Fără categorie

Dar tu fugi

Spread the love

Departe in zari,unde nu te pot atinge,
nici cu privirea,nici cu mainile.
As vrea sa-mi las mana sa alerge-n
parul tau negru,lucios.

descărcare
As vrea sa-mi las mana sa alunece
pe corpul tau,sa ma topesc ca zapada.


Privirea sa-mi ramana fixate pe ochii tai negri,
pe buzele tale,pe chipul tau de marmura alba.
Lasa-ma sa ma adapostesc la pieptul tau,inima ta
astfel cladind in jurul meu castel.
Lasa-ma sa ma feresc de rau,sa-mi feresc chipul
ascunzand-ma la pieptul tau.
Mainile tremurand sa mi le saruti cu buzele reci,
de prea multa indiferenta a timpului.
Mirosul tau sa fie aerul meu,parfumul meu sa-ti
fie vesmant cald,atunci cand esti departe.
Dar totusi tu alegi sa fugi in neant,
unde nu pot zbura cu aripile mele din oase.
Fugi oprimat,desfigurat de frica si singuratate,
gonit din valul afectiunii.
Ranile-ti sunt adanci,inradacinate si chiar
cicatrizate pe cerul albastru sangeriu.
Te voi lasa sa gusti din paradisul meu,
cat sa schimb privirea ta.
Nu-ti promit vesnicia alaturi de mine,
fluturi,flori si miere.
Nu-ti promit ca primesti ceea ce doresti,
eu insumi avand demonii mei.
Nici eu nu am de oferit vesnica loialitate,
o vesnica promisiune,un juramant.
Poate tu esti o oglinda a ceea ce imi doresc,
a ceea ce visez,meditez.
Reflexia singurei parti umane ce mi-a mai ramas,
caci sufletul imi piere tacut.
Se magnetizeaza,robotizeaza intr-un cosmar
al esteticului si femininului.
Dar tu nu-mi iubi trupul imbracat in rochii colorate,
caci moartea lui e curand,accidentala.
Dar tu nu-mi iubi sufletul infierat,
caci din otel nu poti face puf.
Nu poti turna apa parfumata peste rani facute
in urma fierului incins.
In patul gol,noaptea ma imbratiseaza calm,
aducandu-mi alinare si inflacarare.
Transforma-te iubite,in Fecioara de Fier,
ce nevinovat ma cuprinde,ma desprinde,ma despica.

Autor: Dora Koslov

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *