Imi era dor SA VAD Romania la EURO,
sa ma redescopar pe mine redescoperind fotbalul,
sa imi aduc aminte de copilul din mine,
copil care alerga imediat dupa scoala,
arunca ghiozdanul in iarba si alerga dupa o minge frenetica si peticita…
Azi, in timp ce alerg dupa umbrele de papadie minuscule
caut sa adulmec ne-cuvintele cu soapte stranse in pumni.
Imi era dor sa-mi aduc aminte cum e sa n-ai nevoie de nimic,
pentru ca tot ce simti zboara liber prin stomacul tau,
acei fluturi imuabili pe care Timpul n-are cum sa-i topeasca
in genunea Nimicului.
Imi era dor de gustul primordial al fructelor culese direct din iarba,
de Soarele care te spala la prima geana de lumina,
de roua care te miroase dupa cum o atingi tu cand respiri,
de aerul puternic si rece care iti incalzeste plamanii la prima gura de oxigen.
Imi era dor de mers la terasa cu prietenii si privit la EURO stiind ca joaca nationala
Penny deja s-a pregatit de show,
eu m-am pregatit de amintiri si povesti la bere,
la terasa sau la mine acasa, important – berea sa fie pe masa.
Apoi sa fie niste pufuleti, seminte, floricele si…bere
Rece, la cutie, sticla, sau PET,
sa fie, zic 🙂
