Fără categorie

Cosmin BIGHEI, un nume predestinat sa razi de el cu el, pe scena ROMANII au TALENT

Spread the love
Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

De ce stand-up comedy?

Pentru că mi se pare cea mai pură formă de umor. Ești tu cu un microfon, ai în față un reflector și un grup de oameni. Le spui ce vrei și ei reacționează cum vor. Totul e direct, viu și interactiv. În plus, când faci stand-up ești propriul tău scenarist, regizor și manager.

Cand ti-a venit ideea sa asociezi numele tau de familie cu glumele din programul tau?

Atunci când am ales să fac stand-up comedy. Primele glume pe care le-am scris au fost despre numele meu. Dacă mă chema altfel, șansele să mă apuc de stand-up erau cu 10 % mai mici. Cred că mulți comedianți mă invidiază pentru acest nume: eu mă prezint și lumea râde. Mă iau un pic de mine, lumea râde și mai tare.

Ce ai invatat in perioada asta in care ai ales sa faci stand-up comedy?

Am învățat că stand-up comedy e o treabă serioasă. Asta dacă vrei s-o faci bine și pe termen lung. Am învățat că nimic nu se întâmplă peste noapte, că e nevoie de răbdare, muncă și perseverență. Am învățat cum să mă mobilizez pentru un show de 75 de minute după un drum de 8 ore. Cum să țin corect microfonul în mână, cum să reacționez când un moldovean beat îmi spune că nu-i OK să fac glume despre Fuego sau când un patron de bar îmi dă sfaturi într-ale comediei.

Că stand-up-ul nu e umor pentru mase, că trebuie să-ți respecți publicul și că nu există limite, cu excepția celor pe care comediantul și le autoimpune. Şi multe altele.

In experientele tale ca si comediant, cand si unde ai avut parte de cel mai complex public, sau, altfel spus, s-a intamplat sa ai oameni care sa nu rada la glumele tale?

E o meserie care te poartă în multe locuri și contexte. De cele mai multe ori e foarte bine sau bine, uneori e perfect, câteodată însă e ciudat spre suprarealist. Cel mai complex public, în sensul întrebării tale, l-am întâlnit acum vreo 3 ani. Am fost invitat să fac stand-up la zilele unui oraș mai mic. Totul se întâmpla pe o scenă amplasată pe stadionul localității respective. Mirosea a mici. Înainte și după mine au fost dansatori, cântăreți, etc. În primele minute ale prestației mele oamenii au râs puțin, apoi și eu și ei ne-am dat seama că între public și comediant nu se poate crea o relație stabilă. S-a lăsat liniște, care s-a transformat într-o rumoare bruiată de un băiat care spunea glume pe un stadion. După ce am coborât de pe scenă am aflat cine era capul de afiș al acelei seri: un interpret de manele cu nume jumătate-om/jumătate-județ.

Un mesaj pentru cititori

Dacă tot sunteți cititori, vă invit și pe blogul meu: cosminbighei.wordpress.com. Scriu atât de rar, încât dacă intrați o dată pe an, veți fi la curent cu toate noutățile. Vă aștept și la spectacole. Aici anunț mereu când și unde am show.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *