Rezumat:
Singur în fața monitorului. Trebuie să scriu dar nu stiu ce. N-am deloc inspiratie si ochii imi sunt obositi de la atata efort vizual. Oboseala ma prinde, ma arunca intr-o toropeala ciudata si ma trezesc in subconstient cum vorbesc cu mine insumi.
-Hei, vrei sa stii cum poti sa vezi mai bine inspiratia din tine, adica cum sa ma vezi mai bine pe mine?
– Inspiratie, ce tot indrugi acolo? Ce te-a apucat?
– Am emotii draga, lasa-ma in pace daca nu stii sa comunici cu mine…De dimineata, am tras cu urechea la ce se discuta in subliminalul subconstient si am aflat de la o sursa de incredere de cele mai relevante solutii optice pentru protectia ochilor tai.
– Adica, poti fi mai explicită?
– Nu te mai stresa…E o metafora a social media intre oameni creativi si plini de idei care sunt provocati de alti oameni creativi si plini de idei sa scrie creativ si cu multe idei si pentru asta au nevoie de cele mai creative idei si solutii optice pentru 99 din munca unui blogger este aceea de a vedea fizic pentru a-si putea antrena creativitatea intrinseca…Ai inteles???
– Prea putin…Eu sunt un personaj emotional, nu sunt asa cerebral ca tine…Si totusi, ce am de facut?
– E complicat…N-ai intelege…Mai bine te provoc la un dialog intercerebral si vreau sa-mi spui ce-ti trece prin sinapsele neuronale metafizice cand iti transmit expresia ochi de pisica, lentile de sticla?
– Ma gandesc la toate amintirile pe care le-a avut si le are Bogdan cu ajutorul ochilor..Ma gandesc la gustul laptelui pe care l-a supt Bogdan de la mama lui, la biberonul cu laptic pe care il fura surioarei sale la cat era de pofticios, la omuletii de branza bagati in bucati de paine ca doar asa ii savura surioara lui mai mica, la bradutii de branza agatati de Craciun, la foile cu urme de branza cand isi facea temele, cand ii cadeau firimituri de la sandwich-urile pe care si le facea la toaster copil fiind, la raurile de lapte pe care le varsa cand mai spargea cate o sticla la bunici alergat fiind de unchiul sau mai mare, la ciresii patati cu branza cand arunca cu prastia dupa mierle, la excursiile pe cranguri si coaste cand alerga cu verisorii lui, la apusurile de Soare colorate in culori ireale, la camera din pod cu urme de paianjeni si parfum de fum ranced, la trandafirii din gradina bunicii, la vita de vie, la carabusii de mai pe care-i prindea, toate aceste amintiri ar fi fost fara contur daca n-ar fi putut sa priveasca pentru a putea memora…
– Opreste-te! Taci un pic!…
– Dar ce-am zis, ce-am facut? Nu ma emotiona prea tare ca plang…
– Ce se petrece? Unde sunt?
Dintr-o data, din cer, incep sa cada stele de aur cu sclipiri de diamant, o feerie pentru ochi, daca n-ar fi putut sa vada n-ar fi inteles nimic din nimic… Dintr-o data, din nimic, apare o creatura diafana de forma unei lentile transfocale care incepe sa-i zambeasca…
– Cine esti?
– Sunt zeul Lensa si am venit sa te ajut ca sa vezi mereu asa cum ai vazut prima data, clar si concis, pentru ca tu si creativitatea ta sa fiti intr-o feerie infinita…Si i-a daruit puterea de a vedea clara, soluții profesionale si o pereche de lentile magice…
