Atelier de Idei

INTERVIU – DAN DAMASCHIN, un altfel de preot, care chiar are grijă de familiile sărace!

Spread the love

Părintele Dan Damaschian a oferit un interviu membrilor echipei Young Spirits for Humanity pentru proiectul Euroscola (ediţia a VIII-a), având ca temă integrarea şi sprijinirea copiilor ce provin din familii defavorizate.

11703324_852069061541684_4244146910014193233_n

Sărut mâna Părinte, vă mulţumim pentru bunăvoinţa de a ne oferi acest interviu. Pentru început, vă rog să ne spuneţi câteva cuvinte despre dumneavoastră. Dacă ar fi să alegeţi un cântec, un cuvânt sau o carte care să vă caracterizeze, ce aţi alege? (Vladimir Costea)

Despre mine, în câteva cuvinte… Sunt Pr. Damaschin Dănuţ. Părinţii şi cunoscuţii m-au numit mereu Dan, Părintele Patriarh Daniel, la Hirotonia în preot – Daniel, aşa încât pot spune că nici nu ştiu cum mă mai cheamă. Am terminat Liceul Sanitar din Iaşi (am şi profesat ca asistent medical în timpul facultăţii şi în primii ani de preoţie), Facultatea de Teologie Ortodoxă “Dumitru Staniloae” Iaşi şi …altele. Slujesc Biserica lui Hristos, ca preot, din 1997, la Maternitatea “Cuza-Vodă” din Iaşi fiind numit ca preot misionar din 2005.

11702816_852069074875016_1574981225509035539_n

Gândesc că marea majoritate a credincioşilor din România nu ştiu foarte multe despre “preoţia de spital” aşa încât trebuie spus şi faptul că de zece ani sunt împărţit între slujba din biserică şi ajutorarea în plan spiritual şi material a mamelor şi copiilor nevoiaşi din Moldova (Maternitatea “Cuza-Vodă” este cea mai mare din ţară, după numarul de naşteri). Îmi rămâne foarte puţin timp pentru familie (am trei băieţi şi o fată, între 7 şi 18 ani ani), dar încercăm să-l folosim cât mai eficient, în biserică şi alături de cei greu încercaţi.

Cred că misiunea mea în plan social a apărut odată cu mamele obligate de părinţi sau prieteni să avorteze copilul apărut la un moment neaşteptat. A determina o tânără mamă să aducă la viaţă un copil privit cu ură de cei din jur înseamnă, pentru mine, să arăţi că acel copil a fost trimis de Dumnezeu să ne schimbe viaţa, numai în bine, iar noi, cei binecuvântaţi deja cu Mila Sa, şansa de a ne dărui pentru un suflet neprihănit.

Cine sunt? Sunt un om care iubesc viaţa ( pentru că este darul lui Dumnezeu), aş asculta mereu cântecul de primăvară al lui Tudor Gheorghe (“E primăvară, iarăşi primăvară!!!”) şi dacă ar trebui să plec undeva doar cu o carte, pentru totdeauna, aş ascunde în paginile Scripturii cât mai multe foi din “Jurnalul fericirii” de Părintele Nicolae Steihardt. Într-un cuvânt? Entuziasm.

Care este, la ora actuală, nivelul de sărăcie în România? Ce înţelegeţi dumneavoastră atunci când vă gândiţi la sintagma “familii defavorizate”? (Lavinia Bivolan)

11745942_852068984875025_535795015439036788_n

Se cunoaşte faptul că românii sunt oameni săraci în comparaţie cu ceilalţi europeni. Nu cu Asia, America de Sud şi nici într-un caz cu Africa. Avem o ţară foarte bogată dar cu familii cărora le lipsesc multe lucruri. Nu sunt nici pe departe un idealist, dar cred cu tărie că sărăcia se “tratează” cu … Credinţă. O familie defavorizată se întâlneşte doar atunci când este lovită de o nenorocire (calamitate sau boală) sau când, pentru păcatele noastre, ni se răpeşte dreptul de a ne duce viaţa într-o lume facută de Dumnezeu bună. Iar adevărata durere nu este provocată de foamea din stomac şi de frigul de la ger ci de indiferenţa şi răutatea celor din jur, care, sunt obligaţi de Evanghelie, să se jertfească pentru a se aprinde de …iubire. Altfel nu avem ce căuta în Rai.

Care sunt principalele activităţi pe care le realizaţi? (Prof. Mihaela Crăciunescu)

Pentru a gândi ceva mai organizat activităţile la care suntem chemaţi să ne implicăm am înfiinţat şi o asociaţie cu scop umanitar, iar aici am incropit şapte linii “grele”:
a) Ajutorarea copiilor pentru a merge la şcoală (burse, haine, rechizite)
b) Ajutorarea mamelor în şi la ieşirea din Maternitate (scutece, alimente, haine şi bani de drum)
c) Ajutorarea familiilor cu nevoi speciale (locuinţe, animale, mobilier, electocasnice)
d) Pachete cu alimente, haine, articole de igienă de sărbatori şi peste an (lunar)
e) Masă şi daruri pentru mamele şi gravidele din spital de ce mai multe ori în timpul anului (Naşterea Domnului, Buna Vestire, Sfinţii Cosma si Damian)
f) Sprijinirea cu cele necesare a viitoarelor mame cu risc de avort (alimente, medicamente, asistenţă medicală, bani pentru transport şi chirie)
g) “Casa Vieţii” – centru de ocrotire al mamelor singure, aflate în dificultate (in construcţie, pentru 50 de mame cu copiii lor)

Care sunt obstacolele pe care le întâmpinaţi în realizarea acestora? (Alexandra Kokay)

Obstacolele nu prea le bagăm în seamă pentru că nu avem timp. Atunci când apar ne obligă să fim mai profunzi şi mai entuziaşti. Cel mai adesea ele vin de la cazurile sociale care au numeroase recidive în plan moral. Dar pentru că suntem creştini trebuie sa mergem mai departe.

Care sunt resursele de care dispuneţi pentru combaterea sărăciei în comunitatea dumneavoastră? (Alexandra Gabriela)

Din păcate sau din …din fericire resursele vin doar din donaţii şi din munca oamenilor care vin în biserica noastră. Iar atunci când îţi doreşti să faci bine vin şi mijloacele necesare. Atunci când este mai mare nevoie şi când este mai mare efortul nostru.

10985943_852068961541694_5181402741896002312_n

Comparativ cu statele membre ale Uniunii Europene, cum se poziţionează România în raport cu integrarea şi sprijinirea copiilor ce provin din familii defavorizate? (Ion Truşcă)

Cu mulţi ani în urmă, o rudă apropiată ce locuieşte în Grecia îmi spunea că nu are cui să ofere “ceva de pomană”. Aşa spuneau şi cei din Franţa sau Germania. Chiar şi după criza binecunoscută, din care au ieşit ceva mai “şifonaţi” nu prea am auzit sau văzut europeni fără încălţăminte în picioare sau să se plângă că n-au mâncat nimic de … două zile. De obicei statisticile oficiale bat câmpii şi nu vor spune niciodată că sunt prea mulţi copii care se îmbolnăvesc sau rabdă de foame.

Ce trebuie să facă tinerii voluntari pentru a oferi un ajutor eficient în legătură cu integrarea şi sprijinirea acestor persoane? (Prof. Niculina Chiţulescu)

Chiar dacă este mai greu de imaginat mai toate activităţile noastre se realizează aproape în exclusivitate prin dăruirea tinerilor şi a famililor tinere. Poate şi pentru că tinerii au mult curaj, un suflet mai curat şi multă forţă … interioară. Cu tinerii strâgem donaţii la spectacole caritabile, la târguri de “hand made” sau vânzând flori pe la biserici, cu tinerii distribuim pliante împotriva avorturilor, cu tinerii facem, ducem şi distribuim miile de pachete cu alimente şi haine şi tot cu ei facem case. Orice persoană tânără poate face ceva, oricât de ocupată ar fi, în timp ce cei mai în vârstă se pot ruga şi ajută cu câte ceva.

La finalul acestui interviu, avem rugămintea să transmiteţi un mesaj cititorilor în legătură cu modul în care trebuie să ne comportăm faţă de persoanele ce provin din comunităţi defavorizate. Vă mulţumim!

Pentru că sunt foarte mulţi oameni săraci, bolnavi şi nefericiţi, după mulţi ani de întrebări şi căutări, am reuşit să înţeleg că Bunul Dumnezeu mă ţine în viaţă nu pentru a vindeca toată boala, foamea sau durerea din lume. Aceasta o va face El, atunci când va fi nevoie, şi poate, prin braţele noastre. Ca om, creştin şi preot treaba mea este să duc câţi mai mulţi fraţi bolnavi, flămânzi şi nefericiţi în Împărăţia Cerurilor. Şi pentru aceasta trebuie nepărat să dăruieşti şi sănate, hrană sau fericire. Şi mai cred că toţi suntem datori să procedăm la fel, cu credinţă, cu dragoste şi cu speranţă. Să vă binecuvânteze Domnul Dumnezeu!

Material realizat de Adrian-Vladimir Costea si echipa Young Spirits for Humanity

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *