Atelier de Idei, Divertisment, Tineri

Guest Post: Cum a fost la Veliko Tarnovo cu KAYA TOUR! Journey memories

Spread the love
Our Score
Our Reader Score
[Total: 1 Average: 5]

Un prieten, pasionat de travel m-a rugat sa-i gazduiesc un text. A fost plecat recent intr-o escadapa peste granita alaturi de KAYA TOUR la Bulgari si s-a intors de acolo extrem de fericit si entuziasmat.

,,.Si am fost la Veliko Tarnovo. Am cunoscut vorbitori de limba bulgara, chinezi, coreeni, romani din toate colturile tarii, a fost prea bun, prea ca in excursie. Cu ce sa incep !? De data asta chiar e greu pentru ca totul a fost la superlativ.

Cu aceasta ocazie, vreau sa le multumesc unor calatori fantastici, baietilor din spate cu chef de ras all the time, tipului care m-a surprins cand “levitam”, parintilor fetitei de origine asiatica pentru cum si-au educat de minunat odrasla, ghidul nostru si ospatarului din Veliko care mi-a adus aproape un kg de delicatesa cu un gust inconfundabil in stil umami, cel de-al 5-lea gust, pentru ca n-am mai mancat niciodata cartofi prajiti atat de intens si de bine, sau poate era doar Bulgaria de vina.”

PRIMA OPRIRE – RUSE

O dimineata superba. Fara ploaie, fara vant si mii de caractere kirilice agatate de orice forma, adresa, gand. Orasul RUSE a fost in perioada interbelica supranumit MICA VIENA precum Cernauti.

Potrivit legendei, in perioada de ocupatie otomana, crestinismul a fost oprimat si sute de biserici din Bulgaria au fost distruse pana la ultima piatra. Multe dintre caramizile distruse de otomani inca stau marturie la fundatia a mii de case din Veliko Tarnovo dar si din alte localitati. Se spune ca in acele vremuri, crestinii bulgari daca doreau sa-si construiasca biserici acestea nu aveau voie sa fie mai inalte fata de un anumit prag. Acel prag era desenat de cronicarii vremii ca un om calare pe cal. Constructiile care nu respectau asta erau daramate iar preotii care slujeau in ele erau ucisi.

Dar bulgarii au fost creativi si n-au inaltat biserica, chiar daca ea are 32 de metri lungime si aproape 15 metri inaltime. In schimb AU SAPAT si cea mai mare parte din biserica se afla sub pamant, chiar daca nu are cupole iar bolta e in forma de paralelipided.

Veliko Tarnovo…O poveste cu parfum de balcani

Spre amiaza am ajuns in Veliko Tarnovo. Aici parca Timpul s-a oprit undeva suspendat.    S-a agatat timid de pietrele pavate, s-a ascuns printre grilaje si geamuri uitate de ani, s-a pitit dupa cladirile medievale, s-a topit si a curs odata cu apele vremurilor. Prima oara ne-am oprit la un restaurant. Peisaj fascinant iar mancarea, servirea si preturile nu aveau nicio legatura…

Sa exemplific. In primul rand, meniurile aratau precum cartile de povesti din operele fratilor Grimm. Localul o combinatie intre lemn si arta. Culori, flori, decor bucolic. Servirea ireprosabila. Nu stiu cum s-au miscat printre 60 de oameni care CHIAR au avut gusturi diferite plus clientii din local.

Portii ciobanesti, unele chiar de 800-900 de grame cu tot felul de bucati de carne si preturi studentesti. De exemplu, o bere decenta de 5,5% blonda sau neagra, costa de la 4 lei in sus. O portie de gratar pui cu mix de legume, cartofi prajiti, condimente, paine prajita si bere 30 RON, in conditiile in care in Capitala, intr-un restaurant din centrul vechi, o portie de maxim 300-350 de grame sare lejer de 28 de ron.

Sunt sigur ca foloseau echipamente de bucatarie nemtesti marca Philips pentru ca altfel nu stiu cum s-ar fi descurcat la volumul de munca. N-ai cum a aduci in 10 minute cartofi prajiti atat de deliciosi daca nu folosesti friteuze performante. Nu poti sa ai cel mai gustos pui daca stai si-l gatesti la modul clasic ca iti pleaca clientii. N-am vizitat bucataria dar sunt sigur ca folosesc echipamente performante si aparate de gatit de tip multi cooker. Dupa ce ne-am ghiftuit cu mancare si  tot felul de alte delicatese, am inceput sa colindam orasul. Ne-am plimbat pe strada veche a orasului pe unde treceau cavalerii, astazi ocupata doar de mestesugari.

Aici in Veliko Tarnovo grafitti chiar e o arta si multe cladiri au fost folosite in loc de panza sau sevalet. Culori vii, personaje fantastice, de la zane la animale, de la peisaje la simboluri antropomorfe, totul lucrat cu migala, timp si rabdare. In plus, multe dintre lucrari te poarta spre povesti balcanice, spre vise subconstiente, spre carti de filozofie si beletristica.

Si pentru ca nu poti sa ajungi in Veliko fara sa vezi primul Parlament al Bulgariei si cetatea, ne-am oprit si noi in ambele locuri. Primul Parlament al Bulgariei unde s-a semnat constitutia in jurul anilor 1860 este o cladire mica in comparatie cu ce a construit Ceausescu.

In urma cu 500 de ani cladirea a fost folosita de turci pe post de puscarie si oficiu politienesc. Astazi in locul puscariei s-a amenajat un muzeu comemorativ. Cetatea e spectaculoasa desi n-a mai ramas mare lucru din ea. Turcii au distrus tot, inclusiv catedrala din varful cetatii. Astazi, catedrala a fost reconstruita total dar nu mai are scop bisericesc ci doar laic, ca obiectiv turistic. De sus, orasul arata superb, iar oamenii par niste molecule browniene intr-o continua miscare.

Lumini si umbre la ARBANASI

Ulima oprire Satul ARBANASI. L-am prins pe intuneric, dar tocmai asta a fost scopul, sa urmarim jocul feeric de lumini nocturne si pentru ca deja era seara, ne-am oprit la hotelul cu acelasi nume unde ne-am facut siesta de seara cu ceai, cafea, inghetata sau…un pui de somn dupa caz 🙂 Un clip ca sa intelegeti mai bine. E filmat undeva prin vara lui 2007 dar de atunci si pana astazi nu s-au schimbat multe.

Randuri scrise de Ionut Stinciu

 

0 thoughts on “Guest Post: Cum a fost la Veliko Tarnovo cu KAYA TOUR! Journey memories”

  1. Nu este absolut nicio exagerare in toate lucrurile bune spuse aici. Am calatorit cu diferite agentii, chiar si grupuri, dar NICIUNA nu s-a comparat cu cele facute cu Terra Incognito. N-am facut decat doua, dar de cand i-am cunoscut, am urmarit cu emotie toate calatoriile lor si am asteptat cu nerabdare fotografiile lor, simtindu-ma acolo cu ei. Neajunsul meu este ca nu sunt din Bucuresti, altfel as fi fost prezenta in mai toate excursiile organizate de ei. Si excursia de ieri de la Veliko Tarnovo am asteptat-o cu nerabdare , iar blogul de aici chiar m-a facut sa ma simt ca si cum as fi fost acolo. Si nu trebuie sa omit inca un lucru: chiar daca mergem intr-o calatorie cu Terra in locuri pe care le-am mai vazut, avem senantia ca ne aflam acolo pentru prima oara, Totul devine atat

  2. Chiar asa a fost si in excursi asta si in multe altele in care am fost impreuna! Suna a poveste, dar este o poveste adevarata, cu intamplari reale, orice asemanare cu personaje reale e nu e pur intamplatoare!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *