trebui să meargă oamenii să vadă acest film. Ce crezi tu că ar învăța din el?

IOANA BUDU: Cred că oamenii ar trebui să meargă să vadă acest film pentru că, în primul rând, iese din tiparele cinematografiei românești cu care suntem obișnuiți. Are o imagine impecabilă, de nivelul filmelor pe care le vezi pe Netflix, Amazon sau Disney, și o temă extrem de actuală, în care mulți se vor regăsi.

Pentru mine, filmul acesta seamănă cu o ședință de terapie. Te ține în fața oglinzii și, fără să te preseze, îți pune întrebări incomode: Eu chiar sunt fericit cu viața mea? Sunt împăcat cu mine? Cred că asta e cel mai valoros lucru pe care îl poate lua cineva din el: curajul. Curajul de a privi lucrurile măcar puțin altfel.

➡ Să vorbim puțin despre scenariu. Cum a ajuns un roman să fie sursa de inspirație pentru acest film? O știai pe autoare sau care e povestea?

IOANA BUDU: De fapt, nu o cunoșteam pe autoare și nici nu știam care e povestea din spatele romanului. Lucrurile sunt destul de simple, dar în același timp, complicate.

Totul a început într-o seară, când regizorul m-a contactat după un spectacol pe care îl aveam pe Facebook. Mi-a spus că mă vede perfect pentru un rol principal în filmul pe care îl pregătea, dar că nu pare că „am toate țiglele pe casă”. Am fost puțin surprinsă — nu îl cunoșteam, iar în meseria asta mai dai și de oameni care te păcălesc, cum am pățit și eu. Așa că am făcut o mică cercetare, am văzut că totul era în regulă și i-am răspuns frumos.

De ce credea el asta despre mine? De ce a judecat ” o carte ” după copertă? Ei bine, ideea era că el a început să mă testeze încă din conversația respectivă. Și abia la a treia etapă am cunoscut-o și pe autoare. Am aflat atunci că romanul a inspirat filmul pentru că regizorul a apreciat foarte mult cum povestea merge pe linia cronologică, exact ca în Memento de Christopher Nolan. Tehnica asta se numește… Kishōtenketsu.

➡ Să ne întoarcem puțin la tine. Cum ai ajuns să joci rolul principal în acest film? Ai dat casting sau pur și simplu ai fost aleasă de regizor?

IOANA BUDU: Practic, am dat casting, dar nu unul clasic. Casting-urile au fost mai degrabă sub formă de interviuri — discuții în care treceam prin toate stările fără să îmi dau seama. Eu mă simțeam cu sabia deasupra capului, dar am zis să fiu pur și simplu eu și ce-o fi, o fi. La a treia etapă am cunoscut-o și pe autoare, iar apoi mi s-a spus că rolul va fi al meu. Dar, ca să fiu sinceră, detaliile despre cum am ajuns la rol se regăsesc mai complet în răspunsul de mai sus.

➡ Ce alte pasiuni ai în afară de actorie? Cum arată o zi din viața ta?

IOANA BUDU: E puțin complicat să vorbesc despre alte pasiuni în afară de actorie, pentru că, pentru mine, actoria nu e doar o pasiune — e felul în care trăiesc. Tot ce fac, de fapt, gravitează în jurul ei. În fiecare zi încerc să fac ceva care să mă ajute să devin mai bună, mai atentă, mai profundă în ceea ce fac. Văd filme, citesc materiale din domeniu, studiez tehnici de actorie și încerc să înțeleg cât mai multe despre oameni și comportamentul lor.

Pe lângă asta, aș mai numi două pasiuni: îmi place foarte mult să citesc, pentru că mă bag într-o lume complet diferită, și prefer cărțile fizice, nu ecranele. Și îmi place să privesc oamenii în locuri simple — la coadă la covrigi, în aeroporturi si mai peste tot— pentru că atunci sunt autentici, pierduți în gândurile lor, iar eu studiez comportamentul uman. În plus, în singurătatea mea, îmi place să gândesc, să analizez și să pun totul în perspectivă. Și cam asta e o zi obișnuită din viața mea: o combinație între observarea lumii și perfecționarea mea ca actriță.

➡ Care au fost cele mai grele scene pe care le-ai filmat? Cele în care ai apărut nud sau ai alte scene care ți s-au părut mai dificile?

IOANA BUDU: Nu aș vrea să mă raportez la scene ca fiind «grele», ci mai degrabă provocatoare. O scenă provocatoare este una care te scoate din zona de confort, care te provoacă cu adevărat, iar asta e ceea ce îmi place foarte mult. Cele mai challenging secvențe nu au fost scenele nud. Echipa cu care am lucrat a fost atât de profesionistă și grijulie încât, atunci când eram dezbrăcată, mă simțeam complet îmbrăcată. N-am avut niciun moment de disconfort.

Însă o scenă care m-a provocat foarte mult a fost scena de beție și frustrare, când personajul meu se întoarce acasă după ce a fost concediată și întreaga ei muncă a fost redusă la nimic. A fost o scenă cu o încărcătură emoțională foarte mare, care trebuia filmată din multe unghiuri, iar în aproximativ o oră am dat 10 duble, consumând 2,5 litri de băutură — eu, care de obicei beau foarte puțin.

O altă secvență provocatoare a fost cea în care trebuia să plâng cu un singur ochi. Aceasta m-a scos complet din zona de confort. Ideea e că toate scenele au avut o importanță enormă pentru mine și, privind înapoi, fiecare dintre ele a fost
provocatoare în felul ei.

➡ Cum au fost aleși ceilalți actori? Ai putut să aduci și tu recomandări de figurație specială, alte roluri sau de această parte s-a ocupat exclusiv regizorul?

IOANA BUDU: Ceilalți actori au fost aleși în principal prin casting, cu excepția câtorva cu care regizorul mai lucrase și deja îi alesese. Înainte de filmările oficiale, cu vreo 2-3 săptămâni înainte, am făcut și eu câteva probe cu colegi care erau încă nesiguri pentru anumite roluri.

Nu am făcut recomandări propriu-zise pentru distribuție, pentru că nu era responsabilitatea mea și pentru că deja aveam foarte multe emoții legate de propriul rol și debut. Îmi doream ca totul să iasă perfect și nu mi-am permis să mă bag în aceste alegeri. Cu siguranță, pe viitor, voi recomanda actori atunci când voi simți că se potrivesc, pentru că mi se pare normal să faci asta, dar pentru moment am preferat să mă concentrez pe a crește și a învăța cât mai mult.

➡ Cum a ajuns Loredana să joace în film și să semneze o parte din coloana sonoră?

IOANA BUDU: Se căuta o persoană cu o carieră deja stabilită, cu un nume sonor, care să joace acest rol, dar și cu experiență în actorie — iar Loredana Groza îndeplinea perfect aceste criterii, având multiple cursuri, inclusiv în străinătate. Cu ajutorul coproducătoarei Ada Vertan, care o cunoștea de foarte mulți ani, Loredana a acceptat rolul imediat ce i s-a propus.

Când ne-am întâlnit pentru prima dată, cu două-trei zile înainte de filmările oficiale, să dăm textul și să ne cunoaștem, ea a aflat despre întreg filmul, despre subiect și despre personajul meu, Victoria. A fost inițiativa ei să propună o melodie pe care o avea deja, intitulată tot Victoria, spunând că se potrivește perfect cu filmul. Și dacă regizorul este de acord, această melodie urma să facă parte din coloana sonoră — ca și cum ar fi fost mâna destinului.

➡  Dacă acest film ar fi avut buget de Hollywood, în ce oraș/țară ți-ar fi plăcut să filmezi acțiunea și ce actori de renume internațional ți-ai fi dorit pe platoul de filmare?

IOANA BUDU: Dacă filmul ar fi avut buget de Hollywood, mi-ar fi plăcut să-l filmez în New York. Deși nu am vizitat niciodată acest oraș, simt că am o afinitate cu el. Poate că energia sa vibrantă și diversitatea culturală mă atrag. Cât despre actorii cu care aș fi vrut să joc în acest film, am câteva nume în minte. Îmi plac foarte mult actori precum:

• Meryl Streep – o actriță cu o carieră impresionantă și o versatilitate remarcabilă.
• Robert De Niro – cunoscut pentru rolurile sale intense și memorabile.
• Tom Hanks – un actor care aduce căldură și autenticitate în fiecare rol.
• Dakota Johnson – o actriță talentată cu o prezență captivantă.
• Eva Green – cunoscută pentru rolurile sale enigmatice și profunde.
• Will Smith – un actor carismatic cu o gamă largă de roluri.
• Jim Carrey – un maestru al comediei cu o energie debordantă.

Desigur, fiecare dintre acești actori ar adăuga ceva special filmului. Dar, având în vedere că filmul este despre curajul de a privi viața dintr-o altă perspectivă, cred că orice dintre ei ar fi fost un partener minunat pe platou.

➡ Știi cumva dacă acest film va ajunge și pe Netflix și când?

IOANA BUDU: Știu că există mai multe posibilități pentru acest film. În momentul de față, știu că va avea o relansare și, după aceea, se va putea discuta despre lansarea pe Netflix sau pe alte platforme. Va fi o surpriză și pentru mine, așa că abia aștept să văd cum se va întâmpla.

➡ Ultima intrebare. Daca ai si tu o intrebare pentru mine 🙂

IOANA BUDU: Bogdan, tu reușești să jonglezi între jurnalism, blogging și tot felul de proiecte legate de tehnologie și inovație. Cum faci să transformi subiectele astea, care pentru mulți ar părea complicate sau tehnice, în povești pe care oamenii să le înțeleagă și să le simtă? Ai vreo «rețetă secretă» sau pur și simplu improvizezi cu talent?

Raspunsul autorului: Ca să te parafrazez pe tine, nici eu nu sunt neapărat în largul meu când trebuie să vorbesc despre ce fac. Sincer, nu e vorba de o rețetă ci mai curând de exercițiu. Îmi aduc aminte de o discuție avută cu un prieten, Andrei Dunuță de la un training unde spunea asta – ANTRENAMENTUL BATE TALENTUL. Și am înțeles că dacă exersezi zilnic, dacă scrii zilnic zeci de materiale, într-o lună deja se fac sute iar în câteva luni devin mii și tot așa.

Blogul presainblugi.com s-a lansat la apă în 2009 și în cei peste 16 ani s-au scris aici cel puțin 5000 de articole. Azi nu mai scriu doar eu, am colegi care contribuie activ la content dar ideea e simplă. Dacă vrei să reușești în orice domeniu, dacă vrei să excelezi trebuie să ai răbdare și să exersezi zilnic.

Uite, să îți mai dau un exemplu. Competiția Superblog am descoperit-o în 2013 și după 11 ani am reușit să câștig trofeul în primăvara lui 2024. Asta după ce am scris în 11 ani sute de articole.

Și simt că înțelegi asta foarte bine pentru că simt că și tu ai muncit și muncești și te implici și exersezi și repeți să fii în fiecare zi cea mai bună versiune a ta. Și la final, las aici trailerul filmului CINE NU E GATA ca să afle și ceilalți care n-au apucat să meargă la film ce au pierdut și să vină la relansare.