[yasr_overall_rating size=”large”]
Copil fiind, cand inca nu aveam forma, sens,
cand inca pluteam eteric in apa primordiala,
totul mirosea a fericire, a caldura si nu vedeam,
dar traiam cu un singur gand primar –
Sa ofer flori cu eticheta buchete mireasa ,
Sa ajut cuplurile de indragostiti sa se iubeasca etern…
Multicolore, imprastiate in mii de culori, in mii de petale,
sa le culeg sau sa le aleg,
sa ma aleaga ele pe mine,
dupa buchet, dupa miros, dupa parfum, dupa mireasma
a mosc topit in miere, a lavanda patata cu vanilie,
a cuisoare rasturnate in esenta de cicoare si scortisoara,
Ca tot vine toamna cu al ei curcubeu de arome si culori…
Apoi, am simtit lumina pentru ca ochii inca imi erau cruzi si goi,
si nu aveam idei, ganduri, totul era tabula rasa.
Dar am simtit mirosul matern si am respirat cu urmele mele infime de plamani
tot aerul si toata fericirea.
Anii au trecut mai repede decat raurile printre stanci de munte
si azi tot mirosul fericirii e cel care-mi da tarcoale, ma rataceste, ma afunda,
ma striga intrinsec, imi coloreaza gandurile, emotiile, ideile…
Habar n-am de clipa, unde incepe si ce vede dincolo de singularitatea orizontului,
dar respir fericirea primordiala ca atunci cand eram doar nascut din cuvinte nenascute…
Pentru ca zambetul nu se aseaza pe fata, se castiga cand se consuma timpul,
pentru ca sarutul nu se cucereste, se lasa cucerit de timp,
pentru ca pielea nu se atinge cu varful degetelor, se saruta atent, strat cu strat in TIMP…
Pentru ca totul in jurul nostru e culoare, si tot ce e culoare de la floare vine,
din petala, din trup mladios si din vlastar, din spini curbati de trandafiri,
din pistilul din adancul inimii oricarei flori,
din urma inca nenascuta de miros din acel boboc prea crud sa priveasca lumea,
din radacini ratacite si imprastiate furtiv,
totul e o poezie, o colorata poezie.
Azi nu poti sa topesti zidurile de gheata pe care le ridicam fiecare dintre noi,
in jurul nostru, in afara noastra, in adancul nostru,
fara sa oferi sau sa primesti flori de la o florarie online.
Pentru ca sarbatorile ar fi fara sens fara flori,
n-ar avea culoare, parfum, miros, scop, amintiri, emotii
idei si clipe care sa dainuie in eterul nemiscat al Timpului…
Nu conteaza numele celor care vin ofranda vie pentru cei vii sau nevii,
pot fi trandafiri buchetari de la galbenul spalat al Soarelui,
pana la rosul aprins precum sangele ce ne curge in vene,
de la rozul pastelat al zorilor,
pana la albastrul pur din inima cerului,
de la portocaliul curat precum portocala siciliana,
la petalele satirate ca visele unor virgine,
Totul e culoare si culoarea are parfum de fericire!
Fericirea mea, fericirea ei,
fericirea unor flori de tei, margaritar, gladiole, panselute,
orhidee sau lalele,
toate au un mister, toate traiesc pentru ca parfumul lor
sa te inveleasca in cele mai placute momente,
mai ales de sarbatori!
[yasr_visitor_votes size=”large”]
