Atelier de Idei

Despre comunism cu usile inchise, sau despre ideologii cu cartile pe fata

Spread the love
Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

comunismDespre comunism s-au spus multe, dar indiferent cate se vor mai spune cred că tot nu va fi destul. Noi cei care l-am trăit, indiferent cât de mici am fi fost în 89, îl avem încă în vene ca nişte reziduri ascunse bine prin cotloanele sufletului. Aceasta nu este o problemă ce ţine de propria opţiune, ci de psihologie. Nicio altă ideologie, fie aceasta concretizată în cel mai autoritar regim posibil, nu a reuşti să distrugă omul din interior în măsura în care comunismul a reuşit să facă acest lucru. Conştientizarea acestui aspect este un mare pas spre o comprehensiune mai bună a societăţii româneşti de astăzi şi a fiecărui român în parte.

Aş dori să argumentez aceste afirmaţii pornind de la un eseu al lui Vaclav Havel. Înainte ca Havel să ajungă preşedintele Cehoslovaciei, în 1989, el a petrecut foarte mult timp prin închisorile comuniste din cauzaactivităţilor sale de disident şi membru fondator al organizaţiei pentru apărarea drepturilor omului, Carta 77. Timpul petrecut prin închisorile comuniste i-a dat posibilitatea lui Havel să reflecte mai mult la sistemul politic a cărui victimă era şi la adevărata natură a răului pe care acesta îl reprezintă. În eseul său Puterea celor fără de putere, Havel ne spune povestea unui vânzător de zarzavaturi. Iată rezumatul acestei povestioare citate de Francis Fukuyama în lucrarea sa Sfârşitul istoriei şi ultimul om.

În povestioara lui Havel, un vânzător de zarzavaturi îşi pune în vitrină, printre legumele sale, lozinca: „Proletari din toată lumea uniti-vă!” Întrebarea pe care ne-o punem este: „de ce face el aceasta?” Vânzătorului de zarzavaturi îi este indiferent conţinutul semantic al lozincii şi nu pune lozinca în vitrină pentru a comunica oamenilor un ideal propriu în care crede cu tărie. Lozinca este, însă, un semn şi conţine un mesaj subliminal foarte precis, pe care l-ar putea exprima şi astfel: „Eu, vânzătorul cutare, trăiesc aici şi ştiu ce trebuie să fac. Mă comport cum mi se cere. Se poate avea încredere în mine şi mă comport mai presus de orice reproş. Sun ascultător şi de aceea am dreptul să fiu lăsat în pace”. Acest mesaj este adresat celor de la putere şi, în acelaşi timp, constituie un scut împotriva potenţialilor informatori. Negustorul ar fi putut afişa, la fel de bine, lozinca: „mi-e frică şi de aceea mă supun orbeşte”. Valoarea de adevăr a lozinicii era aceeaşi, dar vânzătorului de zarzavaturi îi este jenă să pună în vitrină o asemenea declaraţie fără echivoc a propriei degradări. Astfel, semnul îl ajută să-şi ascundă faţă de sine însuşi josnicia pe care se bazează propria ascultare şi josnicia sistemului. Pe amândouă le ascunde în spatele unui piedestal înalt, care este ideologia.Citeste aici articolul complet

By: DAN PATRASCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *