Uncategorized

Amintirile ca să reziste trebuie printate și imprimate!

Spread the love
Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Iarna lui 1995. Suntem in decembrie. Eu si surorile mele vrem sa jucam intr-o sceneta scrisa de mine pentru serbarea de Craciun. Facem acest lucru cadou parintilor nostri pentru ca si ei se chinuie sa stranga bani in fiecare an ca sa ne cumpere un brad de Craciun si sa-l impodobeasca. Le este din ce in ce mai greu. Combinatul GRULEN de fibre sintetice din Campulung Muscel a fost inchis dupa zeci de reprivatizari esuate, iar parintii nostri au ramas amandoi fara servici si foamea nu mai e un joc ca in jocurile foamei…

E greu si simtim greutatea din ochii lor si sacrificiile lor pentru noi…Si stim ca fericirea lor e sa ne vada pe noi fericiti, iar fericirea noastra este sa-i facem pe ei fericiti asa ca le-am pregatit o serbare ca si anul trecut…I-am chemat in sufragerie unde au adus bradul, l-am impodobit si am inceput sa cantam colinde:) Din banutii pe care eu ii strangeam la scoala, din prestari servici de copiere si imprimare idei🙂 fata de colegi cu bani mai multi si minte mai putina, colegi pe care ii lasam sa scrie dupa mine la lucrari, dar numai contracost, am reusit sa cumparam cateva cadouri simbolice dar pline de suflet si dragoste pentru parintii nostri.

Apoi eu am jucat rolul lui Mos Craciun…HO! HO! HO!…Mai tarziu, elev de liceu fiind, am jucat pe scena Casei de Cultura Tudor Musatescu din Campulung Muscel unde am primit o mentiune pentru un monolog scris si interpretat de subsemnatul, iar la finalul clasei a-XII-a am obtinut locul I alaturi de colegii mei de liceu cu piesa “Visul unei nopti de vara” de William Shakespeare. Si gandurile ma poarta psihedelic spre viitor, ca intr-un deja vu holistic de parca timpul ar fi captiv in Matrix 😀

Toamna lui 2011. Incredibil. Ma simt ca personajul din filmul lui NIcolaescu Ultimul cartus. De fapt chiar joc intr-un film de-al regratului Sergiu Nicolaescu. Noroc ca amintirile se pastreaza acum cu ajutorul tehnologiei si cu ultimul cartus am printat o colectie memorabila de fotografii.

Dupa rolul mic, mic, mic din Poker, rol pe care l-am filmat in septembrie 2009 pe aeroportul Otopeni, acum joc pentru a doua oara intr-un film regizat de maestrul Sergiu Nicolaescu, omul alaturi de care mi-am trait copilaria ramasa, cand nu eram pe afara, la filme precum Oglinda, Cu mainile curate, Nea Marin Miliardarul si lista poate continua pe inca 20 de randuri….

Daca in filmul Poker am avut sansa sa joc alaturi de Jean Constantin in rol de simplu figurant, un turist care vrea un autograf de la maestru (ce ironie, chiar mi-am dorit asta) un om extraordinar, un actor care a plecat si el dintre noi…In imagini chiar asta fac, sunt cu un tricou albastru si trec pe langa regretatul Jean… Un video care n-ar fi trecut testul timpului fara ajutorul tehnologiei!

0 thoughts on “Amintirile ca să reziste trebuie printate și imprimate!”

  1. Vreau sa spun doar ca esti un norocos sa fii alaturi de acesti titani ai filmului romanesc. Filmul Poker mi-a placut – asta si datorita maestrului Malaiele care este inegalabil. Sunt fanul acestui blog descoperit pe http://www.stiri100.ro si il voi urmari in continuare. Respect!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *