Uncategorized

eXclusivitate! Dezbateti daca vreti sa va bateti!

Spread the love
Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

La sfârșitul anului școlar 2009/2010, Asociația Română de Dezbateri, Oratorie și Retorică în parteneriat cu Asociaţia Pro Democraţia au organizat un concurs de dezbateri academice după Modelul Karl Popper pentru tinerii liceeni din țară. Raluca Marlena Petrescu, reprezentantul ARDOR-ului cât și directorul de turneu la concursul din București a fost de acord să ofere un interviu în exclusivitate pentru Presa în Blugi, oferind astfel o imagine mai amplă asupra acestor concursuri de debate.

Reporter: Ştiu că aveţi o experienţă foarte mare în aceste dezbateri academice. Îmi puteţi spune cum a început cariera ta de debater şi ce v-a determinat să o alegeţi?

Raluca: Debate-ul a început ca o coincidenţă. In gimnaziu, doamna dirigintă tocmai întoarsă de la un stagiu în State, ne vorbea foarte mult la clasă despre debate, iar în liceu, am descoperit clubul de dezbateri academice. Pot spune că acela a fost momentul „naşterii” mele ca debater. Am început să merg la club, apoi la competiţii, iar  în clasa a X-a am participat la prima reuniune regională pe zona Moldovei, unde, în urma selecției m-am și calificat la naţională. Am fost extrem de fericită! De ce am ales să fiu debater? În primul rând nu cred că este o meserie/carieră. Este un lucru pe care simţi că vrei să-l faci sau nu; iar eu vibrez atunci când fac dezbateri. Oarecum, viaţa prinde o nuanţă aparte, străluceşte altfel. Cu toate acestea, chiar dacă alegerea a fost puţin egoistă, iată, anul acesta se împlinesc 8 ani de dezbateri.

Reporter: Se spune ca dezbaterile academice dezvoltă atât calităţile de oratorie ale unei persoane, cât şi spiritul de fairplay. Cum v-au schimbat pe dumneavoastră aceste dezbateri?

Raluca: Trebuie să recunosc, azi dimineaţă, trăgând cu ochiul la întrebările de la tine mi-am amintit de o întâmplare în care mi s-a cerut să vorbesc despre un proiect pe care il aveam in lucru pentru un partener, iar răspunsul meu a fost natural “Nu, pentru că nu mi se pare etic, e lipsit de fairplay.” Ce este drept, elementul etic a aparut în viaţa mea ulterior dezbaterilor; însă justeţea este un lucru elementar vieţii mele. Nu aş putea să fiu martora unui act de injustiţie, de lipsă de respect, de bun simţ. Aşa am tradus eu în realitatea zilelor noastre noţiunea de fairplay. Este o revoltă mult prea mare în interiorul meu, o luptă mult prea mare cu conştiinţa mea, încât nu pot să fiu martoră la aşa ceva, motiv pentru care reacţionez.

Reporter: Consideraţi că dezbaterile pot fi folosite ca un mod de exprimare în rândul tinerilor din zilele noastre?

Raluca: Cred că până la exprimare, dezbaterile sunt un mod de gândire, dar care din cauza iureșului pe care îl lăsăm în viețile noastre, își pierd menirea. De ce spun că e un mod de gândire? Înainte de a începe să fac dezbateri, umanistă fiind, aveam acel spirit boem, lucrurile păreau mereu înfloritoare. În momentul în care am început să practic regulat dezbateri, lucrurile au  căpătat o cu totul altă turnură:  ideile „erau obligate” să curgă,  să  se  lege între ele. Orice lucrare la care scriu, orice raport realizez, de fiecare dată, pornesc de la structura argumentelor si in fapt de la structura unui caz de dezbateri; e ceva cu care eu efectiv trăiesc în fiecare zi. Referitor la dezbateri, ca mod de exprimare, cred că e visul oricarui debater (om care face dezbateri) să le considere și să le resimtă în societate astfel. E benefic să ne ascultăm, pentru că de fapt aceasta este esenţa dezbaterii: să îl asculţi pe celălalt, să îi înţelegi poziția, să o respecți, chiar și atunci când îi oferi replică, totul în așa manieră încât să nu îl jigneşti.

Reporter: În legatură cu tema care a fost dezbătută  în cele două zile de concurs organizat în parteneriat cu Asociaţia Pro Democraţia, aceea a corupţiei: ce impact credeţi că are asupra tinerilor în general termenul sau fenomenul de coruptie?

Raluca: Competiţia şi-a atins scopul doar pe targetul proiectului, aceasta vizând elevii de liceu care au fost implicați în competiţie, care s-au documentat asupra noţiunilor de corupție mică/corupție mare/strategii de combatere/legislație specifică. Marea masă a tinerilor nu cred că a fost atinsă, adică nu simt o îmbunătăţire, nu am sentimentul că în urma mea vine o generaţie care „şi-ar tăia mâna numai să nu comită acte de corupție”. E dimpotrivă, sentimentul că înteleg că lucrurile se pot rezolva mai uşor aşa, „vestitul” „las´ că merge şi aşa” și că astfel fenomenul devine un „boule de neige”.

Reporter: Cum se organizează un astfel de eveniment educational si care sunt principalele criterii?

Raluca: Noţiunea aceasta de director de turneu îmi este uşor străină recunosc; din simplul motiv că prefer să fiu pur și simplu organizator. Instituţional vorbind însă, un director de turneu are două sarcini, în funcţie de cum îşi negociază activitatea cu partenerii şi/sau cu solicitanţii. El se ocupă de partea academică, adică gestionează tot de la arbitrii până la tabulare, şi/sau de partea de organizare logistică (sălile de dezbateri, consumabile, catering, etc). În cazul competiţiei pe care am coordonat-o  în Bucureşti a fost un fel de half-half. M-am ocupat puţin şi de sălile de concurs, însă, în principal de arbitri, de tabulare şi de concept. Care sunt criterile? În primul rând trebuie să ai un liceu gazdă, apoi sa te asiguri că vin echipe. În funcţie de numărul echipelor stabilești numărul arbitrilor. De obicei, echipele care se înscriu în campionat sunt însoțite de un arbitru. Cam acestea ar fi criterile pe scurt, plus faptul că mă  asigur că toată lumea îşi face treaba pentru care ”s-a responsabilizat” .

Reporter: Ţinând cont de faptul că echipele au fost începătoare, cum au decurs cele două zile de concurs si care a fost “nivelul de fairplay”?

Raluca: Nu există fairplay absolut ca  termen sau practică. Răpunsul acesta variază de la om la om. Probabil ca dacă i-ai întreba pe câţiva dintre colegii mei care nu au fost acolo vor spune că da, au dat dovadă de fairplay, pentru simplul motiv că un om care face debate ar trebui să dea dovada de ceva mai mult fairplay decât un non-debater. În egală măsură, dacă îi întrebi pe arbitri, îţi vor spune da sau nu, depinde de arbitrul cu care discuţi. Ca om care a avut o imagine de ansamblu, mi se pare că a fost un nivel al fairplay-ului la limita decenţei.

Reporter: Ce  înseamnă sa arbitraţi un meci de debate? Care este senzaţia când stiţi că puteţi să oferiţi o lecţie şi să învăţaţi în aceelaşi timp tinerii această artă a dezbaterilor academice?

Raluca: Mi-aş dori să fie o artă, însă consider că a ajuns o artă viciată. Debaterii au învăţat cum să se fofileze printre rigorile artei propriu-zise şi nu o mai fac la nivelul de artă, ci la nivel de robotism. Unii dintre ei, nu generalizez, chiar  dezbat robotic. Pur şi simplu vin şi îţi livrează nişte date, nişte analize, statistici. Tehnic vorbind își fac doar rolul și nu dezbat. Pentru mine a fi un bun debater e un dar aparte: ori îl ai şi atunci eşti unul dintre norocoşi, ori dacă nu, înveţi să-l cultivi. Acum ce înseamnă arbitrajul… în primul rând să ai încredere în cele două echipe, să realizezi că ei sunt actorii principali şi să le dai sanşa de a străluci pe scenă. Ca arbitru eşti  inexistent în dezbatere: asculţi, nu-ţi spui părerea, iar la sfârşit tragi linie – ( pot chiar glumi, spunând ca e mai mult un calcul matematic) vezi cine are trei argumente și cine are două, pe care apoi le cuantifici -dacă nu au făcut acest lucru vorbitorii III-. Cam asta înseamnă “a lua decizia”. Partea de feedback este cea mai solicitantă, aceea de a împărtăși din experienţa ta debaterilor. Sincer nu simt că învaţ ceva pe cineva, deoarce noţiunea de învăţare presupune ceva ce trebuie asumat de două părţi. Eu nu am, instituţional vorbind cadrul de la şcoală : eu – profesor vin să te învăț pe tine, deci tu-elev înveţi de la mine. Nu! Eu, ca arbitru, atunci când dau feedback fac recomandări, iar dacă tu-debater nu le simţi confortabile, atunci nu le preiei. Nu tot ceea ce fac sau ceea ce ştiu eu trebuie să funcţioneze pentru un alt debater. Eu încerc să deschid o fereastră către cunoaştere. Cam aşa lucrez eu, de pildă, dacă sunt la prima întâlnire cu echipa încerc să le creez panoramic o imagine asupra subiectului, iar ulterior încerc să intru pe noţiuni de tehnică, să îi „şlefuiesc”.

Reporter: Aveţi un mesaj de încurajare pentru tinerii debateri?

Raluca: M-am gândit mult la această întrebare, însă am decis să fiu spontană şi să le transmit să se încreadă  în argumente.

Ana Maria Radoveneanu

0 thoughts on “eXclusivitate! Dezbateti daca vreti sa va bateti!”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *