Rezumat:
Da…Am fost la Eliza Graves, film adus de INTERCOM de vineri, 13 noiembrie, in CINEMA.
Filmul – chiar e o adevarata enigma in stilul criptogramelor lui Edgar Allan Poe, autorul care a inspirat scenariul filmului…Vorbim de un film nebunesc si cand spun asta NU sunt nebun…Sau poate NU sunt suficient de nebun sa recunosc 🙂
Nimic si nimeni nu e ceea ce pare este exact light-motivul productiei…Desi multi spun, dintre cei care au vazut trailer-ul ca filmul arata prea multe, credeti-ma ca NU arata NIMIC 🙂 In psihanaliza si in psihiatrie trebuie sa credem doar jumatate din ce vedem si nimic din ce auzim…
Intr-o discutie post-productie cu Emil, Andrei si Raluca, am gasit si noi inspiratia pentru o replica noua de film…
DECAT un om normal si nefericit mai bine un blogger anormal si fericit
Replica are logica…In timpul filmului, apare o discutie intre doi doctori psihiatrii in care unul, siderat, intreaba de ce un pacient care se crede cal este incurajat sa ramana in acea stare iar raspunsul este stupefiant de natural si sincer…
Dar de ce sa-l transform intr-un om normal si nefericit cand el este un cal perfect fericit
Dar sa incepem cu inceputul…FIlmul incepe cand un doctor psihiatru aduce la seminarul sau o pacienta care sufera de isterie…
Scena se termina cu un final deschis si se schimba cadrul…Avem un alt doctor in padure care cauta azilul…Aici o gaseste pe Eliza Graves si intre ei se leaga o poveste de dragoste…Singura problema este ca doctorul care se pretinde ca este directorul ospiciului este…ALTCINEVA…
Atunci cand afla adevarul, doctorul ar fi trebuit sa isi doreasca sa scape dar este prea NEBUN de indragostit de Eliza…Adevarul ca la cat de bine arata orice barbat ar innebuni… Evident pana la un punct 🙂
Filmul are umor…Usor tamp dar are umor… Nu exagereaza prin elemente de sexualitate, are cateva scene de violenta, un pic de emotie, empatie, dar are nebunie din belsug…Practic filmul iti ofera un tablou a modului in care erau tratati pacientii cu afectiuni cerebrale la finalul secolului XIX…
O sa asistam la momente atroce de barbarie comise de doctori psihiatrii, tehnici care in acele vremuri erau predate la universitati si erau practici oficiale…Trepanatiile pe creier, injectarea de bromura sau ingerarea fortata de medicamente, siluirea pacientelor, totul in numele unor diagnostice mai mult sau mai putin relevante sau corecte
Dincolo de aspectele hollywoodiene ale productiei, te intrebi daca nu cumva cei ce se cred sanatosi si ar trebui sa aiba grija de cei nebuni nu sunt cumva mai nebuni decat pacientii lor !?
Filmul pare simplu la prima vedere dar, daca ai timp sa privesti dincolo de storyline, lucrurile nu mai sunt atat de simple…Iar daca ti-a placut nuvela carabusul de aur al lui Edgar Allan Poe, filmul merita 🙂
Si daca pana acum nu v-am convins sa mergeti, va AVERTIZEZ ca finalul este pur si simplu NEFIRESC de NEBUNESC pentru simplul motiv ca inconstientul, subconstientul si ratiunea au cu totul alte valori in mintea unui NEBUN :))
1 gând despre „ELIZA GRAVES – O NEBUNIE de film si NU sunt NEBUN cand spun ASTA!”