Rezumat:
Inceperea unui nou an scolar aduce noi provocari pentru parinti si copii. De ambele parti exista un stres, o schimbare ce poate atrage dupa sine si reactii mai putin asteptate. Dintre cele mai comune sunt plansul isteric, in mod repetat, refuzul categoric de a fi lasat la gradinita. Specialistii vorbesc despre necesitatea ca un parinte sa stie sa gestioneze astfel de episoade si sa nu cada in capacana remurscarilor de a fi ales aceasta cale, intrarea in colectivitate a copilului.
Nu este deloc gresit ca parintii sa aleaga sedintele de psihoterapie de familie in vederea pregatirii copilului pentru experienta ce va urma, la gradinita sau scoala. La fel de bine, pe parcursul anului scolar dar mai ales in primele luni, pot fi luate aceste masuri.
Teama de gradinita
Copilul care nu a fost suficient pregatit pentru gradinita desigur ca va fi debusolat de ce i se intampla. El traieste sentimentul de abandon pentru ca a existat o lipsa a unei comunicari despre ce va urma. In acest caz se intampla adesea ca cel mic sa planga nu doar la momentul la care se desparte de parinte, ci si pe parcursul zilei, este apatic, isi schimba comportamentul si acasa, devenind mai plangacios si irascibil.
Din acest punct de vedere adaptarea celui mic va fi ingreunata, dar nu imposibila.
Copil introvertit sau nepregatit de intrarea in colectivitate
Nu ceea ce parintii isi doresc este ceea ce copilul poate face. Desigur ca in mod ideal copilul isi doreste sa mearga la gradinita, participa activ la activitati si ii incanta pe parinti cu acest entuziasm. In realitate, pentru multi dintre parinti se intampla chiar opusul. O explicatie poate fi legata de faptul ca al lor copil nu este pregatit emotional sau cognitiv de aceasta experienta.
Specialistii spun ca in unele cazuri un copil nu este suficient de dezvoltat, desi conform varstei poate fi inscris la unitati de invatamant prescolar, adica la 3 ani. Nu toti copiii se dezvolta la fel. Minimul necesar pentru ca cel mic sa poata intra in colectivitate este despre deprinderile elementare, de igiena si hranire, de comunicare, sa poate sa stea fara parinti, sa fie obisnuit cu joaca intre copii si cu statul pe scaunel, la masa. Pentru cei care nu sunt inca pregatiti de gradinita, aceasta rutina ii va solicita prea mult, de unde si refuzul lor, exprimat prin plans in faze uneori exagerate.
De asemenea, in cazul celor introvertiti din fire, se remarca faptul ca refuza gradinita intrucat este un grup mare de copii, multa agitatie, aglomeratie. Asta nu inseamna ca refuza si activitatile ce i se propun sau carora nu le face fata.
Motive ce tin de parinte
Nu doar copilul are un blocaj, ci parintii. Din lipsa de cunostinte despre cum sa gestioneze, sa intelega si sa isi ajute copilul, parintii fac greseli care perpetueaza chinul zilelor de acomodare in colectivitate. Asadar, psihoterapeutul va fi de mare ajutor si adultilor.
O recomandare pentru cei care au nevoie de sedinte de acest gen este Centrul Psihologic Psihart.