Am vazut recent la Bucharest Playhouse spectacolul Cântec de Leagăn și este una dintre cele mai boeme, complexe, emoționante și eclectice experiențe de teatru din viața mea, și spun asta în contextul în care în ultimii 20 de ani am văzut sute de spectacole de teatru și film. Costin Cambir a făcut ceva…genial.
Cântec de Leagăn de la Bucharest Playhouse este un spectacol atât de curat ca text încât crezi că e un Shakespeare montat briliant pe un schelet atât de modern încât crezi că totul poartă și semnătura lui #Stanislavski. Să vezi pe scenă 7 măicuțe îmbrăcate ca-n filmul horror The Nun pe coridoarele unei clădiri comuniste #CasaPreseiLibere și să le auzi vorbind ca-n ecranizarea #InNumeleTrandafirului a lui Jean-Jacques Annaud după romanul omonim semnat de Umberto Eco, să trăiești un vibe eclectic, un amestec de secol XVII alături de un ordin Catolic de călugărițe amestecate cu elemente de modernitate de secol XX, să te joci cu publicul între real și ireal, între romantic și sarcasm, între dramă și umor, e un spectacol atât de atipic încât și ca să ajungi să-l vezi ai nevoie de ghid. Recenzia completa in acest link.
Iar în acest spectacol apare un suflet de copil care joacă cu pasiune și maturitatea unui adult. Cine este ea și cum surprinde, o să descoperiți în aceste rânduri
Rezumat:
- 1 ➡ Alexia Băileșteanu, dincolo de cuvinte
- 1.1
- 1.2 ➡ Cum si cand s-a nascut ideea de a face teatru in cadrul Bucharest Playhouse? Cum ai aflat de acest proiect coordonat de Costin Cambir?
- 1.3 ➡ Cum ai ajuns sa primesti rolul Mariei Teresa? Are legatura cu faptul ca si pe tine te cheama Maria sau e doar o coincidenta?
- 1.4 ➡ Care a fost cea mare provocare cu privire la acest rol? Sa te indragostesti de personajul tau, sa te indragostesti de personajul de care e indragostit personajul tau?
- 1.5 ➡ Ce alte spectacole mai urmeaza la Bucharest Playhouse sau vrei sa fie surpriza?
- 1.6 ➡ Ai autori de teatru preferati, spectacole unde ti-ar placea sa joci si ce personaj?
- 1.7 ➡ Daca ar fi sa alegi un oras sau un loc unde ti-ar placea sa joci acest spectacol care ar fi acela si de ce
- 1.8 ➡ Un mesaj pentru cititori. De ce le recomanzi tu sa vina la acest spectacol?
- 1.9 Partajează asta:
- 1.10 Related
➡ Alexia Băileșteanu, dincolo de cuvinte
Alexia Băileșteanu are 17 ani și studiază actoria de mai mulți ani decât puteți crede.
‘”Prin teatru, sunt un om care încearcă să… devină. Și asta nu numai din prisma vârstei, ci și din a faptului că sunt o persoană înfricoșată de pasivitate sau de a nu-și depăși constant limitele.
Actoria mi-a bătut la ușă în 2017 și rămâne în continuare bătând în zilele în care se simte ignorată de mine. Foarte persuasivă în cel mai inocent mod posibil, vrea să dea de înțeles că eu am ales-o, când, de fapt, a fost cu totul invers. Actoria din viața mea este actoria care te provoacă, te sfidează, te ucide și, când ești gata să o părăsești, îți amintește că nu poți decât să rămâi, fiind legat de ea toată viața.
Studiez actoria de la 12 ani și cea mai mare parte a stagework-ului meu a fost interpretarea personajelor din piesele lui Elise Wilk, scriitoare de dramaturgie contemporană ale cărei creații erau axate foarte mult pe ceea ce este atipic în psihicul uman. Actoria a reușit să cuprindă toate nevoile mele emoționale într-un buchet și să nu îl lase vreodată să se ofilească vreodată, cu toate că „florile” din el nu mai au rădăcină.
Încă din copilărie am știut că urma să aleg un drum capabil de a mă păstra vie. Mereu mi-a fost teamă să nu cumva să combin, ca mulți alții, viața cu moartea, așa că mi-am găsit fericirea în domeniile prin care mă puteam descoperi, exprima și prin care îi puteam înțelege pe cei din jurul meu: teatrul, poezia și pictura.
Inspirată mai ales de simboluri și de arma cu două tăișuri a cuvântului, activitatea mea literară se bazează mai ales pe a dezvolta creații care pot avea concluzii multiple sau care îl obligă pe cititor să privească existența altfel.
Pictura a apărut în viața mea, pe de-o parte, ca o manifestare a respectului pe care îl am pentru operele suprarealiste și cubiste, iar, pe de altă parte, ca modalitate de exprimare în lipsa cuvintelor. Au existat luni de zile ale vieții mele în care gândeam prin imagini, iar, în imposibilitatea de a scrie, întregul univers mental mi-a supurat culori pe pânză.'”, a marturisit Alexia.
➡ Cum si cand s-a nascut ideea de a face teatru in cadrul Bucharest Playhouse? Cum ai aflat de acest proiect coordonat de Costin Cambir?
În contextul pandemic mi-am pierdut o mare parte din conexiunea cu lumea teatrului, iar, în 2021, când acesta a început să se îmbunătățească, am simțit nevoia de a mă implica iarăși în proiecte teatrale.
Am aflat de proiectul lui Costin Cambir întâmplător, pe rețelele de socializare. Și ce mai întâmplare! Am ajuns, printr-o simplă postare pe care o puteam ignora, la a intra în contact cu oameni extraordinari. Sunt mai mult decât recunoscătoare pentru tehnicile de predare ale lui Costin Cambir, prin care am evoluat ca actriță, dar și pentru profesionalismul de care au dat și dau dovadă în continuare colegii mei.
➡ Cum ai ajuns sa primesti rolul Mariei Teresa? Are legatura cu faptul ca si pe tine te cheama Maria sau e doar o coincidenta?
Numele comun este, categoric, o simpla coincidență. Cred că am primit rolul Mariei Teresa pentru că o parte din ea există înăuntrul meu, avantaj care îmi permite să abordez personajul în conformitate cu propriile mele instincte emoționale.
Teresa este, de fapt, un amalgam materializat de impulsuri cunoscute majorității oamenilor, reprezentând speranța și inocența pe care adeseori alegem să le reprimăm. Nu a fost dificil să mă identific cu Teresa, ci să îi permit să iasă la suprafață.
➡ Care a fost cea mare provocare cu privire la acest rol? Sa te indragostesti de personajul tau, sa te indragostesti de personajul de care e indragostit personajul tau?
Cea mai mare provocare pe care am întâmpinat-o în interpretarea rolului a fost să îmi tolerez personajul, să îl fac să evadeze din placid și liniar. La prima vedere, Teresa este o fată care aparține lumii “superficiale”. Vrea să exploreze, să iubească, să fie liberă. Această uniformitate aproape ireală m-a făcut să o detest inițial și este foarte dificil să joci un personaj pe care nu îl înțelegi sau pe care îl subestimezi.
De fapt, conflictul Teresei este unul imens- ea este abandonatul pus în ipostaza de a abandona. Oare când mulțumește…își cere, de fapt, iertare? Oare vorbind cu atâta pasiune despre măreția lumii, nu cere să fie văzută așa cum este? Oare cântând în ziua plecării, nu încearcă să estompeze vocile femeilor pe care s-ar putea să nu le mai vadă niciodată, acceptând cu greu venirea despărțirii?
➡ Ce alte spectacole mai urmeaza la Bucharest Playhouse sau vrei sa fie surpriza?
Nonconformismul este o necesitate a teatrului, acesta având datoria de a constitui o oglindă a societății prin care adevărurile sociale ascunse sunt reflectate. Teatrului românesc îi vor fi aduse noi genuri, iar următoarele spectacole din cadrul Bucharest Playhouse și-au făcut un scop din a-l reînvăța pe public să simtă, iar pe actor să îl provoace să se descopere prin ipostaze de neînchipuit. Bucharest Playhouse pregătește privitorul pentru bătăi puternice ale inimii și pentru respirații adânci (menite să le compenseze pe cele câteva lipsă).
➡ Ai autori de teatru preferati, spectacole unde ti-ar placea sa joci si ce personaj?
Deși nu am un autor de teatru preferat, în ultima perioadă am fost fascinată de piesele scrise de Sarah Kane, piese foarte tulburătoare, agresive, puternice. Mi-ar plăcea enorm de mult să joc un personaj care, forțat de circumstanțe limită, își arată latura animalică morbidă, instinctul de conservare, dorința de a ucide și de a fi ucis.
Omul obișnuit este obișnuit prin faptul că, inconștient, își controlează multe dintre impulsuri, așa că, a juca un personaj ce depășește limita care îi permite să se controleze, să se gândească la binele celorlalți, să nu distrugă tot ceea ce atinge, ar fi o experiență uluitoare. Tulburările mintale sunt, probabil, foarte dificil de interpretat în mod credibil, însă fac parte din drumul spre descoperirea omului, cu toate culorile pe care le are sau pe care, în cazuri extreme, le poate dobândi. Aș vrea să interpretez ură, dispreț, frică, într-un personaj care nu își mai permite să poarte filtre.
➡ Daca ar fi sa alegi un oras sau un loc unde ti-ar placea sa joci acest spectacol care ar fi acela si de ce
Cu toate că nu există un loc anume pe care să-l fi luat în considerare în acest sens, cred că a juca această piesă de teatru în mediul rural ar face experiența spectacolului mult mai autentică. Având în vedere faptul că Gregorio Martinez Sierra a gândit acest spectacol pentru începutul secolului XX, consider că și-ar atinge potențialul maxim într-un cadru sălbatic, lipsit de pretențiile urbane, de tehnologie, mediul rural potrivit fiind cel abundent în simplitate și credință, însă și în complexitate mentală și sufletească.
➡ Un mesaj pentru cititori. De ce le recomanzi tu sa vina la acest spectacol?
Recomand acest spectacol pentru ca este deosebit de activ și de uman. Piesa reușește cumva să dezvăluie personalități care, potrivit stereotipurilor și prejudecăților, nici măcar nu există, maicile fiind considerate adeseori ființe lipsite de unicitate, intensitate, nuanțe, privite mai mult drept personaj colectiv pe scena vieților noastre. În „Cântec de leagăn” , fiecare personaj își poartă propria luptă, își cară propriile defecte și are curajul să le elimine. Nu este, totuși, ciudat? Suntem cu toții atât de diferiți, și, iată, atât de identici (similari este prea puțin spus).
