Pe Alexandra Corlan am descoperit-o în cadrul spectacolului – Instituția. Spectacolul este realizat pe modelul de devised theater and performance și a apărut datorită parteneriatului stabilit între Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”- Master Pedagogie Teatrală și ONG-ul S.O.S Satele Copiilor. În acest spectacol neconvențional, sunt transpuse câteva dintre poveștile copiilor instituționalizați. Ce înseamnă acest spectacol pentru public, pentru Alexandra și povestea ei în rândurile care urmează
Rezumat:
- 1 ➡ Buna Alexandra. Când și de ce ai ales să faci pasul spre actorie?
- 2 ➡ Pentru că în prezent studiezi la UNATC, ce s-a schimbat în percepția ta despre actorie acum față de perioada când erai doar spectactor?
- 3 ➡ Iți mai aduci aminte prima piesă de teatru pe care ai văzut-o? Dar prima piesă în care ai urcat pe scenă? Ce rol ai avut?
- 4 ➡ Cum ai ajuns să studiezi la The Michael Chekhov International Academy? Ai jucat până acum într-un spectacol regizat de această Instituție?
- 5 ➡ Care crezi că sunt elementele care transformă un om într-un actor? De ce are nevoie și de ce NU mai are nevoie pe scenă?
- 6 ➡ Care e dramaturgul/scriitorul tău preferat? Ai o piesă aparte în care ți-ar plăcea să joci în viitorul apropiat?
- 7 ➡ Cum a apărut proiectul – Instituția și cine ești tu în acest spectacol? Când se mai joacă?
- 8 Partajează asta:
- 9 Related
➡ Buna Alexandra. Când și de ce ai ales să faci pasul spre actorie?
Eram atât de mică încât nici nu știu ce m-a făcut să aleg calea asta. Pur și simplu îmi amintesc că nu eram încă la școală când am spus că vreau să fiu actriță. Habar n-aveam pe atunci ce presupune asta, eram un copil. Ce știu sigur e că de-a lungul timpului motivele pentru care am rămas pe calea asta s-au tot schimbat. În liceu m-am îndrăgostit iremediabil de teatru și mi-am dat seama că mi-am găsit locul acolo, că nu m-aș mai putea îndepărta vreodată, că nu o fac doar pentru mine, ci pentru cei din sală.
➡ Pentru că în prezent studiezi la UNATC, ce s-a schimbat în percepția ta despre actorie acum față de perioada când erai doar spectactor?
Acum mă trezesc uneori plângând la aplauze din postura de spectator pentru că știu câtă muncă e în spatele unui spectacol și-mi vine să merg să-i iau în brațe pe actori să le mulțumesc pentru experiența pe care mi-au oferit-o. Alteori mi se întâmplă să analizez prea mult ce se întâmplă pe scenă și asta răpește din farmecul momentului, dar prefer să pun accent pe lucrurile frumoase.
➡ Iți mai aduci aminte prima piesă de teatru pe care ai văzut-o? Dar prima piesă în care ai urcat pe scenă? Ce rol ai avut?
Nu-mi amintesc cu exactitate care a fost primul spectacol de teatru la care am fost, dar știu că primul care m-a impresionat a fost o adaptare regizorală după Hamlet de Shakespeare la Teatrul Dramatic I.D. Sîrbu din Petroșani. Tot acolo am și urcat prima oară pe scenă în adolescență fiindcă făceam parte dintr-o trupă de amatori.
Spectacolul nostru se numea Larry Thompson sau Tragedia unei tinereți. O comedie în care aveam un rol de polițistă. Îmi amintesc cu drag de perioada aceea desi făceam parte dintr-o trupă mică, dintr-un oraș mic. Nu am participat la marile festivaluri pentru adolescenți din țară, nici nu auzisem de ele. Noi ne petreceam ore întregi la repetiții doar pentru că ne plăcea să facem asta.
➡ Cum ai ajuns să studiezi la The Michael Chekhov International Academy? Ai jucat până acum într-un spectacol regizat de această Instituție?
Am aflat de Michael Chekhov International Academy întâmplător, de pe Facebook. E o academie din Berlin unde se țin cursuri intensive de training pe metoda Michael Chekhov. Curajul meu de a aplica la aceasta academie a venit din faptul că este situată în Germania, o țară dragă mie pe care voiam să o explorez.
Voiam să văd o altă perspectivă în lumea teatrului, voiam să experimentez ceva diferit de ceea ce făcusem în România. De asemenea simțeam că nu am trăit experiența completă a studentului din cauza pandemiei așa că încerc să învăț cât mai multe în perioada aceasta înainte să ,,ies în lume” cu adevărat.
Directorul academiei și profesorul nostru este specializat pe această metodă, și-a dedicat viața studiului acesteia și este un pedagog extraordinar. Programul pe care eu îl urmez se desfășoară pe parcursul a 2 ani și funcționează pe sistem de module.
Sunt 10 module de training, ultimele 3 dintre ele ne pregătesc pentru predarea metodei, iar primele 7 sunt bazate pe actorie. Nu pregătim spectacole acolo, dar avem la finalul fiecărui modul un performance în care fiecare pregătește un monolog sau o scenă folosindu-se de mijloacele Metodei lui Michael Chekhov.
➡ Care crezi că sunt elementele care transformă un om într-un actor? De ce are nevoie și de ce NU mai are nevoie pe scenă?
Pe scenă nu ai nevoie de gânduri parazitare din viața de zi cu zi. Trebuie să le lași la intrarea în teatru și să le iei înapoi când pleci acasă. În schimb nu știu dacă pot pune punctul pe i și să spun ce anume transformă omul în actor. Sunt aptitudini necesare și oamenilor din alte domenii. Dar știu că e foarte important să ai respect față de meseria ta, să continui să iubești ceea ce faci, să înveți textul și să vii la timp la repetiții.
➡ Care e dramaturgul/scriitorul tău preferat? Ai o piesă aparte în care ți-ar plăcea să joci în viitorul apropiat?
Dramaturgul meu preferat e Shakespeare. Nimic surprinzător în asta dar dragostea pe care o am pentru textele lui e ceva aparte. Chiar dacă traducerile nu îi cuprind măreția cu adevărat tot poți observa ce bun cunoscător al lumii era și cât de bine se folosea de limbaj.
Are o subtilitate, o sensibilitate și un umor aparte. Am mai multe piese în care visez să joc dar textul meu preferat e Hamlet. Când voi avea vârsta și experiența necesară mi-aș dori să ajung să joc Gertrude. Othello e un alt text pe care îl îndrăgesc, unde Desdemona e printre personajele mele preferate (asta ca să numesc și un personaj care mi s-ar potrivi în prezent).
➡ Cum a apărut proiectul – Instituția și cine ești tu în acest spectacol? Când se mai joacă?
Proiectul nostru s-a născut în urma orelor de voluntariat făcute de colegii mei la S.O.S Satele Copiilor unde ei țin ateliere de teatru. Spectacolul scoate la lumină viața unor copii instituționalizați, iar poveștile pe care le aud spectatorii sunt povești reale.
În total avem în prezent un număr de 9 povești și le mixăm în funcție de posibilități, astfel că spectacolul arată diferit de fiecare data (asta și datorită spectatorilor pe care îi implicăm activ ). Eu am bucuria de a spune două povești. În unele seri împărtășesc o frântură din viața Elenei, o fată care iubește liniștea și animalele mai mult decât orice.
În alte seri mă aflu în postura Naratorului care ghidează cu atenție și iubire întreg procesul celor prezenți în sală.
Nu pot oferi mai multe detalii pentru a nu strica experiența celor care își doresc să vadă spectacolul dar vă invit să intrați în poveste pe data de 6 Aprilie la ora 20:00 la UNATC.
Pentru detalii sau rezervări, pentru a urmări în ce alte date se joacă acest spectacol atât de drag nouă, pentru a vedea ce amintiri ne lasă spectatorii vă invit să urmăriți pagina de Instagram: instituția.spectacol.
