Inger beat al noptii,inger nebun si increzut,
ce apari,dispari subit si tacut.
Cu acelasi zambet inocent dar fatarnic,malefic,
cu acelasi miros al pielii tale albe.
Iti cuprind mainile,care apoi cad ca niste pasari moarte,
peste umerii mei….odihnindu-de in dreptul inimii.
Iti lasi capul peste inima mea,ascultand pulsul,
oftezi….ma faci sa jur devotament.
In ochii tai nu mai vad acelasi foc,
odihneste-ti privirea asupra mea.
Cazi in genunchii raniti,scotand un ragnet infiorator,
acum da…te pot intelege de ce suferi.
Te cuprind cu bratele ca serpii infometati,
si plang in parul tau negru.
Inlantuit de mine,ridicand zid intre noi si restul,
nu voi lasa pe nimeni sa-ti faca rau.
Obrajii tai…spalati de suvoi de lacrimi infernale,
sentimentele mele acutizate.
Autor: Dora Koslov
