Rezumat:
Aş începe aceste rânduri cu un epitaf,
Nu ştiu ce vor fi, poezie sau proză de raft,
De-ar fi timpul un titirez turtit,
Să se oprească ca o clepsidră suspendată,
Poate, şi doar atunci m-aş întoarce în timp,
Să mai greşesc iubind tot ce am iubit,
Dar fără lacrimi, măcar o dată…
E doar un fragment din dorinţa mea de viaţă
Un mănunchi de rânduri deşirate în timp…
Acum mă simt din nou gol cum nu credeam că mă voi mai simţi vreodată…
Şi sunt atât de gol încât şi golul din jur pare plin…
Se mai scufundă corăbiile şi în alte caractere,
se mai îneacă speranţele şi în alte emisfere,
dar, acum, când doar privesc în gol ca o urmă de eter,
văd cum ale mele corăbii nu se scufundă
ci se topesc în fiere…
Se spune că găurile negre sug energia din stele
şi tot ce lasă în urmă e doar o urmă de antimaterie…
la mine, şi gaura neagră e goală
şi se hrăneşte cu tot nimicul din mine…
Nu pot umple cu nimic spaţiul dispărut în neant
pentru că e gol în gol şi lumea mea e la fel de gol de goală….
BY D.I.B….