Fără categorie

Gol în gol într-o gaură neagră la fel de goală…

Spread the love
Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Aş începe aceste rânduri cu un epitaf,

Nu ştiu ce vor fi, poezie sau proză de raft,

De-ar fi timpul un titirez turtit,

Să se oprească ca o clepsidră suspendată,

Poate, şi doar atunci  m-aş întoarce în timp,

Să mai greşesc iubind tot ce am iubit,

Dar fără lacrimi, măcar o dată…

E doar un fragment din dorinţa mea de viaţă

Un mănunchi de rânduri deşirate în timp…

Acum mă simt din nou gol cum nu credeam că mă voi mai simţi vreodată…

Şi sunt atât de gol încât şi golul din jur pare plin…

Se mai scufundă corăbiile şi în alte caractere,

se mai îneacă speranţele şi în alte emisfere,

dar, acum, când doar privesc în gol ca o urmă de eter,

văd cum ale mele corăbii nu se scufundă

ci se topesc în fiere…

Se spune că găurile negre sug energia din stele

şi tot ce lasă în urmă e doar o urmă de antimaterie…

la mine, şi gaura neagră e goală

şi se hrăneşte cu tot nimicul din mine…

Nu pot umple cu nimic spaţiul dispărut în neant

pentru că e gol în gol şi lumea mea e la fel de gol de goală….

BY D.I.B….

untitled

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *