E ilogic, e fara sens, e non-sens. Ca in teatru de improvizatie cand inventezi cuvinte, cauti sensuri, culori, idei, le amesteci, treci peste reguli, prejudecati, norme din DEX, totul e DIFERIT. DE CE? Pentru ca o iau de la capat amintirile, emotiile, ca intr-un carusel sisific al incertitudinii si nesigurantei. E ca atunci cand iti cauti sensul si il gasesti doar daca lecturezi carti crestine.
Nu caut pattern-ul si n-am un pat subliminal al lui Procust, nu filtrez suflete si persoane, dar , intamplator sau nu, pana la EA fiecare au incercat intr-un mod anormal si inexplicabil sa ma schimbe, sa ma transforme dar parca as fi fost o bucata de lut care avea nevoie de contur si forma cand tot ce-mi trebuia erau culorile. Nici acum nu le am nu le primesc, dar totul are un sens, o logica.
Nu scriu acest text cu legaturi morbide la SF. Valentin, Dragobete, etc. Emotiile autentice n-au nevoie de zile calendaristice, de masuratori pertinente ca si cand faci studii geo-morfologice… Emotiile autentice trec peste timp si spatiu. Sunt precum GRAVITATIA… Emotiile autentice fac oamenii obisnuiti capabili de lucruri neobisnuite…
Daca sunt curate, se nasc la altitudini inalte precum Muntii Piatra Craiului sculpteaza minuni. Daca se nasc din vanitate, egoism, din noroaiele intrinseci ale instinctelor noastre duc spre fapte abominabile, imorale…
In povestea mea cu parfum de aprilie totul a pornit din nimic si nici astazi nu-mi explic DE CE?
Mi se reproseaza ca traiesc in trecut. Dar trecutul e o coordonata nu e o perioada. Daca descoperim in desert artefacte de milioane de ani ele, chiar daca apartin trecutului au valoare in PREZENT pentru ca TIMPUL nu se masoara in trecut, prezent, viitor el doar EXISTA, asa cum exist si eu!
