Rezumat:
Prolog:
SuperBLOG 2016. Deja-VU! Doar ca azi nu mai sunt cel de ieri. Azi am inteles. Azi scriu pentru ca vreau sa lupt cu mine. Vreau sa castig premii, vreau sa castig competitia, dar mai presus de toate vreau sa scriu. Si mai am ceva…
Relatia dintre superbloggeri si clienti e ca orice moment rupt din viata reala. Poate ca tu ai muncit, si nu contest, poate ca ai petrecut ore si zile la un text si ai facut totul perfect, dar, la fel ca in viata, nu conteaza doar ca tu sa faci totul perfect, trebuie ca si celalalt sa simta. Asa ca nu trebuie sa va intristati pentru notele mici care nu vor fi asa cum va doriti, cum imi doresc, pentru ca voi sunteti oameni, eu sunt om, juriul e format din oameni, clientii sunt oameni, si oamenii simt, si, ce sa vezi, NU simt LA FEL…
Nu stiu voi, dar eu am trait o experienta de acest gen. Jumatate de an am incercat sa fac totul ca la carte, si nu pentru ca ma punea cineva, nu pentru ca era o provocare, asa simteam eu…SA SIMT, sa daruiesc totul si sa-i daruiesc ei, sa ma trezesc dimineata si sa fac micul-dejun, sa fac cumparaturi, sa fac lucrurile altfel…
Si…n-a contat. Evident ca dupa acest moment am facut greseli peste greseli, am stricat tot, am rupt orice punte, orice urma de orice, au intervenit frustrarile, intrebarile, mecanismele pe care le avem cu totii cand nu intelegem – DE CE??? Dar raspunsul la intrebarea asta nu o sa vina…
Si la fel, si aici, raspunsurile la contestatii daca vor veni, nu vor raspunde de fapt la intrebari pentru ca raspunsul e simplu…Asa au SIMTIT EI. Si sentimentele nu sunt perfecte dar pot fi perfectibile…
Si eu sunt participant, nu va scriu din postura de guru sau partener. Dar vreau sa intelegeti de pe acum ca in competitia asta puteti pierde mai mult decat un premiu sau un titlu.
Eu am pierdut anul trecut si imi doresc ca anul acesta sa nu se mai repete experienta dar cine sunt eu sa comand sau sa condamn karma. Va scriu pentru ca imi era dor sa scriu, pur si simplu… Succes tuturor si va urez o toamna asa cum meritati!
