Andrei Mărgineanu: White Noise este un spectacol despre adevăruri triste

➡ Salut. In  primul rand vreau sa te felicit pentru spectacolul White Noise si iti multumesc pentru oportunitatea de a fi parte din spectacolul vostru intr-o infima masura. Cum s-a nascut acest spectacol? Tu sau colegii tai aveti in familie sau printre cunoscuti persoane care trec prin aceasta experienta?

Salut! Şi eu îți mulțumesc pentru momentul din spectacol pe care l-am creat împreună, moment care a ieşit atât de bine şi datorită spontaneității şi empatiei tale. Pentru a înțelege cititorii mai bine despre ce este vorba, în cadrul spectacolului White Noise există un moment de interacțiune cu un spectator, iar la avanpremiera spectacolului s-a întâmplat în aşa fel încât noi doi să ne întâlnim pe scenă.

White Noise s-a născut ca urmare a două interacțiuni importante. Pe de o parte datorită call-ului de spectacole de teatru documentar organizat de Teatrul Apropo, Bucureşti, iar pe de altă parte datorită unui proiect cultural cu caracter incluziv în cadrul căreia eu şi colegii mei am avut onoarea de a întâlni multe suflete cu adevărat pure şi frumoase, copiii de la „Centrul de recuperare neuromotorie pentru copii și tineri” din satul Hârja, Bacău. Toți colegii mei avem câte o persoană cunoscută care suferă de acest tip de tulburare neuro-cognitivă, de autism, unii dintre noi chiar în familie, un motiv în plus pentru realizarea unui spectacol despre acest subiect.

➡ Cum ati facut rost de acele imagini reale? Cine vi le-a furnizat?

Interviurile proiectate din spectacol au fost filmate de noi, echipa proiectului, care este formată din 4 actori (cu tot cu mine) şi un regizor/dramaturg. Mai departe, pentru partea de montaj, am apelat la doi editori, Ciprian Moraru şi Ivona Dorohoianu.

➡ Ce va doriti sa obtineti cu acest spectacol? Aveti niste asteptari pe termen mediu si lung?

În primul rând să ajungă la cât mai multe persoane. Este un spectacol despre empatie, despre incluziune, despre adevăruri triste care ar putea fi schimbate. Ca aşteptări, deja s-au întâmplat lucruri minunate în urma reprezentațiilor. Spre exemplu unele persoane din public care au avut nevoie să vadă acest spectacol şi ne-au mărturisit acest lucru, nu neapărat datorită prestație noastre sau a spectacolului ca produs artistic, ci datorită subiectului, a informațiilor şi a modului de prezentare al acestuia. Asta nu poate decât să fie un mare motiv de bucurie. Aşteptările noastre pe termen lung este ca acest spectacol să se întâlnească cu cât mai multe persoane cu care i-ar fi mai bine să se întâlneasca. Atât spectatorului, cât şi spectacolului.

➡ Cum s-a facut distributia? A fost un casting inainte sau cum s-au desfasurat lucrurile?

Atât distribuția spectacolului, 4 actori cu tot cu mine, cât și regizorul/dramaturgul spectacolului formăm deja o echipă încă din ultimii ani de facultate, de acum 3-4 ani. Ne-am format o companie de teatru imediat după terminarea facultății, Les Chobeaux Theatre, şi ne bucurăm să fim după tot acest timp încă împreună în acest proiect minunat.

➡ Sa ne intoarcem la tine. Cand si cum ai ales sa fii actor? Care e povestea din spatele lucrurilor vazute?

Mereu schimb răspunsul când mi se pune această întrebare, probabil datorită (sau din cauza) firii mele. Nu mi-ar plăcea să mă văd  vreodată doar drept actor. Am început să am tangențe cu lumea artei în clasa a 10-a când am intrat într-o trupă de teatru pentru liceeni.

Apoi la facultate am studiat tot actorie, în Cluj-Napoca. Apoi a urmat masterul şi am studiat management cultural şi ambiţiile mele profesionale s-au schimbat destul de mult. În prezent îmi împart timpul de lucru între munca de actor de teatru şi management de proiecte culturale. Urmează, sper eu, actor de film, un domeniu cu care am mai tatonat şi totodată cel care mă intrigă, artistic vorbind, cel mai tare.

➡ Vad la tine pe pagina de Facebook la cover cuvantul AUZIT? Despre ce proiect este vorba? Este ceva legat tot de teatru?

Da, este un proiect legat de teatru, însă acesta este un bun exemplu pentru ceea ce fac pe partea de management cultural şi proiectele pe care le gestionez în acest sens. AUZIT este un teatru radiofonic online care se află încă la stadiul de „pui”, în sensul în care eu şi colegii mei am dat viață acestui proiect acum câteva luni. Cu toate astea este un proiect de lungă durată care a început să se dezvolte peste aşteptări.

Te şi vă invit să ascultați ultima producție AUZIT pe Youtube sau Spotify. Iar apoi să-mi spui şi spuneți opinii, sugestii, reclamații. Glumesc. Este un proiect foarte drag cu care se vor întâmpla multe lucruri minunate şi la care lucrez alături de persoane la fel de minunate. Dacă aveți căşti şi baterie la telefon, chiar vă recomand să stați pe aproape şi să-i dați un check.

➡ Un mesaj pentru cititori. De ce ar trebui sa vina la acest spectacol?

Îmi amintesc fragmente din răspunsul tău, Bogdan, la întrebarea pe care ți-am adresat-o în timpul spectacolului la momentul pe care l-am menționat înainte în acest interviu, şi anume faptul că un astfel de spectacol transmite informații despre o problema cât se poate de reală şi de ignorată din societatea noastră legată de lipsa conştientizării persoanelor cu tulburări de pe spectrul autist şi simplul fapt că s-a oprit, la un anumit nivel, ajutorul real, înțelegerea şi empatia pentru această categorie de persoane. Este un spectacol care face bine, cred eu.