Atelier de Idei, Creatii, Idei cu emotii

Cand sufletul face colectii de emotii si le pune la pastrat

Spread the love

Pe urma ta…

Vorbesc despre tine, da, despre tine,
Am langa mine un pahar de vin, aparent roșu, dar il simt sânge chicotind devreme,
Eu spun Nichita, dar stiu cine se ascunde
dupa coltul de suflet sfărâmat.
Miros a lămâie si a supa,
Miros a mine si a oameni,
Dar tot urma ta o port in mine…
Cred ca e cel mai intens tatuaj
Al existentei mele.
Il am in fiecare celulă, în fiecare neuron
Si tac, dar n-ai idee cat pot sa vorbesc in mine
Si totul e…asa cum stiam intr-un loc
in care am fost aman2.
Iti caut umbra si calc timid printre necuvinte.
Si…astept. Mai e putin, sau infinit de mult, dar astept…

AnoTIMPURI fara TIMPuri

Se facea ca era o urma de Iarna,
Si era prima zi, si prima data cand imparteam timpul prin tine,
Si eu aruncam cate un gand, cate o emotie,
Tu imbracai eul meu cu o privire lapis_lazuli,
cu un zambet, cu o vibratie de necuvinte…

Si a inceput sa zgarie matinal geamul de la balcon,
Primavara. Tu erai in flori, pe buze si in petale de roua,
eu rataceam in tine, prin tine, prin fiecare tu.
Iti gaseam mireasma ascunsa dupa betisoare parfumate,
dupa ore de meditatie yoga, dupa sens si non-sens perpetuu…

Si te-am spalat toata vara printre degete in valurile Marii Adriatice, in spuma Marii Negre,
Si te-ai transformat subit intr-o sirena,
Si ai inceput sa canti tacerea in refrene boeme,
Iar parfumul tau cu urme sarate de mare
ajungea pana in genunea din ADN_ul meu si curata tot,
Erai furtuna, erai vis, erai abis, erai paradis…
Pe crampeie de urme de nisip ti-ai sters parul proaspat cu note de iasomie,
Si alergai precum ielele din nevise prin poieni si copaci dezgoliti,
Ca intr-o noapte in bucla de Sanziene…

Dar toamna, doar plina de culori,
S-a asezat timid in bratele tale.
Ai grija cand ma imbratisezi nud sa nu se piarda aroma de pe frunzele atemporale,
sa nu ramana umbra fara penumbra,
iar secundele sa rataceasca in eter…

Si, ca intr-o bucla a lui Moebus,
Iarna ne-a prins cum reimparteam Timpul,
vis cu vis, speranta cu speranta,
tacere cu necuvinte.
Si din uitare in visare si din aievea in uitare,
ne-am surprins privind acelasi cer intepat de turnurile lui Gaudi,
Ne-am amestecat vibratiile cu pasteluri catalane,
Si am trecut dintr-un an in alt an, in alt TIMP,
in antiteza unei antiprimaveri…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *