Rezumat:
Eram acolo…Si…L-am vazut…Cu ochii mari, ca de caine hamesit…Doi ochi verzi spre caprui, curati precum smaraldul sangeriu, straluceau inconjurati de un chip murdar si plin de pete…Doi obraji rumeni erau acoperiti de jeg si praf intarit…Asteptam in statie la gara…Era dimineata…Cred ca 6 dimineata…Tocmai veneam de la Brasov…M-am uitat la el…Nu mi-a cerut nimic…Doar se uita lung la mine…Cand l-am privit…Avea parul facut sarma de nespalat…Nu stiu daca era blond, roscat, brunet…avea urme neclaite de jeg, zahar, urme de tigari stinse-n par…urme de tigari stinse pe gat…pe podul palmei…Ii vine sa sufle nasul…Mucii i se preling din nari…Nu da atentie dar cand vede ca ma uit la el ciudat se sterge cu maneca jerpelita…Poarta o geaca rupta peste tot, o geaca din care ieseau atele…Arata zgariat…Mai mult ca sigur ca a fost atacat de caini din jur…Inca ma privea trist, cu ochii goi…M-am uitat la el mai bine…M-am cutremurat…Era DESCULT…Si…era iarna…era 18 decembrie 2011….
Privind la el mi-am adus aminte de copilaria mea…De cizmulitele intotdeauna calduroase, de sarmalele facute de bunica, de budinca facute de surori, de DRAGOSTEA LOR,de FAMILIA MEA…si m-am uitat la el si mi-a venit sa plang…Si am inceput sa plang a ciuda, a nervi ca nu puteam sa fac nimic pentru copilul asta…Vazusem cu o seara inainte filmul FILANTROPICA si stiam ca undeva era „PESTELE” lui…Ma uitam la taximetristii care-l priveau ca pe un obiect…Ca pe o piatra pe care o vezi in mijlocul drumului si o arunci…
Si atunci mi-am adus aminte de ei…
Si…in acel moment am pus mana pe telefon si am sunat la 112, la politie…Discutia a fost birocratica si enervant de lunga, dar…mai bine va las pe voi sa trageti concluziile…
– ALO, 112, Bogdan ma numesc…
– Ce s-a intamplat, ce urgenta aveti?
– Vreau sa vina un echipaj de politie la gara
– Dar ce s-a intamplat?
– E un copil aici, cred ca nu are mai mult de 5-6 ani
– Si care este urgenta a fost lovit de o masina
– Doamna, vreau sa-mi faceti legatura la politie, de acolo ma descurc eu
– Nu pot sa va fac legatura daca nu-mi spuneti care e problema. Altfel voi considera acest apel abuziv
– Doamna, eu n-am nicio problema, copilul e sanatos, cel putin momentan dar e iarna, sunt – 8 grade afara, copilul e descult si vreau sa vina un echipaj de politie sa-l preia si
sa-l duca la un centru de adapost
– O clipa…Cum va numiti? Numele complet si CNP Buletin…
– De ce trebuie sa va dau CNP? Nu aveti numarul meu inregistrat? Va mai spun numele complet
Ideea e ca dupa 10 minute a venit un echipaj, m-am legitimat si…a preluat copilul…Nu stiu nici astazi ce s-a intamplat cu acel copil dar sper ca e bine…Ideea ca mi-am adus aminte de intamplarea asta pentru ca pe 26 martie la Ateneul Roman are loc un eveniment caritabil TWIN ART.
Vreau sa veniti si voi acolo nu pentru a asculta neaparat un concert de exceptie semnat Alexandru Tomescu ci mai mult pentru a va implica in problema copiilor fara copilarie…Si voi ati fost copii, si eu am fost copil…Eu am alergat pe la bunici toata copilaria mea si am mancat toate fructele si legumele din gradina lor dar seara aveam un culcus, un pat, aveam iubire si multa grija din partea lor…Am cantat colinde si faceam serbari pentru parintii mei si primeam cadouri in fiecare an de Craciun si Sf. Nicolae…Eu mi-am trait copilaria…Sa ajutam si alti copii sa si-o descopere pe a lor…Nu-i vina lor ca nu au copilarie…E vina unor oameni care anatomic inca le sunt parinti…Dar daca sunt abandonati de ei, de sistem, sa nu-i abandonam si noi doar pentru ca AVEM puterea sa-i IGNORAM…Sa incercam sa NU mai ne prefacem ca NU vedem…Repet, Nu-i vina lor…
In final, un clip cutremurator…Statistici, cifre, doar ca in spatele unor numere reci se ascunde o realitate crunta si trupuri de copii deja reci sau demult putrezite sub pamant…
1 gând despre „Copii cu o copilarie franta, precum umbrele ratacite-n intuneric…!O drama pe care multi o IGNORAM! Pana ACUM!”