Aseara am asistat la un moment atipic într-unul dintre cele mai noi hub-uri de artă unde fotografia, montajul video, conținutul de tip podcast și teatrul și-au găsit loc sub același acoperiș la ALT NIVEL.
Am asistat la un exercițiu, o experiență, o repetiție live, un spectacol, un draft cu suflet, o ciorna de emoții, o lectură cu public, o rostire de idei, un concept regizat de Alexandru P. Rusu, un moment aparte împărțit printre oameni spectatori, oameni scriitori, oameni actori, oameni pur și simplu…
Povestea are în spate filmul omonim – Closer din 2004 în regia lui Mike Nichols și bazat pe scenariul semnat de Patrick Marber.
Aseară Claudia Moroşanu a fost personajul Alice interpretat în film de Natalie Portman. Și-a intrat atât de bine în rol, cu candoarea ei, cu emotivitatea ei, cu naivitatea ei, iar în clipele în care personajul ei plângea și suferea ea era acolo, în paroxismul catharsisului, sufereai și tu odată cu ea, era vie, autentică, era…REALĂ.
Teodora Daiana Păcurar a fost personajul Anna interpretat în film de Julia Roberts și a avut maturitatea ei, mindset-ul ei independent și puternic, a avut atâta forță în replici, în emoțiile pe care le-a ascuns printre replici, în momentele în care regreta și iubea diferit doi oameni diferiți…
Alex Ștefănescu a fost personajul Dan interpretat în film de Jude Law și a avut meschinăria lui, egocentrismul exacerbat, au fost momente când efectiv îl urai pentru cum se purta cu femeia care l-a iubit pur și simplu. Un personaj gol care crede că iubirea e o provocare, o luptă, o cursă unde ești premiat dacă distrugi inimile pe care le corupi să te iubească.
Vlad Gălățianu a fost personajul Larry interpretat în film de Clive Owen, un om sensibil, rănit în mod gratuit dar care se lasă transformat de ură, de invidie și devine și mai meschin sub aura lui de victimă decât Dan.
Nu știu dacă ați văzut filmul, eu l-am văzut demult, tare demult și o să-l revăd, pentru că ce am văzut aseară a deschis în mine răni și întrebări, a deschis în mine uși care se deschid spre nicăieri și non-sens.
Pentru că piesa explorează condiția umană fără filtre. Pentru că așa suntem. Nu vorbim de oamenii care caută confort financiar și se căsătoresc pentru bani. Vorbesc aici în numele celor care iubesc sau au iubit, în numele celor care au trădat sau au fost trădați, în numele celor care au suferit sau încă suferă după un EL sau o EA.
Pentru că noi, ăștia care spunem TE IUBESC de când începem să înțelegem că viața e mai mult decât propriul sine care se plimbă, mănâncă, bea și se culcă avem de luptat până când închidem ochii cu dimensiunea cuantică a iubirii.
Pentru că NIMENI nu își poate programa mental și rațional când să te îndrăgostești de X sau Y și când să te ,,dezândrăgostești,, de X sau Y. Pentru că nu poți măsura modul în care dai iubire și primești iubire, nu poți să contabilizezi ceva incuantificabil. Da, poți măsura intensitatea unui act sexual, dacă a fost cu pasiune sau nu, cu orgasm pe bune sau nu, poți număra minutele de erecție, poți număra îmbrățișările, dacă ai OCD poți inclusiv să-ți numeri lacrimile care îți cad pe obraz atunci când el sau ea te rănesc, dar NU POȚI măsura intensitatea emoțiilor pe care le trăiești sau le-ai trăit, poți în schimb să privești adânc în tine și să vezi dacă a mai rămas ceva pentru a iubi pe altcineva după ce ai divorțat, după ce te-a părăsit, după ce v-ați despărțit.
Pentru că pentru el sau pentru ea, primul sărut poate fi exact așa, ca-n romanul Confesiuni: Atracții Interzise ,,M-am apropiat de buzele ei și am sărutat-o ca și când ar fi ultimul sărut înainte să mor, ca și când era primul meu sărut în existența mea, ca și când n-am mai sărutat cu acele buze niciodată pe nimeni, am sărutat-o cu poftă carnală, cu patos, cu catharsis, am sărutat-o până când mi-am tatuat conturul buzelor ei în creier, în amigdală, în hipotalamus, am sărutat-o în câteva secunde de parcă am sărutat-o ani ca-n vis, fără oprire, o sorbeam cu totul, îi respiream fiecare gură de oxigen, îi simțeam urma de CO2 cum se lipește de mustața mea, era mai mult decât un schimb de fluide, era un schimb atemporal de energii, de clipe, de timp, de spațiu, de celule, era conectată la mine și eu eram conectat la ea.„… și totodată, pentrul el sau pentru ea primul sărut poate să vină așa ,, Dar ne-am sărutat. Și ce, ai 12 ani? A fost un sărut…”
Pentru că asta explorează CLOSER. Decalibrarea noastră emoțională și dependența noastră de validare și proiectare. Credem că TE IUBESC-ul spus de mine înseamnă la fel de mult sau la fel de puțin cu TE IUBESC-ul spus de ea, credem că orgasmul nostru de bărbați trebuie să fie egal cu orgasmul ei de femeie și asta îmi aduce aminte de un schimb de replici între Dan și Anna – ,,Dar eu am avut mereu orgasm cu tine. Tu zici că ai simulat 1:3 cu mine? Wow, ce șoc tu ești bărbat, tu ai orgasm și dacă mă uit la tine” .
Pentru că bărbații și femeile sunt construcții diferite din același ADN uman și nu o spun că bărbații sunt de pe Marte și femeile de pe VENUS, spun în schimb că bărbații și femeile folosesc limbaje diferite ale aceleași realități. Pentru că atât bărbații cât și femeile au în ADN-ul lor un pic din femei iar ele un pic din bărbați, pentru că și femeile au testosteron așa cum și bărbații au estrogen și acest joc genetic transformă creierele noastre și percepția noastră asupra realității într-un mod incuantificabil, într-un model cuantic cu o infinitate de realități și posibilități.
Pentru că NU știm atunci când ne îndrăgostim de ce o facem, ce aprinde acel LED, cum se alimentează el, de ce se stinge fără ca celălalt să greșească cu ceva, cum putem iubi două persoane diferit, cum putem iubi părți dintr-o persoană și putem urâ sau detesta alte părți, de ce comitem adulter, de ce înșelăm sau ne lăsăm înșelați, de ce ne prefacem că comunicăm și de ce fugim de adevăr sau căutam adevărul care doare atunci când realitatea se pierde într-o zonă de confort…
Dacă ai o relație unde totul e roz și te completezi din priviri, din gânduri, felicitări. Dacă ai o relație unde îți pui întrebări existențiale dar ea sau el încă te face fericit, felicitări. Dacă ești singur sau singură și ești fericit sau fericită așa, felicitări. Dacă suferi după el sau ea înseamnă că simți, ești om, ești viu/vie. Dacă… Ar mai fi atâtea de scris, atâtea de spus… Sper să transforme acest moment actorii pe care i-am admirat aseară într-un spectacol da capo al fine pentru că merită. #Chapeau
