Rezumat:
(Pâinea noastră cea de toate zilele,
dă-ne-o nouă astăzi
și ne iartă nouă greșalele noastre
precum și noi iertăm greșiților noștri)
Așa a început viața mea, cu o rugăciune spusă de mama. Nu demult îți mulțumeam în 30 de dialecte și limbi. Dar astăzi am înțeles că sunt ceea ce sunt datorită vouă, datorită ție și tatălui meu, pentru că astăzi împliniți 30 de ani de căsnicie și pentru asta vă scriu aceste rânduri ca și când aș scrie o scrisoare. Pentru că n-am la mine nici pix și nici foi, aștern gândurile aici, printre biți, pixeli și idei.
Dragi părinți,
Pentru că de la voi am aflat prima oară de parabolele biblice și știu cât de mult vă plac poveștile, o să vă povestesc și eu cum s-a văzut de la mine povestea voastră de iubire și cum s-a născut familia DĂRĂDAN. Și dacă tot vorbim de parabole și rânduri scrise, o să vorbesc despre NUNTA voastră de argint ca despre agricultură. Amândoi ați crescut la țară, în comuna Rucăr și știți amândoi să pliviți stratele de buruieni, să puneți tuberculii de cartofi să rodească, să așezați strate de ceapă, roșii, morcovi sau pătrunjel.
Agricultura pe care o faceti cu ajutorul semintelor de pe covera e precum familia noastră. Trainică, curată și ceea ce face în prezent face cu gândul la viitor. Voi v-ați cunoscut întâmplător, lucrați pe atunci pentru combinatul de fibre sintetice din Câmpulung-Muscel.
Tata, un pic mai mic ca vârstă ca tine și cu puțină experiență de viață, a avut el o intuiție și nu s-a lăsat până nu te-a dus la altar. Tu îl mai păcăleai, îl invitai în stația de autobuz, îi mai făceai cu mâna, dar noroc cu bunica că te-a pus „pe brazdă” și de la „TU nu vrei să te măriți niciodată” ai ajuns la „DA” 🙂
Știu că ați fost la Iași, la Teiul lui Eminescu, acolo tata ți-a făcut declarații pentru că era un romantic incurabil, (cred ca de la el s-a luat și la mine), ați fost pe dealul Copou ideea e că pe atunci ați început să mă desenați pe mine 🙂
După ce am „răsărit” eu în lume, după mine au urmat surorile mele, Alexandra și Georgiana și apoi a început perioada cea mai grea dar și cea mai frumoasă – Creșterea noastră.
Voi, chiar și când n-ați avut job sau doar unul dintre voi a avut job ați avut grijă de noi. Nu o să uit week-end-urile de la iarbă verde in pădurice sau zona de cărămizi, excursiile pe Măgură sau când mergeam cu tatăl meu după ciuperci pe Iezer, sunt atâtea milioane de amintiri frumoase.
Copil fiind eu mai fugeam în brațele mamei, surorile mele în brațele tatălui, dar mereu ați avut grijă să ne iubiți pe toți la fel și să primim toți aceleași lucruri, de la hrana din farfurie la hainele de pe noi. Nu a fost ușor și știu că de multe ori voi nu aveați mâncare sau nu vă săturați doar ca să mai mânănc eu o bucată de carne în plus sau surorile o felie de pepene.
➡ AGRICULTURA responsabilă e precum familia – NU se face de azi pe mâine ci se desenează în TIMP cu TIMPUL.
Am fost o echipă, o familie, și astăzi încă avem legături la fel de puternice. Surorile mele stau atât de aproape una de cealaltă, suntem toți trei în același oraș, ne ajutăm și ne sprijinim ca și când am fi copii mici în grădina bunicilor sau la noi acasă, pe balcon.
Astăzi, după 30 de ani, surorile mele sunt căsătorite, eu am o carieră în social media, iar fotografiile vorbesc de la sine.
Vă mulțumesc, dragii mei părinți, pentru că de la voi am învățat ce înseamnă familie și cât de greu culegi roadele după 30 de ani, dar și când le numeri, ți se par IMPOSIBILE și de nerealizat.
