Rezumat:
[yasr_overall_rating size=”large”]
Cand stii ca ti-a venit timpul sa iubesti,
Te uiti la Luna si astepti sa fie rotunda, sa fie plina de Soare?
Te uiti la cadranul elegant al ceasului elefant de la mana stanga,
Astepti sa vina vara si sa culegi flori de camp de prin poieni
in varf de munte ?
Astepti sa se faca dimineata si sa atingi cu mainile roua de pe trandafiri?
Astepti primavara sa topeasca tarmul marii si sa asculti muzica
pierduta printre valuri si pescarusi?
Astepti tacut si stingher femeia potrivita,
imbracata elegant ca din revistele glossy de lux?
Accesorizata cu bijuterii si alte elemente fine?
Care sa poarte un ceas Cluse sau Bigotti Milano
incastrat cu diamante Swarovski?
O sirena albastra mi-a soptit recent:
Iubirea se naste din timp si creste odata cu el,
Sunt cuplul perfect, ideal!
El o invata pe ea sa fie ea,
iar ea il invata pe el sa fie vesnic…
Si atunci am inteles
ca daca a venit Timpul sa simti,
doar Timpul stie…
Nu conteaza ca marea inca e inghetata,
ca Soarele inca n-a rasarit,
ca Luna ramane pe jumatate suspendata,
iar iarba de pe pasune nici macar n-a incoltit.
Nu conteaza varsta imuabila impregnata sau nu in chipul ei
sau al lui,
nu conteaza ca parfumul lor se pierde printre grupuri de straini,
nu conteaza ca se vad si se revad pana cand ajung sa-si contopeasca gandurile,
nu conteaza ca nu simt la fel de intens, dar traiesc identic aceleasi vise si idealuri,
nu conteaza nimic din ceea ce credem noi ca exista,
pentru ca mai presus de tot, doar NImicul persista in tot si toate…
Timpul iubirii e abstract, incert si tacut
dar si cand iti arunca cu mii si mii de clipe
si iti simti buzele cum se ofilesc pentru ca ea nu le-a mai gustat,
cand o vrei langa tine, cand zambesti cand ii auzi vocea,
totul inseamna iubire si timp pentru ea…
Cand si cum vine nu stie nimeni, dar cand se va intampla
vei simti cu fiecare celula, fiecare por, vei respira
acelasi aer, vei folosi aceleasi cuvinte,
doar ca totul va fi un pic mai colorat
Fericirea inseamna sa poti colora timpul 🙂
Fericirea inseamna sa transformi deziluzia in tel
si durerea in provocare pentru ca mai presus de senzatii
zac sentimente netraite care se consuma si te consuma
pana atingi fericirea…
Fericirea precum aerul,
nu o poti inchide intr-un bidon de sticla,
sau sa o pastrezi captiva intr-o punga pentru ca nu vei simti nimic,
dar daca cineva va dori sa-ti fure aerul vei simti asta
chiar daca nu-l vezi, il simti, il traiesti…
Asa e si fericirea, pare un aer perpetuu care te invaluie si te imbraca
intrinsec, extrinsec, cand visezi cu ochii deschisi,
cand traiesti ca si cand mori maine si cand mori de dor ca si cand traiesti in agonie?
Doar TIMPUL stie si le stie…
[yasr_visitor_votes size=”large”]
