GALERIE FOTO: eXperiente de pe stadion de la Cupa Ligii 2015 dintre FCSB si Pandurii!

Datorită bunăvoinţei domnului Daniel Flore, în seara zilei de 21 mai 2015, am reuşit să-mi îndeplinesc un vis pe care îl aveam în urmă cu 6 ani: să merg la un meci de fotbal al echipei favorite. Când scriu acest articol îmi aduc aminte – cu nostalgie – de nopţile în care eram cuprins de “sindromul” Steaua, fiecare meci presupunea punerea în practică a unui ritual destul de complex: urmărirea conferinţelor, emisiunilor sportive, citirea ziarelor care dedicau articole meciului respectiv, emoţia din timpul meciului, nebunia de după ultimul fluier al arbitrului.

Şi totuşi, chiar dacă aveam tricouri, fulare, brăţări cu simbolurile echipei favorite, chiar dacă începusem să colecţionez numerele revistei oficiale a clubului, îmi doream să ajung pe stadion la un meci al echipei Steaua Bucureşti. Cu timpul, în pofida faptului că mă aflu în Bucureşti de 3 ani de zile, chiar dacă au fost nenumărate ocazii de a ajunge la stadion, din motive pe care nu le pot explica, nu am mai avut tangenţă cu fotbalul românesc. Am început să urmăresc cursele de Formula 1 şi meciurile de tenis, îndepărtându-mă de fotbalul românesc. Prin urmare, uitasem cu desăvârşire de acest vis…

Însă, în cursul zilei de 20 mai 2015, am aflat de finala care se va disputa între FCSB şi Pandurii Târgu-Jiu. La Arena Naţională m-am întâlnit cu domnul Daniel Flore, a cărui bunăvoinţă m-a impresionat: de fiecare dată când obţine invitaţii la diferite evenimente (spectacole de teatru, concerte, meciuri de fotbal) oferă invitaţii semenilor, pentru a le produce o bucurie.

Eu însumi devenisem semenul căruia domnul Daniel îi oferise invitaţia de a urmări finala Cupei. Pentru mine, gestul domnului Daniel Flore este unul pe care fiecare dintre noi ar trebui să-l urmeze. De aceea, nu pot vorbi despre desfăşurarea meciului înainte de a-i mulţumi din suflet pentru acest gest. De asemenea, am fost plăcut impresionat de bucuria domnului Daniel Flore atunci când i-am spus că îmi doream de mult timp să ajung la meciurile echipei Steaua Bucureşti/ FCSB.

Şi iată că, alături de 15560 de spectatori, am asistat la victoria echipei FCSB cu 3-0 în faţa celor de la Pandurii Târgu-Jiu, adjudecându-şi astfel primul trofeu din acest an. Prin golurile lui Iancu (minutul ‘3 din penalty), Chipciu (’54), Ţucudean (’67), FCSB a obţinut primul trofeu din acest an. În ciuda scorului, prestaţia echipei Pandurii Târgu-Jiu merită apreciată întrucât a practicat un fotbal curat, punând presiune pe adversar şi punând în pericol poarta apărată de Florin Niţă.

De asemenea, galeria celor de la Târgu-Jiu, chiar dacă nu era foarte numeroasă, a fost cea care şi-a încurajat echipa pe parcursul întregului meci, indiferent de evoluţia scorului de pe tabelă. În schimb, datorită conflictului dintre echipă şi ultraşii stelişti, îndrăznesc să spun că fanii roş-albaştrilor au fost în “inferioritate numerică”, întrucât nu s-au ridicat la nivelul celor de la Pandurii Târgu-Jiu. În mod paradoxal, întreg stadionul s-a “trezit” la finalul meciului, atunci când i-au aplaudat pe câştigători, scandând “Ole, Ole, Ole, Campionii!”.

La finalul meciului, înainte de festivitatea de premiere, organizatorii au oferit spectatorilor un impresionant joc de artificii şi de lumini. A urmat apoi oferirea medaliilor şi înmânarea trofeului de către Ilie Năstase. O victorie importantă pentru moralul jucătorilor stelişti. O victorie periculoasă în cazul în care nu vor remedia problemele datorită cărora Pandurii au reuşit să pună presiune la poarta apărată de Florin Niţă.

O finală frumoasă, un “spectacol” pus în scenă de numeroşi oameni: stafful celor două echipe, organizatori, suporteri, cameramani, etc. Un “spectacol” care îţi aduce aminte de meciurile de acum câţiva ani când erai cuprins de emoţia fiecărei faze… pe vremea când puţini oameni îndrăzneau să creadă vreodată că falimentul va distruge spectacolul.

VLADIMIR ADRIAN COSTEA