Uncategorized

Am pus la zid Revista Orizonturi Literare si l-am impuscat cu intrebari pe VIOREL. Din culisele Razboiului de la SUPER BLOG!

Spread the love
Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

BATALIA la SUPER BLOG e acerba…S-au pierdut din animozitati dupa doua runde de note si 9 probe, semn ca fiecare in aceste momente de pace isi ascute ideile ca sa mearga inainte. Eu am plecat, asa cum v-am promis la vanatoare de concurenti pentru a-i sabota:) Victima de azi, Mihai-Viorel Dragomir, blogger si concurent SUPER BLOG 2013. Are 20 de ani si se crede vorbaret. In urma cu putin timp a terminat liceul iar acum este student in anul intai la facultatea de Psihologie din Bucuresti. Are deja in cazier o carte scrisa, un volum de poezii numit: “Un inceput de viata” iar in prezent coordoneaza revista Orizonturi Literare. Ideea e ca in focul nostru incrucisat de idei si intrebari a mai “picat” o victima colaterala – Alina Georgiana Radoi:). Si ea are tot 20 de ani si locuieste in Petrosani, judetul Hunedoara. Se considera un om demn si plin de viata. Iubeste literatura, muzica si nu in ultimul rand natura. Este studenta in anul doi la “Asistent Medical Generalist” si are un blog de aproximativ un an si jumate. Sa inceapa tirul, zic!

Agresorul de Bloggeri: Tu, “guru” din spatele revistei Orizonturi Literare, de ce acum si de ce tu?

M.V.: Salut! In primul rand, nu sunt singurul “guru” din spatele revistei Orizonturi Literare. Impreuna cu o buna prietena, Alina Georgiana Radoi suntem fondatorii acestui proiect ambitios, care speram sa prinda viata in format tiparit intr-un timp cat mai scurt posibil. Consider ca acum este momentul potrivit pentru a da un “refresh” acestei populatii, care este deja indopata cu ceea ce ofera tv-ul si socialul din Romania.

 

AGRESORUL de Bloggeri: Sa raspunda si complicea ta la aceeasi intrebare. ACUM!
A.G.: Cum a spus si Viorel, nu sunt “guru” sunt doar persoana din spatele revistei, persoana care impreuna cu Viorel si alti colegi am reusit usor usor sa punem pe picioare aceasta revista. De ce acum? Ei bine, pentru ca asta ne-am dorit. Eu, personal, mi-am dorit sa fac ceva frumos, mi-am dorit sa scriu si mi-am dorit ca si altii sa-si exprime frumosul in scris.
A.B.: Care este publicul vostru de cititori?
M.V.: Revista are ca public tinta tinerii talentati dar nu numai. Avem colaboratori de toate varstele cat si cititori la fel. Dar in proportie mai mare, tinerii sunt cei care ne citesc.
A.G.: Publicul de cititori este reprezentat de suflete de toate varstele, in special de tineri. Insa nu asta are importanta. Important este ca exista, ca sunt acolo si ca apreciaza munca noastra.
A.B.: Cine v-a incurajat? Aveti un complice mai mare, un mentor?
M.V.: NU. Nu am pe cineva anume. Mentorii mei sunt oamenii care mi-au fost intotdeauna aproape sufleteste, chiar daca ne-au despartit distante mari. De la oameni am avut intotdeauna ce invata, ei sunt o sursa inepuizabila de cunostinte si tocmai asta m-a facut sa fiu deschis cu toti oamenii din jurul meu. Ei sunt “eroii” mei, “eroii” acestei reviste.
A.G.: Eu am altceva de declarat. Pentru faptul ca mi-a placut si mi-am dorit intotdeauna sa scriu, pentru aceasta revista tin sa le multumesc parintilor mei care m-au incurajat, apoi  vreau sa le multumesc persoanelor dragi de langa mine.
A.B.: La urmatoarea intrebare doar tu ai voie sa raspunzi. De ce te-ai inscris la SUPER BLOG 2013?
M.V.: Unii poate participa pentru premii, altii doar pentru a face vizite pe blog si pentru a-si tine blogul actualizat cu articole. Eu m-am inscris in SuperBlog pentru a scrie, in primul rand pentru mine si apoi pentru voi, si pentru a-mi face prieteni. Poate suna egoist zicand: “in primul rand pentru mine”, dar acesta este adevarul. Doresc sa ma intrec pe mine, sa rup barierele daca este posibil si sa-mi cunosc nivelul in comparatie cu ceilalti. Il consider un test in care eu sunt dascalul dar si elevul si vreau sa vad daca imi fac corect temele.
A.B.: In incheierea interogatoriului, un ultim mesaj catre cititorii vostri inainte de a fi pusi la zid. Amandoi!

MV.: Intotdeauna sa va urmati visul. El este o sursa inepuizabila de energie si motivatie. Orice este posibil atata timp cat vrei si iti doresti acel lucru, trebuie doar munca si pasiune pentru ceea ce faci. Si niciodata, indiferent unde ai ajunge, sa nu uiti sa ajuti pe cei din jur.

A.G.: Intotdeauna sa fiti ceea ce va place, ceea ce va dicteaza inima, pentru ca inima va dicta intotdeauna in versuri calde:)

De data asta n-am mai rezervat nicio victima, dar lista e lunga…Am niste suspecti. Pana data viitoare va las printre randuri si idei!

 IMN-ul “victimelor”

0 thoughts on “Am pus la zid Revista Orizonturi Literare si l-am impuscat cu intrebari pe VIOREL. Din culisele Razboiului de la SUPER BLOG!”

  1. E frumos să privesti spre orizont cînd ai 20 de ani. Sper ca acesti copii să nu afle prea curînd, că alti tineri văd mult mai rece aceasta…linie ce se formeaza acolo unde se termină pamîntul şi începe cerul.

    Îmi amintesc despre mine, şi rîd amar.

    Jucam cînd eram copil, împreună cu alti copii, un joc ce se numea “Nu te supăra frate”. Cred că mulţi îl cunosc. Se foloseau zaruri. Le aruncai şi în funcţie de ce arătau ele, mutai un pion pe traseul jocului.

    Nu ştiam cum reuşeau ceilalţi să citească indicaţiile zarurilor. Credeam că ele trbuiesc aruncate cu mare îndemînare, într-un anumit loc şi într-o anumită poziţie, pentru a obţine un 6,3 spre exemplu. Nici prin cap nu-mi trecea că se însumează numărul de puncte negre de pe feţele îndreptate în sus ale zarurilor. Mă minunam cum ceilalţi copii memorau toate poziţiile şi locurile unde se pot opri zarurile. Mă gîndeam de cît timp aveam nevoie să ajung şi eu la nivelul lor. Îmi plăcea să joc, mai ales pentru că făceam asta în compania unor copii deosebit de inteligenţi, din moment ce puteau citi cu aşa viteza indicaţiile zarurilor.

    Inevitabilul însă s-a produs. Unul din copii, sătul de întrebările mele(cît indică zarurile?), mi-a spus: – Da’ ce mă tu nu ştii să aduni punctele alea de pe feţele zarurilor? S-a rupt atunci ceva în mine. Oamenii păreau acum mult mai puţin deosebiţi, chiar banali, asemenea jocului ăla tîmpit.

    Îmi amintesc si rîd amar. Rîd pentru că nimeni nu bănuia atunci, cum vedeam eu lumea(probabil că asta se întîmplă şi acum) şi rîsul este amar, pentru posibilitatea ca oamenii să nu fie deloc aşa cum îi cred eu…deosebiţi.

  2. Mmmm… acești doi “inculpați” mi-ar putea fi copii. Iar eu copiilor din ziua de astă le spun un lucru simplu. E LUMEA VOASTRĂ! Mulți vă vor spune că duceți țara de râpă și că datorită vouă nu vom avea un viitor. Pentru că au uitat că în niște vremuri de mult trecute același lucru li s-a spus și lor. Nu-i ascultați. E lumea voastră. Și este timpul vostru. Eu am încredere în voi!

  3. Multimim pentru ganduri!
    Sonia, cu tot respectul, chiar nu vom face asta. E dreptul si visul nostru sa facem ceea ce simtim, ceea ce ne place. Avem increde in noi cum speram sa aiba pe parcurs si ceilalti!
    E drept, lumea din jur nu este roz, nici nu va fi, nu multi mai apreciaza ceea ce facem noi insa speram, totusi, ca se pot indrepta lucrurile.Repet, speram!

  4. Apreciez pozitv 🙂 , ca tu Bogdan, nu te feresti sa mai schimbi o vorba cu mine Ceilalti se feresc de parca am raie. Ma simt ciudat. Cred ca n-am sa mai scriu pe aici.

    Multa bafta!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *