Fără categorie

Analgezic gand, amar vesmant…

Spread the love
Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Analgezic gand, amar vesmant

Pe tine te pierd, pe tine te cuprind,

Ma simt certat de lume si mi-e frig

N-am pus caciulitze pe nimic, pe litere, pe ganduri si idei…

Ma infrupt animalic din imaginea ei…

Ratacesc furtiv prin cotloanele stinghere ale goeletei mele

iar ea, ca o nava fantoma

isi sfarama parti din bordaj de stanci seci si goale…

Imi caut destinatia, imi reneg tarmul…

Astept sa ma inec in valuri,

Dar nici vantul nu mai adie, NEMERNICUL…

Totul e o ceata anosta, un funest mormant de nave…

doar talmudistul ratacit in varf de catarg

mai cauta in stele, incet, greoi si dogmatic…

Nimic nu se aseaza, nici valurile nu mai curg…

Analgezic gand, amar vesmant…

Cu gandul la IREALIA:)

0 gânduri despre „Analgezic gand, amar vesmant…”

  1. Bogdane, mi-ai adus un zâmbet, cu toată tristețea mesajului. Regret că te apasă un sentiment greu, dar am încredere că o scoți tu la liman!
    Îți porți literele fără căciulițe în plină iarnă, pot face meningită, boală grea! Ideile ți le îmbraci bine, nu se pot plânge. 🙂
    Dacă așa ți se așază gândurile când ești certat, mă abonez, lumea zice că mă pricep. 😉

  2. risipei să trimiţi aceste gânduri,
    când fum de sub căciuli se mai ridică,
    sub pleoapa ninsă, lacrimii să-i spui
    că nu e gheaţă s-o înghită.
    şi-n şlefuirea-ţi de cuvânt, eu ştiu
    o inimă, o inimă îţi bate
    nu-i pune astăzi pelerină-n vânt
    ci doar un zâmbet ca un clopot nou
    de-argint ce râde stins,
    de muze-ademenind cuvântul,
    de ochi care sărută vântul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *