Fără categorie

…Confesiuni spre mine!…

Spread the love
Our Score
Our Reader Score
[Total: 1 Average: 4]

Visez sa visez,

Dar nu apuc decat sa ma trezesc cand visez ca visez…

Nu pot dormi, dar nici nu pot trai…

Pentru ca de multe ori visez fara sa stiu ca visez…

Ma trezesc langa mine si nu ma recunosc

Ma miros, ma vad, ma aud dar nu ma inteleg

Ca si cand m-as privi intr-o oglinda fara oglinda

Ca si cand mi-as privi eu-l intr-un ochi de balta

Secat de apa si plin de eter…

Ca si cand imi urmaresc reflectia pierduta

Fara sa fie reflectata de nimic…

Sunt clipe cand nu stiu ce si cine mai sunt,

Cine si ce mai vreau,

De ce si unde mai sunt…

Anii, clipele, zilele, orele, minutele, secundele se scurg

atat de relativ incat nu mai stiu daca un minut nu cumva e o zi

Iar o ora devine subit o luna, o saptamana sau un an…

Ma caut de o vesnicie pe mine,

Desi vesnicia nu dureaza decat de 3-5-7 ani…

Sunt eu si nu sunt eu

Imi vorbesc mie si ma confesez mie

Dar nu vorbesc despre mine

Vreau sa imi gasesc alter-ego-ul

Dar e atat de ratacit ca nici el nu mai stie cine e…

Si nici eu…

Respira usor suflet al meu…

Cineva de aici

0 gânduri despre „…Confesiuni spre mine!…”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *